18,995 matches
-
performanța regizorală modul în care Besson reușește să combine scenele de masă (admirabil filmate și montate), răspunzînd gustului declarat pentru spectacolul de reconstituire istorică, cu momentele de "umanizare" intimistă plantate în plină frescă. Ține de performanță și modul în care regizorul a izbutit o construcție solidă, cu un ritm susținut, și cu trei linii melodice: una paradisiacă, solară, ingenuă (copilăria și premonițiile Ioanei), una eroică, feroce, infernală (războiul, baia de sînge, păsările de pradă ciugulind din cadavre), și una, să-i
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
Ioanei), una eroică, feroce, infernală (războiul, baia de sînge, păsările de pradă ciugulind din cadavre), și una, să-i spunem, filozofică (procesul Ioanei, dialogurile ei cu tribunalul ecleziastic și cu propria conștiință)... Amuzantă e, în film, relativizarea ideii de "miracol": regizorul oferă, ca niște clipuri anti-mister, într-un fel de gimnastică aerobică a inteligenței, cîteva explicații terestre ale unui fapt perceput de Ioana ca un semn divin: o sabie găsită în copilărie, pe un cîmp. Un figurant trece, în linie dreaptă
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
cîmp. Un figurant trece, în linie dreaptă, prin cadru și, pur și simplu, își aruncă sabia! Înainte de a fi un semn, o sabie e o sabie. "Ai văzut ce ai vrut să vezi'', îi spune Ioanei conștiința ... În fond, și regizorii și scriitorii și spectatorii văd în Ioana ceea ce vor să vadă... Luc Besson a vrut să vadă în ea o mostră de asasinat politic (pentru că Ioana devenise incomodă, cu pretențiile ei de a-și duce misiunea pînă la capăt și
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
de a nu se supune decît bisericii din cer), un personaj explicabil în ordinea pragmatică a lucrurilor: "Dacă oamenii cred în ea și dacă ea poate să însuflețească armata, atunci cred și eu în ea", zice regina despre Ioana (și regizorul pare să simtă la fel!)... Drept care "viziunile" Ioanei (de pildă spargerea vitraliului, în catedrală) seamănă cu niște decente efecte speciale, lipsite de orice "frison" magic. La fel e și Ioana, la fel sînt și "viziunile" ei celeste, care apar în
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
unii, eliberați de un anumit soi de emoție, își prezintă personajele în nota firească a asumării partiturii. Alții, după cîteva spectacole, cad în extrema cealaltă, rezultat al rutinei: turația motoarelor se reduce considerabil, pot apărea tușele groase, distorsiunile, spre chinul regizorului. Prefer să sparg și eu cîteodată obișnuința premierelor și să văd noile producții în săli "normale" și neobositoare din punctul de vedere al protocolului. Așadar, căutînd în programele teatrelor reprezentații pe care le-am amînat, am descoperit titlul unui spectacol
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
sala a fost plină ochii, iar publicul extrem de receptiv. În al doilea rînd, regia spectacolului este semnată de un iscusit om de teatru, unul dintre personajele cu contribuții majore la reușita unei montări, omul "umbrelor" din regizoratul tehnic: Vlad Stănescu, regizor și tehnic al Teatrului Național din București, omul care transformă în realitate visul de peste noapte al unui creator și cel care veghează ca, odată ieșit la rampă, spectacolul să meargă în condiții bune. Un fel de tată adoptiv, grijuliu și
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
astăzi - actualizat, cu alte cuvinte. Un text extrem de ofertant pentru actori, cu două partituri actoricești încărcate de motivații și deschizătoare de posibilități, de intuibile salturi dintr-un registru în altul, dintr-un ton în altul, dintr-o nuanță în alta. Regizorul Vlad Stănescu are stil și multă experiență. De aceea, nu este tentat să supraîncarce demersul său artistic cu tot felul de semne și metafore năucitoare și inutile, păstrează claritatea și puritatea unei demonstrații bazată aproape în totalitate pe actori. Tușele
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
călugărul-șef și predată "starețului". Acesta, plutind în aburul propriilor meditații, o întoarce absent pe toate părțile, după care o transformă într-o candelă. Coca-Cola ca ofrandă pe altarul budismului. Cu această "acidulată" concluzie începe Phörpa (Cupa). Autorul lui: un regizor debutant de 39 de ani, Khyentse Norbu, cunoscut mai degrabă ca a treia încarnare a unui lama din secolul al XIX-lea decît ca fost asistent de regie al lui Bertolucci la Little Buddha. Recunoașteți că prima titulatură e mai
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
