2,221 matches
-
pentru cîteva clipe și-l mîngîia pe copilașul Nildei, Celso și Daniel alergară În urma stăpînului. A doua zi de dimineață sună Susana Lastarria. Susan simți un ciudat amestec de milă și silă auzindu-i glasul la telefon. Cu o admirabilă resemnare Îi suportă o jumătate de oră invidia și-i povesti tot ce voia să afle despre călătoria lor, despre cununie, despre tot. În sfîrșit, cînd ea credea că totul s-a terminat, Susana o Întrebă dacă serba ziua de nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
curte, fiindcă trebuie să stai liniștit ca să te poți duce la școală. Treci În pat și nu te mai mișca. Așa-i poruncea bunica. De mic trebuie să Învețe să se resemneze. El ne dăduse cel mai bun exemplu de resemnare, cine dacă nu El fusese atît de resemnat Întreaga viață... Da, doamnă, da, doamnă, da, doamnă, da, doamnă, păi... nu, doamnă. „Am ajuns la conacul cu clape germane“, Îi spuse Carlos. Julius se uită la el parcă vrînd să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gândea de mult, chiar din ziua în care îi tăiaseră subvențiile, așa că luă o hotărâre bruscă. - Nu pot să-mi petrec viața traversând mereu un astfel de deșert! Trebuie măcar să încerc și altceva!... Demisia i-a fost acceptată cu resemnare, directorul bănuind pe loc că intenționa să plece în America. - Nu sunt decis încă, domnule Director. - Cred că te cam pripești! Ai fi putut promova și aici. Am fi putut face treabă bună împreună. - Știți, acum este deja prea târziu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
trebuie să aștepte aici zece minute după ce plecăm noi. Nu vreau să încerce vreo porcărie. Aerul era saturat de bălegar și pesticide. Câmpurile - plante încâlcite de soia, porumb înalt până la genunchi, pajiști împestrițate de vaci ce-și acceptau soarta cu resemnare - se desfășurau în toate direcțiile. Când Karin ajunse la Homestar, Mark stătea pe veranda din față, cu capul în poala lui Bonnie, și plângea. Bonnie îi mângâia puful de pe cap, străduindu-se să-l consoleze. Văzând-o pe Karin că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în apele vieții agitate-ntotdeauna când nebunii sau furtuna le lovesc de toți pereții. Malurile sunt abrupte orice val stârnește valuri și n-ai cum ieși la mal în aceste aprigi lupte pentru-un singur ideal sau mai multe idealuri... Resemnarea e un mod de-a ieși la suprafață doar cu un crâmpei de viață și-un mers de miriapod, contra firii; lașii se-ncălzesc la ea... ce iluzii! Nu mă mint! Doar minunile iubirii îi mută pe altă stea, a
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Întîmplat ceva de cînd am plecat? — Nu, nu s-a-ntîmplat nimic, răspunse celălalt. Cam aceleași lucruri... știi doar, rosti glasul cu o stăpînire dureroasă, parcă așteptînd ca celălalt să umple instinctiv golul dureros al cuvintelor. — Da, știu, răspunse acesta plin de resemnare calmă - și din nou se făcu liniște În Brooklyn. Cred că a murit Moș Grogan de cînd ai plecat, Începu un glas. — Serios? replică celălalt glas plin de interes calm. — Da. Și În așteptarea de o clipă se lăsă tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-l hrănească pe Yalerta și care a mâncat întotdeauna bine, indiferent unde a mers în univers; și, în nici unul dintre cazuri, după câte-mi amintesc, nu dispunea de bani. Gândul de răspuns al lui Gosseyn Doi avea o notă de resemnare. "Văd că te-ai hotărât să rămâi." păru să ofteze. "Bine, transmite-i lui Dan Lyttle urările mele de bine." "Păi" - cu grimasă - "o să fie cam greu. El crede că eu sunt tu." "Desigur" veni replica. "Trebuie să admit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mod pozitiv de în-fruntare a vârstei lor se manifestă în seninătatea și demnitatea cu care o trăiesc. Sunt alți bătrâni care trăiesc această etapă a vieții lor ca pe o traumă. Ei, în fața îmbătrânirii lor, asumă atitudini care oscilează între resemnare pasivă, răzvrătire și refuz disperat. În sinteză, chipurile celei de-a treia și de-a patra vârste sunt tot atâtea cât sunt și bătrânii; adevărul este că fiecare persoană își pregătește bătrânețea pe tot parcursul vieții sale. Dintr-un anumit
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
este un angajament cultural și educativ care tre-buie să intereseze toate generațiile. Este necesară, de altfel, o responsabilitate a Bisericii față de preoții de astăzi, ca să-i conducă să aprecieze concret resursele și să lupte împotriva ispitei refuzului, a autoizolării, a resemnării în fața sentimentului de inutilitate și chiar în fața unei posibile disperări, în timp ce există responsabilitatea de a pregăti generațiilor viitoare, chiar și de preoți, un context uman, social și spiritual în ca-re fiecare persoană să poată trăi cu demnitate și din plin
