1,828 matches
-
Ceea ce trebuie să înțeleagă generația tânărĂ, unde, mai nou, unii tineri, culmea, au nostalgia comunismului, este că, prin esența lui, comu‑ nismul era un sistem complet nemodern. Comunismul avea o clasă privilegiată aflată deasupra legii, nomencla‑ tura și tot aparatul represiv, apoi venea restul lumii. Acest lucru, în sine, prin puterea discreționară a felului în care era organizat regimul, nu genera un regim modern, ci unul absolut rudimentar. Oricine avea putere începea să traficheze această influență pentru foloase materiale. SĂ zicem
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de hotărâri ale tuturor instanțelor judecătorești săși spună cuvântul asupra acestor probleme, în cadrul obiectului ei pur științific.” Redactată sub forma mărimii unei cărți obișnuite, numărul unu al revistei cuprinde 104 pagini cu articole teoretice: „Privire cronologică asupra pedepsei și legiuirile represive și penitenciare ale României” de dr. C. Rădulescu; „Natura juridică a cecului” - de dr. Gălășescu - Pyk; „Pactul de qusta litis - după legiuirea în vigoare în Bucovina” de dr. S. Dische, avocat în Cernăuți; „Observări asupra arvunii” - de dr. Ilie Popescu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
orașele, ogoarele sau populațiile contaminate de criminalitate, boală sau alte nenorociri. Proiectul Legii lustrației, ce se inspiră din Declarația de la Timișoara, prevede limitarea accesului la demnități publice al celor care au făcut parte din structurile de partid și din aparatul represiv al regimului comunist. Sînt vizați cei care au deținut următoarele funcții: activiști salarizați ai PCR și UTC, cadre cu funcții de conducere în PCR și UTC, membri ai Consiliului de Miniștri, ai Marii Adunări Naționale și cei aflați în conducerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
instrumentate de oculte cancelarii mînate de interese economice, dar nu mai puțin ideologice, din care eticul este mai totdeauna exclus. Deconspirarea declanșată în primii ani de după '89 ar fi avut un efect benefic, nomenclatura, securiștii, toți cei implicați în aparatul represiv și ideologic al regimului comunist ar fi acceptat și însușit consecințele îndreptățite ale acestei acțiuni. Astăzi, cînd structurile s-au refăcut și mai toți foștii torționari sînt superîmbogățiți, unii prezenți în Parlament, guvern și alte structuri de putere, asanarea societății
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
membrilor PCR, la lucrătorii din structurile Securității cale de a echivala simpli plătitori de cotizații cu marii sau mărunții șefi din nomenclatură, cu drept de decizie și salarizări consistente pentru activitatea lor partinică, alături de tovarășii lor de drum din aparatul represiv. A afirma, după modelul Ion Iliescu, că 90% din populație era implicată, prin faptul că, de exemplu, simplii membri de partid aveau la rîndul lor familii, este nu doar aberant, ci și o dovadă de încercare cu program de culpabilizare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
etc. Totul, în acea perioadă a fost anexat, fagocitat de către partidul / stat totalitar. În perioada 1945-1965 s-a urmărit cu obstinație intensificarea luptei de clasă, întărirea vigilenței revoluționare. Sub Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost creată Securitatea ca instituție centrală a sistemului represiv. Gulagul românesc este prezentat în toată oroarea sa criminală. Continuator al lui Dej, Ceușescu care clama întărirea legalității socialiste, "a continuat demonizarea proprietății private, persecutarea credințelor și practicilor religioase, criminalizarea oricărei forme de opoziție. Nu mai puțin semnificativ, Ceaușescu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de persecutare a femeilor și copiilor: în urma interzicerii avorturilor și a metodelor contraceptive". Fapt care va avea drept consecință, ce încă e perpetuată, umplerea orfelinatelor cu copii, în mare parte cu destine compromise din clipa nașterii. Regimul și brațul său represiv din "epoca" Ceaușescu, au stîrpit cu cinism orice formă de disidență sau opoziție. Cităm din discursul președintelui: "Partidul a fost creierul sistemului represiv, iar Securitatea instrumentul care a pus în practică deciziile politice. Ofițerii de Securitate și din alte unități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
umplerea orfelinatelor cu copii, în mare parte cu destine compromise din clipa nașterii. Regimul și brațul său represiv din "epoca" Ceaușescu, au stîrpit cu cinism orice formă de disidență sau opoziție. Cităm din discursul președintelui: "Partidul a fost creierul sistemului represiv, iar Securitatea instrumentul care a pus în practică deciziile politice. Ofițerii de Securitate și din alte unități ale ministerului de Interne erau cei care acționau direct pentru supravegherea și intimidarea populației. Securitatea, Miliția, procuraturile militare, grănicerii erau subordonați la rîndul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de mii de persoane. Cifrele propuse de cercetători, luate în considerare de Comisie, se situează între 500.000 și 2.000.000 de victime. Dificultatea estimării provine din ascunderea sistematică de către Securitate, procuratură, Miliție, Trupe de Grăniceri și alte organe represive a informațiilor privind soarta multora dintre aceste victime". Lista acțiunilor criminale nominalizate de președinte continuă: persecutarea minorităților etnice, religioase, culturale ori de orientare sexuală; exterminarea grupurilor de partizani care reprezentau rezistența anticomunistă în munți (1945-1962) (este pentru prima oară cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
