6,752 matches
-
Acesta i se pare un lucru impor tant, avînd o concepție bancară asupra prețurilor, ce făcea din rata scontului intermediarul obligatoriu al tuturor variațiilor nivelului general al prețurilor, ceea ce era o interpretare temerară. S-a ocupat puțin și de problema repartiției în schimbul internațional, plecînd de la noțiunea de "surplus al consumatorului", care ar fi de fapt o creștere de utilitate. Aderă la teoria lui Ricardo privind avantajele comparative în comerțul internațional. Alfred Marshall scrie într-o perioadă de răscruce a evoluției doctrinelor
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de studiat și nu-l sporesc în 20 de ani decît foarte puțin. Plecînd de la analiza psihologică a conceptelor de utilitate și de valoare, ei aplică analiza utilității marginale la studiul prețurilor și al costurilor de producție, al proceselor de repartiție și al alocării resurselor rare, al problemelor economiei concurențiale, al politicilor economice și al relațiilor economice internaționale. Lor le lipsește analiza principiilor unei psihologii utilitariste, neglijează conceptul de dezutilitate ș.a. Bohm-Bawerk îl critică pe Marshall deoarece explica valoarea muncii cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
soldat cu eșecuri. De aceea eu nu cred în existența unei științe economice pure. Mai relativizez, mai împrumut de la alte știința pentru a putea totuși merge înainte și răspunde cît de cît provocărilor realității. Care realitate?.... 1.6.2. Teoria repartiției Majoritatea marginaliștilor, mai ales adepții școlii psihologice consideră că principalele tipuri de venituri într-o economie (salariul, renta, dobînda la capital, profitul) trebuie concepute ca fracțiuni din prețul de producție. Problema ricardiană a repartiției tripartite a venitului național a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Care realitate?.... 1.6.2. Teoria repartiției Majoritatea marginaliștilor, mai ales adepții școlii psihologice consideră că principalele tipuri de venituri într-o economie (salariul, renta, dobînda la capital, profitul) trebuie concepute ca fracțiuni din prețul de producție. Problema ricardiană a repartiției tripartite a venitului național a fost transformată într-o problemă de atribuire funcțională, în pofida criticilor adepților teoriei marshalliene a costurilor de producție (Edgeworth). De asemenea, unii adepți marginalismului, mai ales Jevons și Marshall adoptă legea ricardiană a randamentelor descrescătoare, alții
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
mai ales Jevons și Marshall adoptă legea ricardiană a randamentelor descrescătoare, alții o resping. Wisksteed, von Wieser și, mai, tîrziu, Schumpeter. La Bohm-Bawerk și Wicksell, ea devine doar o ipoteză. Oricum, această lege își pierde rangul anterior deținut în teoria repartiției. Putem doar analiza influența creșterii cheltuielilor asupra volumului producției. Chiar dacă analiza productivității marginale permite determinarea părților de venit cuvenite factorilor de producție, ea nu explică fundamentele raționale ale acestor părți, chiar dacă austriecilor le place, în general, să explice relațiile cauzale
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ca: creșterea demografică, progresul tehnic, exploatarea de noi resurse naturale, deschiderea de noi piețe etc. Analiza ciclului economic este însă considerată de marginaliști ca o problemă secundară. În schimb, în aceeași perioadă, economiștii post-ricardieni își centrau analizele pe probleme de repartiție, de alocare a resurselor ș.a. Treptat însă, analiza fluctuațiilor ciclice se va impune ca un subiect principal al analizei economice. 1.6.5. Utilitariștii americani În Statele Unite, Irving Fisher a studiat aspectele fizice și cele psihologice ale ratei dobînzii. El
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
adus îmbunătățiri de către J.A. Schumpeter, G. Cassel, J. Rueff, M Allais, A. Day. În America nu a existat o școală clasică. Preocu pări a avut Benjamin Franklin și ele au fost continuate de către John Bates Clark, în lucrări ca: Repartiția bogăției (1899) și Bazele economiei politice (1907). Clark încearcă să aducă modificări vechii scheme a lui Say, arătînd că producția, repartiția și consumul nu sunt sfere izolate și că trebuie concepute împreună. Autorul american împarte însă economia, în încercarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
clasică. Preocu pări a avut Benjamin Franklin și ele au fost continuate de către John Bates Clark, în lucrări ca: Repartiția bogăției (1899) și Bazele economiei politice (1907). Clark încearcă să aducă modificări vechii scheme a lui Say, arătînd că producția, repartiția și consumul nu sunt sfere izolate și că trebuie concepute împreună. Autorul american împarte însă economia, în încercarea de a o apropia de științele naturale, în trei părți: 1. Descoperirea legilor universale; 2. Statistica economică și 3. Dinamica economică. El
