4,965 matches
-
prin forța cuvântului, un excelent artizan al subtilității și ingeniozității El se impune ca un artist fin, îndrăzneț și original.Se oprește asupra zonelor de interferență ale vieții, dar și asupra lucrurilor mărunte, uneori chiar banale, pentru care găsește interogații retorice : ,, Fă-mă să înțeleg totuși/ de ce prețul de fiecare dată/ sunt eu'', sau ,, chiar și de jos/ poți arunca/ ceva/ înnebunitor și rece/ privirea''. Profunzimea liricii sale se află în problematica existențială.Tot ceea ce atinge poetul, ce vede, ce își
LIRICA EXENŢIALĂ A LUI MIHAI PLEŞ, CRONICĂ DE MIRCEA DAROŞI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347198_a_348527]
-
și în această a patra carte: cum să etaleze o sensibilitate imediat vibratilă (și îndurerată, nu doar înduioșată, de toate) într-un orizont de așteptare care a declasat sensibilitatea printre anacronismele iremediabile. Ar fi putut-o rezolva printr-o soluție retorică, făcînd trafic ilegal într-o formulă de aparențe cinice. E un lucru care se mai întîmplă în volumele de dinaintea Cinderellei. Dar aici poetul a mers mai departe: nu mai folosește cinica imaginativă ca precauție, ci interiorizează cinismul imaginativ, topindu-l
CINDERELLA & ALTE MARŞURI FUNEBRE (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357067_a_358396]
-
în calitate de consultant industrial și om de afaceri. Concomitent, ai găsit timp pentru familie și prieteni, pentru activități sociale românești, precum și pentru activități politice americane. Eu nu sunt omul care să laude pe nimeni cu ușurință, dar mă întreb în mod retoric cum ai reușit toate acestea, și dacă nu ai putea fi copiat. Fie că acei ce au urechi de auzit să audă... Claudiu, ne-am întâlnit prima oara în decembrie 1989 cu prilejul unei demonstrații anti-Ceaușescu pe care ai organizat
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
Martin, abordează cu mare ușurință prin culoare în temele sale compoziționale și nu numai, un rafinament liric aparte pe care unii artiști, îl cuceresc cu greutate. Am privit lucrările expuse și am redescoperit opera artistei pictată sub simbolul: fără emfamă retorică, ci cu sentimentul firesc al frumosului, al nobleții și slujirii artei pe care o face. Ani la rând, educată pentru elocvența limbajului desenat și pictat, a câștigat și va câștiga prin simplitatea stilului abordat. Dacă fiecare tablou se leagă de către
EXPOZITIA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357131_a_358460]
-
dar apoi revenindu-și îl contrazise pe acela cu vehemență, se ridicase în picioare și gesticulase din mâini în timp ce dădea răspunsurile. ,,Care dintre oameni în ziua de azi îți va înapoia talantul după ce va trece foarte mult timp?” întrebase el retoric. ,,Nimeni!... Vă spun eu că nimeni! Toți vor lua talantul și vor fugi cu el fiindcă vor ști că stăpânul va veni după mult timp, sau poate nu va mai veni niciodată! Însă povestioara talanților pare că mai are un
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
una, nici de cealaltă. Autorul oferă, nu numai cititorilor învățături și povețe, ci chiar și sufletului său îi oferă anumite învățături, mai ales, de a fi răbdător în suferință, în poemul care poartă titlul: “Învățături către sufletul meu”. Tonul voit retoric al unor poeme reclamă nevoia de meditație adâncă asupra rosturilor omenești și cerești. Autorul își adresează unele întrebări sau se adresează divinității, tocmai pentru ca și noi să ne trezim din starea de lâncezeală și amorțire în care ne găsim. Fie
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
de tei”. A compus sute de piese, dintre care unele șlagăre rezistă și vor rezista vremilor: „Aruncarea în valuri”, „La adio”, „Antiprimăvara”, „Actorul”, „Iancu la Țebea”, ( toate pe versuri de Adrian Paunescu) , „Dragostea destin străvechi, „Citește numai la final”, „Tango retoric”, „Îmbrățișarea mării”, „Domnule maior”, „Viața-i viață, banu-i ban” , „Din prea mult sau prea puțin”, „Copilul de pripas”, „În orașul cu floare de tei”, „Un înger pereche”, „Grafitti”, „Nici n-am știut, nici n-am aflat”, „Lumea pentru toți,...dar