mulțumesc îndatorat, și pe această cale, minunatei mele prietene care a făcut din visul meu o realizare pragheză. Colegii noștri critici de teatru de pe alte meleaguri circulă, firesc, și sînt prezenți la spectacole importante, pot urmări traseul internațional al unui regizor, actor, scenograf care-i interesează, pot compara și evalua în cunoștință de cauză, fiind la zi cu tot ce se întîmplă. Teatrul nu trăiește în frontierele unei civilizații. O reprezintă, dar nu este sufocat de granițele ei. Circulă, intră în
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
Praga, cu un public avizat, cultural, deshis spre o propunere de mari proporții spirituale cum este De Sade. Spectacolul a fost bine mediatizat, am întîlnit afișe peste tot (și nu mi s-a părut deloc puțin lucru că era scris "...regizorul și scenograful român Silviu Purcărete) iar sala a fost, în consecință, plină ochi. Reprezentația a fost bine primită (s-a apludat un sfert de oră), actorii au fost într-o formă extraordinară, motivați și de reacțiile vii și prompte ale
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
obține bilete: fie erau epuizate, fie erau foarte scumpe. Acum, ușile s-au deschis și pentru mine. Să fi fost mîna marchizului? Foarte mulți dintre cei care au văzut spectacolele lui Silviu Purcărete făcute după '90 l-au catalogat pe regizor un făcător de imagini vizuale foarte frumoase. Lucru deloc neadevărat. Prea puțini au insistat asupra importanței textului, de cele mai multe ori un scenariu rezultat din colaje de replici, de citate filosofice, de fragmente din manuscrise etc. Elaborarea unui scenariu constituie pentru
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
un făcător de imagini vizuale foarte frumoase. Lucru deloc neadevărat. Prea puțini au insistat asupra importanței textului, de cele mai multe ori un scenariu rezultat din colaje de replici, de citate filosofice, de fragmente din manuscrise etc. Elaborarea unui scenariu constituie pentru regizor o etapă infinit laborioasă. Materialul este re-gîndit și pe alocuri reformulat împreună cu trupa cu care lucrează, fiind și o minunată perioadă de cunoaștere, de dezinhibare, de provocare spirituală. Textul scenariului este suportul fundamental al nașterii imaginilor, este sursa de alimentare
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
surprinzătoare și de o largă respirație spirituală. Inventivitatea lui în spectacolul De Sade întrece cu mult orice fel de așteptare. Cîte un strop, din fiecare spectacol al său este picurat aici și conjurat să nască o esență a esențelor. Forța regizorului este oglindită în forța actorilor care-i urmează demersul artistic și estetic și care umplu cu carne scena. Silviu Purcărete a construit o lume, un cod teatral, în care personajele nu mai joacă povestea unui individ, ci povestea umanității. De
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
a oprit la basul Ionel Pântea, iar dialogul tipărit în cartea intitulată Oglindă lui Don Giovanni confirmă justețea intuiției autoarei. Căci Pântea - un muzician complex - este prin personalitatea să dinamică, prin pasiunea cu care vorbește despre arta să de cântăreț, regizor, pedagog un partener antrenant. Chiar și biografia să accidentată - cu un grad de reprezentativitate pentru destinul multor intelectuali români de valoare în anii comunismului - este în sine un subiect interesant: el a început, după studii solide, o evoluție promițătoare de
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
mai puțin apropiată cântareților români), în care excelează. Un reflector puternic este îndreptat și asupra operei mozartiene pentru care artistul are o afinitate profundă, demonstrată în interpretările date rolurilor importante de baș (Figaro, Don Alfonso, Leporello, Sarastro), dar și ca regizor al unor spectacole bine primite de critică și public. Natură subiectelor abordate, programatic sau nu, este diversă; ambii convorbitori se mișcă lejer și cu pricepere în arcanele lumii muzicale. Este o discuție purtată de la egal la egal între doi profesioniști
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
să". Se vorbește și despre adecvarea tehnicii vocale, de relația cu pianul acompaniator, de modalitățile de accesare la înțelesurile partiturii. În cele două capitole dedicate lui Mozart analizele întreprinse de Pântea la "Don Giovanni" și "Flautul fermecat" - atât din postura regizorului, cât și din cea a cântărețului - conțin sugestii convingătoare căci vin dintr-o citire atentă a textului. Deschis către modernitate dar prudent în afirmații, Pântea răspunde întrebării despre limitele îngăduite inovării regizorale, căci deși a făcut unele montări îndrăznețe ("Rigoletto
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
Eugenia Vodă Spielberg a citit scenariul într-o sîmbătă și i-a dat drumul fără să schimbe un cuvînt. Cu toate ca scenaristul era un debutant! Debutant în cinema era și regizorul, ba mai mult, el nici macar nu era american! Din această situație cu "factori de risc" s-a născut un film excepțional că , dăruit de presa străină din Los Angeles cu cele mai importante (trei) Globuri de aur și primit cu