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
acum mă tem că nu vom putea scăpa de acest virus bizantin, pentru că fanarioții dispun de mijloace, cari lipseau ungurilor. De altcum ei nu par prea grăbiți a ne ciocoi. Ei au probe istorice despre blândețea, răbdarea noastră fără margini, resemnarea cu care am purtat atâtea juguri în decurs de atâtea secole. Ei nu ignorează nici teama noastră de rezistența violentă. Ne vor lăsa să strigăm și să ne lamentăm până ce vom obosi și ne vom calma. Când citesc gazetele noastre
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Sau așa era pe vremuri. Dar nu vreau să vorbesc despre el în seara asta. își întoarse fața cu tristețe și privi la mulțimea de la galerie, unde dansul reîncepuse. Pe fețele acestor străini văzu expresii familiare de îngrijorare, curaj, fericire, resemnare, speranță, eșec, toate sentimentele pe care le cunoscuse în decursul vieții, și cu toate astea, erau de-o varietate surpinzătoare. Fiecare părea o lume în sine, cu vîrsta, clima și peisajul ei. Unul era proaspăt, primăvăratic, altul bogat, înfierbîntat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dacă la început muncile ei silnice, într-un sordid atelier de decorațiuni unde tăia și lipea pe cârpe și cartoane litere și flori, mi se păreau menite să acopere o viață prea strălucitoare, acum vedeam în ele un fel de resemnare. Cum năzuiam, ca totdeauna, mai mult spre un posibil fără limite decât spre ideal, aveam senzația umilitoare că toată cazna ei n-ar fi decât o demonstrație a jalnicului adevăr că totul trebuie plătit. Firește, n-ar fi fost prea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Purta un ciorap alb și unul albastru. „Maria“, am spus, „unde umbli de atâtea zile ? Ai tăi te caută, în disperare...“. „Mă duc acasă“, mi-a răspuns. Avea o voce egală, care părea că nu participă la sensul cuvintelor. O resemnare mâhnită îi acoperea fața. Pesemne că așa arătau cei care, în zorii Maratonului, așteptau venirea morții. Atâta doar că ei se pregăteau s-o întâmpine pieptănându-și cu grație pletele lungi... „Bine faci“, i-am spus, „pentru că există, oricum, o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
încă nu existau. Întunericul părea că așteaptă un eveniment colosal. Îl așteptau pe el. Deodată îi fulgeră prin minte înțelegerea lucrurilor care aveau să se întâmple. Apoi îl copleși uimirea, după care își dădu seama ce hotărâre trebuie să ia: resemnare în fața morții. Era o hotărâre ciudat de ușor de luat. Se simțea tare istovit. Îi reveniră în minte reminiscențe dulci-amare din zilele și spațiile îndepărtate, când zăcuse, între viață și moarte, pe un câmp de luptă de la jumătatea secolului al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de salut se realizează cu capul, verbal, gestual, cu mâinile. În Antichitate, salutul și datul mâinii demonstra că nu se ascund arme în palme. Astăzi, semnificațiile și formele sunt diferite: dacă palmele sunt întoarse din interior spre exterior se presupune resemnare, pumnii strânși inconștient presupun tensionare, dacă persoana își lipește degetele și depărtează palmele, persoana care salută se crede superioară, gesturile multe în salut, presupun conflicte interioare, amabilitate, lipsa afectivității, succesiune cu reacție de recunoaștere, zâmbet, nemulțumire prin ridicarea sprâncenelor. - despre
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
alături. Val după val de atacuri sunt respinse, dar fiecare val de atacuri aduce cu sine moartea unui legionar. Moreau se simte, din ce în ce mai mult, izolat în acest peisaj lunar copleșit de efigia morții.Ca și personajele lui Hemingway, Moreau posedă resemnarea activă ce face ca perspectiva finalului existenței sale să fie contemplată printre norii de fum ai unei țigări. Divinitatea deșertului închide istoria deschisă la Verdun. În fort, ca și la Verdun, ofițerul cedează sub presiunea fricii sale patologice. Ridicarea steagului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