specializate ale CC al PCR. Miniștrii de interne și șefii Securității au fost cu toții soldați fideli ai partidului. Cei mai mulți au fost ei înșiși activiști de partid înainte de a lucra în Securitate". Sînt menționați, în calitatea lor de demnitari ai aparatului represiv, cei responsabili pentru sutele de mii de morți și deportați, de la Teohari Georgescu și Alexandru Nicolschi (Grünberg), la Alexandru Drăghici și Alexandru Moghioroș. Între ei sînt nominalizați și Ion Coman și Constantin Olteanu care, trimiși de Ceaușescu, au înăbușit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost una mai apropiată de cea aplicată de regimurile de ocupație. Scopul fățiș urmărit prin terorismul de stat a fost anihilarea inamicilor (fie și inventați) și controlarea totală a societății. După decimarea, inclusiv fizică, de către Securitate a opoziției anticomuniste, acțiunile represive au continuat și au vizat practic, prin măsuri de control, fiecare cetățean. În timp și-au schimbat forma, fără a-și pierde fondul represiv, de control strict al vieților tuturor cetățenilor. Normal, și ei, la rîndul lor, erau verificați și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
inventați) și controlarea totală a societății. După decimarea, inclusiv fizică, de către Securitate a opoziției anticomuniste, acțiunile represive au continuat și au vizat practic, prin măsuri de control, fiecare cetățean. În timp și-au schimbat forma, fără a-și pierde fondul represiv, de control strict al vieților tuturor cetățenilor. Normal, și ei, la rîndul lor, erau verificați și controlați de la cel mai neînsemnat informator, pînă la comandantul suprem. Terorismul de stat prin brutalitatea acțiunilor Securității a provocat, cum remarcă Marius Oprea, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
verificați și controlați de la cel mai neînsemnat informator, pînă la comandantul suprem. Terorismul de stat prin brutalitatea acțiunilor Securității a provocat, cum remarcă Marius Oprea, un reflex de lungă durată, o "banalizare" a răului, întreținută și mereu actualizată de aparatul represiv. Națiunea a redeprins modul de viață sub un regim de ocupație. În mod paradoxal și nu întîmplător un termen care definește de regulă starea de confort și de absență a tulburărilor provocate de imixtiuni în viața privată a cetățeanului, securitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cetățeanului, securitatea, a fost ales să numească o instituție care a practicat tocmai restrîngerea pînă la anulare a drepturilor omului, pentru a impune rigorile partidului-stat, în numele dictaturii proletariatului și al făuririi socialismului" (Marius Oprea). Frica inoculată în populație de aparatul represiv, care a știut să se facă omniprezent și omnipotent, aproape mitic prin puterea, ubicuitatea și atotștiința afișate, a fost cheia consolidării și menținerii comunismului. Securitatea s-a născut și a lucrat ca poliție politică a regimului, fapt argumentat și certificat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a fost evitarea unei arestări iminente; în cazul a foarte multe persoane, care au făcut parte din mișcarea de rezistență, se regăsește această motivație. Cu o zi, cu o noapte înainte, erau avertizați de oameni care făceau parte din structurile represive ale regimului, dar care lucraseră și în vechile structuri, în Siguranță, în poliție, în jandarmerie. Și care nu împărtășeau idealurile noului regim, pe care îl urmau fiind constrînși. Și care îi anunțau: urmezi să fii arestat. Și atunci se refugiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
încîntare pentru torționari, pe rînd, transformați într-o masă de carne sîngerîndă încă pîlpîind de viață. Tortura pe înțelesul tuturor a lui Florin Constantin Pavlovici ne amintește (oare cu cît folos?) de tortura cea de toate zilele administrată de aparatul represiv al comunismului biruitor, la orașe și sate, asupra întregului popor, de la instaurarea regimului comunist de către tancurile sovietice pînă la prăbușirea acestuia în sîngerosul decembrie 1989. (Convorbiri literare, nr. 8-9, august-septembrie, 2009) CUPRINS ÎN CONTRA SOCIALISMULUI / 5 ÎNTOARCERE PE UN DRUM PLIN
