1,869 matches
-
recunoască din timp amănuntele ce dau de gol "surprizele", dar, în același timp, au nevoie de întuneric pentru a fi invizibili. Din nevăzut, un fascicul luminos explodează în noapte, inundând platoul și liziera pădurii într-o lumină albă, orbitoare. Un reflector! Toți încremenesc, preschimbați în umbre palpitând de emoție, unduind printre umbrele indiferente și reci ale copacilor. Cea mai mică mișcare îi poate da de gol pe toți și atunci adio atac surpriză. Din poziția în care se află, nemții au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unduind printre umbrele indiferente și reci ale copacilor. Cea mai mică mișcare îi poate da de gol pe toți și atunci adio atac surpriză. Din poziția în care se află, nemții au asupra lor un câmp de tragere minunat. Lumina reflectorului pipăie metru cu metru toate ungherele pădurii apoi se stinge. Ca la comandă, oamenii se trântesc la pământ. Lovit de ceva pe umăr, Marius tresare violent, gândindu-se îngrozit că fusese luat la ochi de un trăgător ascuns printre copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
niște hoți. Dar asta nu îl interesează pe el, e bucuros că în urma "aranjamentului" oamenii lui nu vor fi vizibili pentru trăgătorii inamici asemeni muștelor pe perete. Atunci când se echipase, pentru un scurt moment, avusese impresia că îmbracă giulgiul înmormântării. Reflectorul se aprinde din nou, cercetează terenul cu încetineală de melc. Exasperat, Marius strecoară printre dinți o înjurătură. "La naiba cu reflectorul ăsta! Așa nu vom ajunge nicăieri, niciodată!". Starea de așteptare cu presimțiri rele face ca golul din stomac ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trăgătorii inamici asemeni muștelor pe perete. Atunci când se echipase, pentru un scurt moment, avusese impresia că îmbracă giulgiul înmormântării. Reflectorul se aprinde din nou, cercetează terenul cu încetineală de melc. Exasperat, Marius strecoară printre dinți o înjurătură. "La naiba cu reflectorul ăsta! Așa nu vom ajunge nicăieri, niciodată!". Starea de așteptare cu presimțiri rele face ca golul din stomac ce începuse să-și facă simțită prezența de la pornirea misiunii să devină dureros de intens. Pentru o clipă închide ochii, măcinat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
imediat cum deschidea ochii, desenat de buzele încă acoperite cu roua sărutărilor lui pline de iubire frenetică. Undeva, în spate, cineva strănută înăbușit. Cu răceală cinică își șterge amintirile frumoase din minte și revine la prezentul imediat. Să tragă în reflector și apoi să atace cu orice risc? Nu, înseamnă să-și expună oamenii unui măcel sigur. În șoaptă, dă ordin să vină la el Iovuț Florea. Dom' locotenent, permiteți să merg să-l aranjez p-aceala de mânuie reflectorul, băga-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tragă în reflector și apoi să atace cu orice risc? Nu, înseamnă să-și expună oamenii unui măcel sigur. În șoaptă, dă ordin să vină la el Iovuț Florea. Dom' locotenent, permiteți să merg să-l aranjez p-aceala de mânuie reflectorul, băga-l-aș unde-o fo' numai o dată! Crezi că ești în stare să ajungi până acolo? Toată distanța trebuie acoperită târâș. Păi, oi face-o și pe asta. Că altfel, stând așa, ne prinde primăvara aici. Americanul scoate de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru astfel de acțiuni. Într-o tensiune tăcută, timpul trece greu în așteptarea semnalului convenit cu Iovuț. Îngrijorarea și neliniștea sporesc. Va putea ajunge Florea în timp util? Și dacă ajunge, poate să lichideze fără zgomot pe cel care deservește reflectorul? Dacă sunt mai mulți? Bezna se înstăpânește din nou. Pentru cât timp? Sesizează apropierea cuiva și se întoarce fulgerător. Din întuneric apare chipul lui Caftoi. Brrr....da frig mai e dom' locotenent. Să gândim pozitiv. Așa ne vom mișca mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Condus mai mult de propriul instinct, locotenentul înaintează prin întuneric măcinat de spaimă. "Dă Doamne să nu rătăcim drumul! Și să nu dăm peste mine!". Amândouă situațiile ar fi catastrofale pentru ei. Se oprește o clipă, pentru o scurtă orientare. Reflectorul se aprinde iar. Oamenii se trântesc în zăpadă, dar acum nimeni nu-l înjură. Dacă mai sunt zece metri până la el. Lumina crudă încearcă să pătrundă perdeaua deasă a fulgilor ce dansează haotic. Se stinge brusc. Oamenii se ridică, înaintează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