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ba sursă de venit, ba de economisire, ba dobîndă la capital sau sursă de investiții. Cea mai bună explicație cred că este cea a lui Marshall, de sorginte ricardiană, potrivit căreia profitul reprezintă remunerarea activității antreprenorului și ține de sfera repartiției dividendului național. De aseme nea, o teorie coerentă a profitului a propus Knut Wicksel. În termeni ricardieni extinși este prezentată și renta. Salariul este legat de nivelul productivității marginale a mîinii de lucru. 1.6.6. Critica analizei utilității marginale
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
și nu discreționare. Suedezii cred că orice poziție de echilibru atinsă de economie e foarte instabilă, deoarece creșteri de prețuri intervin ca urmare a ritmurilor foarte diferite din diversele sectoare de activitate, sau salariile nu țin pasul, de unde probleme de repartiție; pentru alții rigiditatea prețurilor e un factor de agravare a imperfecțiunilor pieței etc. Politica de ocupare sugerată de Ohlin se bazează pe trei teze: volumul global al investiției reale trebuie adaptat la volumul economisirii voluntare; trebuie evitat ca nivelul mediu
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
31 1.3.2.2. Eugen von Bohm-Bawerk 32 1.4. Alfred Marshall sau sfîrșitul utilitarismului marginalist 33 1.5. Alte contribuții 36 1.6. Vulnerabilități ale analizei marginaliste 42 1.6.1. Probleme metodologice 42 1.6.2. Teoria repartiției 44 1.6.3. Problema monedei 46 1.6.4. Problema ciclicității în economie 48 1.6.5. Utilitariștii americani 50 1.6.6. Critica analizei utilității marginale 52 Capitolul 2 INCIPIENTE HOLOTROPICE 56 2.1. Economia instituționalistă 56 2
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
proiectului Research Papers in Economics, el figurează printre primii 50 de economiști, cei mai citați și cei mai influenți din lume. Paul Krugman scrie preponderent pentru marele public, pe subiecte diverse, din domeniul comerțului internațional, al politicilor economice sau al repartiției veniturilor. Dar el a devenit celebru cu adevărat în 1996, cînd a prevăzut, cum spuneam, criza asiatică, criza unor "economii care se bazau mai mult pe transpirație decît pe inspirație". Krugman este un progresist. Recunoaște rolul statului și crede în
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
e vorba de ceva mult mai serios. Pentru a menține un nivel ridicat al activității economice e nevoie de o cerere dinamică. Deocamdată, această cerere nu vine dinspre țări-le care se afirmă acum (China, India, Brazilia), țări în care repartiția veniturilor este foarte inegală, subzistînd decalaje mari de avuție între regiuni, între mediul urban și cel rural, între sectoarele economiei etc., ceea ce le frînează mult consumul intern. În schimb, aceste țări exportă mult în Statele Unite, înregistrează puternice excedente comerciale cu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
relevă revoluționară în planul spiritului, contagioasă în planul sensibilității vitale și profetică în planul conștiinței. Eu văd în trans-disciplinaritate marea turnură a secolului al XXI-lea". 2.11. RĂȚUȘCA CEA URÎTĂ Mi se pare că dintre sferele reproducției sociale producție, repartiție, schimb, consum cea de care modelul occidental recent de econo-mie a uitat cel mai mult este repartiția. Deși analizată intens de Ricardo, Say, Stuart Mill, Marx și alți corifei ai gîndirii economice, ulterior ea a fost parțial abandonată, cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
în trans-disciplinaritate marea turnură a secolului al XXI-lea". 2.11. RĂȚUȘCA CEA URÎTĂ Mi se pare că dintre sferele reproducției sociale producție, repartiție, schimb, consum cea de care modelul occidental recent de econo-mie a uitat cel mai mult este repartiția. Deși analizată intens de Ricardo, Say, Stuart Mill, Marx și alți corifei ai gîndirii economice, ulterior ea a fost parțial abandonată, cel mai adesea în favoarea unui productivism cu orice preț iar mai nou și în favoarea unui consumatorism excesiv. Schimbul s-
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mai adesea în favoarea unui productivism cu orice preț iar mai nou și în favoarea unui consumatorism excesiv. Schimbul s-a intensificat și el continuu, dar mai cu seamă odată cu "noua economie", făcînd legătura între celelalte două. Rățușca cea urîtă a rămas repartiția, adică distribuția și redistribuția resurselor, a veniturilor între membrii societății. Pe măsură ce sistemul s-a golit de orice criteriu moral, îmbogățirea prin orice mijloace devenind criteriul suprem, modelul a devenit tot mai inegalitar, prezentînd discrepanțe uriașe de avuție, de salarii etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
să ofere stabilitate în bunăstare. Tensiunile au crescut extrem, iar eșafodajul economiei de cazino a baronilor escroci ai marii finanțe a început să trosnească din toate încheieturile. Prin urmare, avem nevoie de o schimbare de paradigmă, care să reconsidere importanța repartiției, de o nouă doctrină distributi-vistă, care să reintroducă criteriul moral în economie. Pentru că mercantilismul excesiv și inegalitățile prea mari pot ruina o economie, pot ruina o democrație, lipsa de coeziune socială, sărăcirea clasei de mijloc sau absența ei putînd duce