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
propune să arate ei lumii ce e acela un film european bun - ar reuși!) E bine cunoscut interesul americanilor față de tot ce înseamnă valoare; de astădată, comoara s-a numit Șam Mendes. Un tînăr britanic de 34 de ani, prestigios regizor de teatru, la Londra, unde a făcut o mulțime de spectacole de mare diversitate și, mereu, de succes (de la music-hall-uri, pînă la scenă lui Royal Shakespeare Company); Șam Mendes e și regizorul spectacolului londonez Cameră albastră, în care soția (atît
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
Un tînăr britanic de 34 de ani, prestigios regizor de teatru, la Londra, unde a făcut o mulțime de spectacole de mare diversitate și, mereu, de succes (de la music-hall-uri, pînă la scenă lui Royal Shakespeare Company); Șam Mendes e și regizorul spectacolului londonez Cameră albastră, în care soția (atît de) personală a lui Tom Cruise, starul american Nicole Kidman, apărea goală - știre care a făcut, cu stăruința, ocolul globului. Or, se știe cît de sensibili sînt americanii la asemenea mediatizări și
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
motive deja exploatate în cinema-ul de peste ocean ("criză familiei", "criză cuplului", "criză de vîrstă"), ele capătă, de astă dată, o prospețime și o forță expresiva uluitoare. În scenariul generos al tînărului Alan Ball, în miezul unei povești specific americane, regizorul a intuit o aură de universalitate și, poate, un secret resort cehovian: "Nu știam nimic despre viața americană -, zice regizorul englez. Dar m-am gîndit la Schlesinger, cu Macadam Cowboy, la Polanski, cu Rosemary's Baby și Chinatown, la Peter
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
o prospețime și o forță expresiva uluitoare. În scenariul generos al tînărului Alan Ball, în miezul unei povești specific americane, regizorul a intuit o aură de universalitate și, poate, un secret resort cehovian: "Nu știam nimic despre viața americană -, zice regizorul englez. Dar m-am gîndit la Schlesinger, cu Macadam Cowboy, la Polanski, cu Rosemary's Baby și Chinatown, la Peter Weir cu Truman Show - filme despre America făcute de străini. American Beauty nu vorbește decît indirect despre America. E un
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
film despre două familii, despre fantasmele oamenilor maturi, despre izolare și evadare... Am putut păstra o distanta, pe care n-aș fi putut-o avea dacă aș fi făcut un film despre cartierele englezești pe care le cunosc prea bine"... Regizorul invocă "distanță", benefică în ordine artistică; e vorba de acea distanță care te ajută să vezi mai bine... Nu întîmplător, formula publicitară aleasă pentru afișul original al filmului a fost tocmai: "...look closer", privește mai de aproape... Ce se vede
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
o pasiune" pentru o colegă a fiicei lui. Fals! De fapt, parafrazînd ce spunea Bălcescu despre revoluția de la 1848, fata nu e cauza ci ocazia răzvrătirii paterne. E un pretext. E un (iluzoriu) punct de sprijin pentru răsturnarea lumii. Drept care regizorul are ideea de a "vizualiza" fanteziile erotice ale personajului (care, ni se spune, de 14 ani se prostituează în publicitate) într-un stil ironic și fastuos, cu o tușa de sorginte "publicitară": o ploaie de petale de trandafiri (American Beauty
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
petale roșii, pe care stă întins trupul fetei, adolescentin și sidefiu, în timp ce o voce suava ar putea rosti: "...numai cu American Beauty!"... Șam Mendes - faimos prin harul lui de a lucra cu actorii - se dovedește, de la prima încercare, un extraordinar regizor de film. Însuși Kevin Spacey, - copleșitorul interpret principal și, prin vocație, actor în primul rînd de teatru - a recunoscut că nu se aștepta "la imagini atît de frumoase"; cadrajele sînt discrete, camera se mișcă relativ puțin, și totuși, imaginile au
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
de filmat zboară, și el, o dată cu sufletul eliberat, deasupra cartierului, deasupra "vieții" cu mărunțișurile, cu mizeriile, cu viciile, cu perversiunile ei, dar și cu frumusețea (care există, de vreme ce "există acest trandafir"!) și cu eroismele ascunse în cel mai banal cotidian. Regizorul și-a gîndit filmul între aceste coperți, ca un "exercițiu al memoriei" și că o "proiecție a conștiinței"... Datorită regizorului, de bună seama, toți actorii joacă, impecabil, banalitatea expresiva. În ochii de cîine bătut ai lui Kevin Spacey se citește
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]