deasă a fulgilor ce dansează haotic. Se stinge brusc. Oamenii se ridică, înaintează ușor aplecați. Instinctiv, grăbesc cu toții pasul. Un salt. Încă unul. Distanța se micșorează cu repeziciune. În sfârșit ajung la marginea parapetului, din spatele căruia se ridică blestematul de reflector. Pe fundul tranșeei, nemișcată, o mogâldeață îmbrăcată în uniformă germană. În fața lor se profilează o umbră. Unul dintre soldați îndreaptă țeava armei către ea: Nu trageți băieți, se aude glasul șoptit al Americanului. Nu vă mai recunoașteți prietenii? Unul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Sub plasa de camuflaj artileriștii efectuează înfrigurați manevre de încărcare, pregătindu-se pentru o nouă tragere. Ăștia se cred în excursie? Nu văd nici o gardă, șoptește Nicky locotenentului. Păi neamțul de mai înainte ce a fost? Și nu uita de reflectorul montat chiar acolo unde escaladarea părea aproape imposibilă. Imposibilă, dar uite că noi am făcut-o. Atenție, toate grupele de servanți trebuie lichidate în liniște. Nici o împușcătură, altfel alertăm întreg sectorul. Atacăm imediat ce salva este trasă. Un artilerist se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
greu diagnosticabile, pentru că o nenorocire nu vine niciodată singură. La rându-i, Irina balerina se recăsătorise cu un actor cunoscut și luase drumul aurit al străinătății, dar nu ajunsese nici pe scena Operei de Stat din Viena, nici în lumina reflectoarelor de la Scala din Milano, așa cum își dorea. Ridicându-se de pe scaunul din fața calculatorului, care îl ținea în legătură cu restul lumii, se duse să verifice dacă încuiase bine ușa de la intrare, apoi se trânti istovit și plictisit pe pat. Ar fi vrut
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
deocamdată pe pocăneli, nu chiar pe bubuieli, și-și scutura bărbuța, în timp ce buza inferioară îi intra sub caninii rânjiți. Ținea ochii închiși. Trăia ritmul. Era prins în lumea sunetului, sudoarea i se scurgea pe față și în lumina și căldura reflectoarelor obrajii i se înroșeau din ce în ce mai mult. - Bună, ce faci? În fața mea era un trup îmbrăcat în haine cafenii, o pereche de pantaloni mulați, un lănțișor trecut în jurul brâului, un buric, și deasupra o bluză de culoare ceva mai deschisă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
scurgeau din gură. Bolborosea ceva și ochii i se dăduseră peste cap. - Care trusă? Sunt toate la fel! - Trusa pe care scrie Fleming Institute! Repede! O să intre în stop cerebral! Am cotrobăit în toate cutiile și am găsit, în spatele unui reflector, una deschisă în care era un defibrilator. Am luat cele două padele și i le-am adus lui X. - Nu e încărcat! Ți-am zis să aduci trusa! Bateria e inclusă în trusă! Adu trusa! Am intrat iar în laborator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
părul lipit de craniul micuț. Ochii ei privesc În sus, dar nu cer nimic. Dă rapid din piciorușele subțiri, ca din niște Înotătoare de pește. Un foc de armă dinspre mal atinge apa din jurul ei. Nu bagă de seamă. ― Stinge reflectorul. Lumina se stinge și Împușcăturile se opresc. Maiorul Maxwell se uită la ceas. ― Acum e ora nouă și un sfert. Mă duc În cabina mea, Phillips. O să stau acolo până la ora șapte dimineața. Dacă vreun refugiat va fi luat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ținu pe doctorul Philobosian, care Încă mai amenința că se Îneacă. Desdemona Își deschise cutia cu viermi de mătase și despături pânza albă ca să-și verifice ouăle. Pe lângă ei, În apa hidoasă, pluteau trupuri. Unele erau vii și țipau. Un reflector dezvălui un băiat urcat până la jumătate pe lanțul de ancoră al unei nave de război. Marinarii aruncară cu ulei peste el și băiatul alunecă Înapoi În apă. Pe puntea vasului Jean Bart, cei trei proaspeți cetățeni francezi se uitară Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
hainele și nici pomul Înțepător de Crăciun și de obicei sunt filmată izbucnind dramatic În plâns... Sau se poate să fi fost din pricina instrumentelor cinematografice ale tatălui meu. Camera de filmat a lui Milton, echipată cu un stativ plin de reflectoare necruțătoare. Luminozitatea acelor filmări le conferă aspectul interogatoriilor de la Gestapo. Ținându-ne În mâini cadourile, ne ploconim cu toții, de parcă am fi fost prinși cu mărfuri de contrabandă. În afară de luminozitatea orbitoare, mai era ceva ciudat la filmările de amator ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