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ele să fie înmulțite și să ajungă la toată lumea, evitînd consumerismul deșănțat al unora și sărăcia lucie a celor mai mulți, dar care tot oameni sunt? Ținta economicului este în social, prin urmare nimeni nu cîștigă dintr-o societate de-zarticulată și cu repartiții disproporționate de avuție. Cererea globală, deci producția globală, sunt mai bine susținute de consumul cît mai multor oameni și mai prost slujite de hiperconsumul doar al unei elite. Iar dacă cererea agregată este bine susținută printr-o repartiție mai corectă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și cu repartiții disproporționate de avuție. Cererea globală, deci producția globală, sunt mai bine susținute de consumul cît mai multor oameni și mai prost slujite de hiperconsumul doar al unei elite. Iar dacă cererea agregată este bine susținută printr-o repartiție mai corectă, cu distribuiri judicioase ale veniturilor primare și ale celor din transfer, va fi stimulată și producția și creșterea, ocuparea etc. La ce folosește atîta bogăție acumulată de unii, cînd aproapele moare de foame? Cînd vom înțelege că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ale celor din transfer, va fi stimulată și producția și creșterea, ocuparea etc. La ce folosește atîta bogăție acumulată de unii, cînd aproapele moare de foame? Cînd vom înțelege că nu ne putem mîntui decît împreună? O nouă doctrină a repartiției e pe cale să se nască peste ocean, grație contribuțiilor unor autori ca John Medaille, John Milbank, Adam Webb, Allan și Kevin Carlson, Race Mathews sau Mason Gaffney. Și în Europa avem exemple de distributivism cooperatist în țările nordice, Elveția, Italia
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cămară... Cum de nu vedem acest masacru, cum de toate acestea nu ne dau de gîndit? Dacă l-am recunoaște pe Dumnezeu în aproapele nostru, s-ar mai întîmpla astfel de orori? Nu poate exista pace fără o mai corectă repartiție a resurselor, iar alegerea ne aparține. Dacă nu corectăm distribuția, dacă nu renunțăm la lăcomie și egoism, diferențele foarte mari dintre nivelurile de viață ale diferitelor comunități vor duce la acumularea de tensiuni ce pot exploda într-un război pustiitor
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de paradigmă" (Cesar Aira). În Marea transformare, Karl Polanyi afirmă că toate problemele s-ar putea rezolva printr-o cantitate nelimitată de bunuri de consum. Nu cred, pentru că: 1) Oricît de mare, cantitatea produsă este oricum limitată și 2) O repartiție incorectă poate duce la accentuarea discrepanțelor dintre superbogați și supersăraci. Aceasta poate duce, la rîndul său, la mari conflicte sociale. Cum spunea Nietzsche, "fapta îl creează pe făptaș, aproape ca un gînd întîrziat". De mult ne aflăm, de fapt, în
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
masse, Hommes et Techniques, Paris, 1966, pp. 3-36. 4. Robert Castel, Les métamorphoses de la question sociale, Fayard, Paris, 1995, p. 336. 5. Între mijlocul anilor 1950 și sfârșitul anilor 1970 se poate observa deja o reducere a particularităților clasei muncitoare, repartiția cheltuielilor ei bugetare apropiindu-se de repartiția medie, cf. Henri Mendras, La Seconde Révolution française, Gallimard, „Folio essais”, Paris, 1994, p. 373. 6. Pentru marea distribuție ca „avatar comercial al fordismului”, vezi Philippe Moati, L’avenir de la grande distribution, ed.
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
3-36. 4. Robert Castel, Les métamorphoses de la question sociale, Fayard, Paris, 1995, p. 336. 5. Între mijlocul anilor 1950 și sfârșitul anilor 1970 se poate observa deja o reducere a particularităților clasei muncitoare, repartiția cheltuielilor ei bugetare apropiindu-se de repartiția medie, cf. Henri Mendras, La Seconde Révolution française, Gallimard, „Folio essais”, Paris, 1994, p. 373. 6. Pentru marea distribuție ca „avatar comercial al fordismului”, vezi Philippe Moati, L’avenir de la grande distribution, ed. cit., pp. 23-68. 7. Primul supermagazin apare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Compendiu Profesor dr. Cezar MEREUȚĂ Profesor dr. Ionuț PANDELICĂ Cuvânt-înainte În contextul preocupărilor pentru regionalizarea României, am considerat că este importantă cunoașterea repartiției teritoriale (pe județe) a companiilor importante din România. Lucrarea pune, în premieră, la dispoziția mediului politic și de afaceri o abordare multicriterială a repartiției teritoriale a companiilor importante. Companiile importante au fost definite conform conceptului analizei nodale [4], ca cele
Repartiţia teritorială a companiilor-noduri pe principalele activităţi ale economiei naţionale by Cezar Mereuță, Ionuț Pandelică () [Corola-publishinghouse/Science/237_a_435]