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de inși „zăpăciți” nu numai de o brutală transplantare, dar și de rolul pe care erau Împinși să-l joace În echilibrul orășenesc și național, devenind „scule” supuse și iuți ale puterii momentane În diverse domenii ale administrației și structurilor represive. Iar azi, „aceiași”, alegând și lăsându-se aleși, producând În fața ochilor noștri naivi și excesiv uimiți spectacolul unei națiuni care nu se mai regăsește pe sine, incapabilă după aproape două decenii să țină pasul cu vecinii de la Nord cu care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
decizii „administrative“. Pe lângă arhipelagul de Închisori, a funcționat și „canalul-Închisoare“. Tot după modelul sovietic. Rușii se lansaseră Într-un vast program de construcții de canale, urmărind să unească fluviile și mările Între ele: proiect În egală măsură economic și represiv. Aici erau aduși să lucreze În condiții inumane — și, dacă nu rezistau, să moară — „dușmanii poporului“. Cu mimetismul său caracteristic, regimul comunist din România a inventat propriul său canal, care avea să taie Dobrogea În două, unind Dunărea cu Marea Neagră
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
simplă. Principiile declarate sunt una, iar practica sistemului alta. Așa se face că democrația comunistă a fost o dictatură. Dar n-a fost nici măcar o dictatură a partidului, așa cum pretindea teoria. A fost dictatura unor grupuri restrânse, susținute de aparatul represiv (În România, faimoasa Securitate). Comuniștii români au păstrat din tinerețea lor clandestină spiritul conspirativ, cultivarea secretului, reglările de conturi În „familie“. Partidul ajunsese să fie o organizație de masă, Însă ce conta?! Jocurile puterii se făceau pe ascuns, la vârf
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a salvat pe cei mai mulți dintre ei, refuzând „soluția finală“, preconizată de Hitler. Dimpotrivă, evreii nu s-au purtat prea frumos cu românii, atunci când au dat mâna cu invadatorul sovietic și s-au așezat În funcții Înalte În faza cea mai represivă a comunismului. Lucrurile, ca Întotdeauna, sunt mai complexe. Faptul că românii au avut o Înclinare antisemită nu cred că poate fi negat. Au avut-o Însă, mai Întâi de toate, În cadrul unei civilizații creștin-europene care a imprimat În imaginarul colectiv
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Totul a fost în zadar. Mama a strâns în grabă câteva lucruri și cu lacrimi în ochi, a ieșit din casă, între baionetele soldaților. Spaima intrase în sufletele noastre de copii. Era prima noastră confruntare cu realitatea crudă, tipică regimurilor represive. Tata, cu toate că era invalid de război și mergea greu din cauza piciorului, a fost obligat să presteze muncă forțată. Mărfurile de la cooperative erau obținute numai în schimbul produselor agricole. De asemenea, au început să se facă înscrieri în colhoz, iar cei care
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
ultima clasă de liceu). Divinul critic mi se înfățișa ca un înger căzut, însă unul de rang înalt, un principe luciferic... Prin asemenea lecturi subversive evadam din marasmul ideologic, din mizeria cotidiană a "socialismului" aflat în etapa sa cea mai represivă. Încetul cu încetul ne formam o conștiință literară, ne pregăteam sufletește să ieșim cândva la lumină. Pe atunci poetul și criticul din mine nu erau câtuși de puțin ipostaze disjuncte, împărtășindu-și impresiile, cu voce scăzută, zi de zi, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am pierdut), ele mi-au fost călăuză și de ele m-am despărțit, încântat sau dezamăgit. Dar niște antimodele ai avut? Cum le poți caracteriza? Antimodele au fost pentru mine scriitorii și criticii care au colaborat cu comunismul, cu sistemul represiv, din tinerețea mea (și care după Revoluție s-au urcat pe cai mari, profitori, fără să li se reproșeze nimic). Ele mi-au făcut și-mi fac și azi mult rău (Alex Ștefănescu rămâne antimodelul exemplar, fiind răzbunător pe unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
economice a României și concentrarea planului cincinal pe industrializarea forțată a țării. Cel puțin așa erau prezentați muncitorii în discursul propagandistic. În realitate, și muncitorii, la fel ca întreaga societate, nu semnificau altceva decât o victimă sigură a unui sistem represiv. Organizați într-o confederație sindicală unică, obedientă directivelor de partid, muncitorii români - asemeni celor din țările comuniste - nu beneficiau de nici un privilegiu real și erau folosiți ca masă de manevră în demonstrațiile de forță, specifice statului totalitar. Conștiente de această
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ce cumpără la familie ?!”. Fără a exista vreo legătură cu evenimentele de la Brașov, în mod cert momentul nemulțumirilor de la Nicolina - tot mai numeroase - anunțau finalul regimului comunist. Martorii nu au menționat dacă greviștii au avut de-a face cu metodele represive ale sistemului. Nu se știe încă dacă au fost operat arestări sau dacă greviștii au fost anchetați de Securitate, în afara factorilor de decizie din întreprindere. Este posibil ca arhivele fostei Securități să conțină detalii legate de acest moment. Evenimentele ulterioare
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]