el, cu proteza ei, arătând ca o broască țestoasă care mușcă. În această filmare de familie denumită „Paști ’62“ mama mea mai avea doi ani până să Împlinească patruzeci. Labele de gâscă din jurul ochilor sunt un motiv În plus (În afară de reflectoare) pentru care Își ține o mână peste față. În acest gest deslușesc empatia emoțională pe care am avut-o Întotdeauna cu Tessie, noi două, care nu eram niciodată mai fericite decât atunci când nu eram observate, privindu-i pe ceilalți. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Desdemona În casa de oaspeți. ― Veniți repede! E ceva cu papou! Și apoi alte țipete și o ambulanță cu sirena pornită și mama mea spunându-i Clementinei că e vremea să se ducă acum acasă. Mai târziu În seara aceea: reflectorul luminează două camere În casa noastră nouă de pe Middlesex. Sub unul dintre conurile de lumină o femeie bătrână se Închină și se roagă, În timp ce sub celălalt, o fetiță de șapte ani se roagă și ea, cerând iertare, pentru că mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lui Luce, mi se făcea piele de găină și mă temeam că nu mă spălasem cum trebuie. Îmi mai amintesc și asta: o cameră lungă și Îngustă, pe alt etaj al spitalului. O treaptă amplasată Într-un capăt, În fața unui reflector. Fotograful care Își pune filmul În aparat. ― Bun, eu sunt gata, spuse el. Mi-am scos halatul. Deja aproape obișnuită cu asta, m-am urcat pe treaptă, În fața antropometrului. ― Ține-ți mâinile puțin mai În față. ― Așa? ― Bun. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-MĂ ÎN DICȚIONAR Mă zvârcoleam noapte de noapte și nu puteam să dorm. Eram ca prințesa cu bobul de mazăre. O granulă de neliniște mă tot tulbura. Uneori mă trezeam cu senzația că, În timp ce dormeam, asupra mea fusese Îndreptat un reflector. Ca și cum corpul meu eteric conversase cu Îngerii undeva sus, aproape de tavan. Când deschideam ochii, aceștia dispăreau. Dar auzeam urmele dialogului, ecourile stinse ale clopotului de cristal. O informație esențială se ridica din adâncurile ființei mele. Informația respectivă Îmi stătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aceea tragice - de a pătrunde în spirit prin (vorbe de) spirit. Cu încetul, lumea filmului prinde contur. E o lume îngustă și artificială ca aceea produsă de oceanul gânditor din "Solaris", străbătută de șinele căruciorului de traveling și luminată de reflectoare. Naturalismul ei nu e genuin, ci sintetic, recreat la modul postmodernist, cu mare discreție însă. Câteva clădiri risipite pe maidane și legate prin drumuri clisoase. Paragină și mizerie de necrezut, în care se complace subumanitatea personajelor. Kitsch-ul interioarelor a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tâmpit, marș din scrisoarea asta în care Matei doarme în care cocorii încă mai zboară prin sufragerie în care Oneață Augustin nimerește bara fără să-l observe cineva în care Anglia e atât de departe printre cețuri și lumini de reflectoare, nu se poate altfel, nu putem începe altcumva, e clar că numai de moaca lui rânjită n-avem noi chef acum, să intre să ne deranjeze să ne încremenească, ușcheala jigodie, e destul c-am apărut eu pe aici nebărbierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Se făcea că era la o masă de scris, nebărbierit, cu un pix în mână cu care bălmăjea ceva greu de înțeles despre timp, amesteca alandala niște cocori zburători cu o bară a lui Oneață Augustin, sufrageria cu luminile unor reflectoare, îmi vorbea despre tata și despre nu știu ce senvișuri, părea din cale-afară de agitat, o ținea întruna că fără Bau-Bau ne-ar merge mult mai bine, nu încercam să-l contrazic, mai ales că eram de aceeași părere, aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unul de altul la o Înălțime cam de treizeci de metri, meterezele de pază a Închisorii.Soldații echipați În uniformă militară, aveau la Îndemână mitraliere montate În poziție agresivă, ei mai posedau pistoale automate În timp ce la distanțe de timp regulate, reflectoarele În dotare cercetau orice mișcare În interiorul și În afara isalubrei Închisori. Câteva fracțiuni de secundă Tony Pavony avu iluzia unui lagăr German cu prizoneri nevinovați ce aveau să fie triați pentru a fi omorâți acum ori mai târziu...! Însfârșit, escorta sa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rar, grav chemând credincioșii la Sfânta înviere. Bărbați, femei, copii și bătrâni au venit la Sf. Sărbătoare. mulți, mulți, ca niciodată de mulți oameni, ocupând toată strada din fața Bisericii din Tătărași, până dincolo de gardul din jos. Biserica strălucea în lumina reflectoarelor, ca ziua... parcă ar fi luat toată lumina de la soare. Totul era cu mult bun simț, cuvioșenie, gravitate, trăiri și înălțări, în comunicare cu Dumnezeu. Aici, te gândești numai la ce-i bun. Iți simți inima ușurată. ești mai bun
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]