viața zilnică, aceasta se dovedește prin fapte simple și generoase, atunci când ne ajutăm reciproc, când dăm curaj celui care este trist, când îndreptăm o nedreptate, când rezistăm situațiilor fără căi de ieșire, când dăm speranță unui muribund, când luptăm împotriva resemnării, oboselii și pesimismului, când privim cu bucurie la viitor. Ziua recunoștinței contemplative Duminica ne îngăduim un timp, pentru a reflecta asupra a ceea ce dă conținut vieții noastre. Cu siguranță, există și lucruri de care nu ne amintim cu bucurie; dar
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea putere nici să se sulemenească, începea să-și dreagă figura searbădă cu creme și farduri, pe parcurs obosea și lăsa totul baltă, dar nu se grăbea niciodată, avea o resemnare demoralizantă pentru cei din jur, căreia nu i-am rezistat. Cu o lipsă de judecată care, în cazul meu, s-a substituit adesea destinului, m-am mutat la ea. I-am plătit și datoriile ― adunase datorii cu neputință de achitat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prefera să rămână singur. Uneori, mă apăsa viața mediocră, cenușie, pe care o duceam. Dar, vorba Emiliei, nu mai aveam energia necesară să renunț la ea, zbătîndu-mă. Reproșurile amorțiseră undeva în adâncul meu; la suprafață nu mai rămăsese decât o resemnare plictisită, de om ratat, de tristețe fără orizont, care se bălăcea într-o existență anostă, în care nu se întîmpla nimic deosebit. Singurul mod în care puteam să evadez din această existență era să mă mint cu ajutorul imaginației și al
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
incontinență verbală obositoare. A fost un chin. Oare am început să devin mizantrop? Misogin, înțeleg, aș avea motive. Mă apropia de el numai faptul că-l simțeam slab ca o cârpă sub aerele pe care și le dădea. 12 martie Resemnarea e totuși, se pare, cea mai sigură, virtute a mea. 13 martie Rătăcind pe străzi, am ajuns în dreptul fostului meu liceu. M-am uitat în curtea care, cu nisipul ei auriu, seamănă cu o plajă. Mi s-a făcut dor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în situația să mă revolt împotriva destinului meu, iar în această revoltă nu mă puteam bizui decât pe imaginația mea înfierbîntată; deci, n-aveam cum să trăiesc în linie dreaptă; îmi lipseau și forța care e necesară pentru asta și resemnarea care te ajută să fii un vierme autentic, împăcat cu toate. Dar cum să explici cuiva că nu dorești să fii izbăvit? Pentru mine exista o singură cale, să fiu cât mai bolnav. Drum înapoi nu mai era. Laura mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sentimentul acru de la început, ci numai cu cele câteva argumente care ne rămâneau clare în minte și care erau bicisnice. După marele avânt sălbatic al primelor săptămâni urmase o descurajare pe care ar fi fost greșit s-o iei drept resemnare, dar care nu era mai puțin un fel de consimțământ provizoriu. CONCETĂȚENII NOȘTRI SE DOMOLISERĂ, SE ADAPTASERĂ, CUM S-AR ZICE, PENTRU CĂ NU AVEAU ALTCEVA DE FĂCUT. LE MAI RĂMÂNEA, FIREȘTE, ATITUDINEA DE NEFERICIRE ȘI SUFERINȚĂ, DAR NU-I MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
răbdare lipsită de viitor și o așteptare încăpățînată. Și din acest punct de vedere, atitudinea unora dintre concetățenii noștri te făcea să te gândești la acele lungi cozi din cele patru colțuri ale orașului în fața prăvăliilor cu alimente. Era aceeași resemnare și aceeași răbdare trudnică, fără limite și în același timp și fără iluzii. In ceea ce privește despărțirea, ar trebui numai înălțat acest sentiment la o scară de o mie de ori mai mare, căci era vorba atunci de o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vaietele vântului care afară păreau să se întețească. Părintele spunea în aceeași clipă că virtutea acceptării totale despre care se vorbea nu putea fi înțeleasă în sensul restrâns care i se dădea de obicei, că nu era vorba de banala resemnare, nici măcar de dificila umilință. Era vorba de umilire, dar de o umilire la care umilitul consimțea. Desigur, suferința unui copil era umilitoare pentru minte și inimă. Dar tocmai de aceea trebuia să intri în ea. Tocmai de aceea, și Paneloux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
film, era o dovadă a situației deplorabile. Și totuși se aflau aici dovezi de netăgăduit că un astfel de pesimism legat de statul Israel era neîndreptățit. Iată-i, se gândea Guttman, adunați în stradă, gata să-și salveze națiunea de la resemnarea și conciliatorismul urzite chiar de premierul lor. Acei contemporani ai săi care se plângeau permanent de copiii din ziua de azi, văicărindu-se că nu vor avea îndrăzneala să lupte așa cum făcuse generația lor în ’67, ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]