VASILE ŞEICARU. A FOST CÂNDVA, „FLACĂRA”... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357770_a_359099]
-
această stare, omul se smulge prin negarea existenței, adică prin transgresarea din realitate, saltul la Nirvana. Dar această ieșire este un salt în gol. Nirvana este nonexistentă. Recunoscând inteligența și frumusețea construcției filozofice a moralismului negativ budist, autorul se întreabă retoric "această subtilă și confuză dialectică, înfățișată sub forma unei exagerate cosmogonii, este cu adevărat mai impunătoare decât recunoașterea simplă, dar tragică a durerii, așa cum o face creștinul?". Despre valorificarea suferinței Nici o cultură, nici o filozofie trecută sau prezentă nu a putut
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
există și o a treia variantă : lectura creatorului, adică a aceluia care citește pentru a scrie. ” Andrei Pleșu realizează cu brio tote cele trei forme de lectură, reușindu-i , la fel de bine, și delirul, și nuanța, și exactitatea. Desigur, cu restul retoric de rigoare. De exemplu : MIHUL DRAGOMIR : * ”era un particular” * ”un virtuoz al solilocviului” * ”Cu alte cuvinte, gândirea era pentru intimitatea supremă a spiritului ”. CONSTANTIN NOICA : * ”avea, în ceasul din urmă, conștiința că spusese tot ce avusese de spus.” ” Nu se
ANDREI PLEȘU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358528_a_359857]
-
ani din viață, exact cu cine nu trebuia...” Târziu, după mulți ani, pașii mei s-au întâlnit, pentru două minute doar, cu ai lui Gelu, pe strada principală, deși locuiam de mult în același orășel. Atunci am auzit o întrebare retorică, care ar fi fost bine venită, dacă ar fi fost pusă la o săptămână, o lună sau o jumătate de an măcar, după seara acelei zile nefaste: Mia: De fapt, de ce ne-am despărțit noi, atunci? Am zâmbit trist, fără
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
moi și ușor/ Dăruindu-se brațelor mele/ Uriașe și grele în suflul uimitei tăceri/ Frumusețea și pacea cu care/ Într-o mare de grâu/ Mă aplec înspre fiu/ Și-l învăț lângă zori să pornească...” Un oarecare zgomot de fond retoric se aude, dar în ansamblu poezia este autentica. Derivată din sentimentul despre care am amintit mai sus este și poezia cuplului. Soțul, cum însăși Angela Nache se exprimă, în unul din poemele sale sfârșește prin a deveni unul din copiii
ANGELA NACHE. “DAMNATĂ” LA FERICIRE DE A.I.BRUMARU. REVISTA SĂPTĂMÂNA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357982_a_359311]
-
cu rădăcini adânci în glia basarabă a Domneștiului, av. Catia Rădulescu, va face din clădirea fostului muzeu o bijuterie a așezării, o construcție ce va străluci pe firmamentul arhitectural al satului de la răscrucea drumurilor voievozilor. Uimită, Sultănica își pune întrebarea retorică: „Doamne, există azi și asemenea suflete nobile?” Da, există, o cheamă Ecaterina (Catia), născută Scerban, azi Rădulescu. Întâlnirea Sultănicăi cu Delavrancea, cu cel care a creat-o și a lăsat-o în bătaia palmelor jandarmului, luând-o de aici, din
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
într-o viziune largă, întâlnim și în creația poetului Adrian Erbiceanu sentimentul cosmic împletindu-se cu cel pământesc: „Din încifrarea spre albastru/ În liniști încropii oceane/ Și liniști-pești, și diafane/ Căderi spre oare care astru?" (Trecea o doamnă). Folosind interogația retorică, poetul instituie starea de interacțiune permanentă cu cititorul. Nu puteau lipsi din versurile poetului Adrian Erbiceanu nici anumite nuanțe folclorice menite să trezească în noi nostalgia plaiului mioritic, cum se întâmplă în distihul ce are drept titlu cuvântul care, numai
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]
-
și cu pedepse pentru greșeli mai vechi, exact ca-n teorie. Se-alege grâul de neghină? Replica istorică atribuită viteazului nostru precursor, într-o situație-limită similară celei de azi, se arcuiește la final, metamorfozându-se din afirmație într-o întrebare retorică: „Bucuroși le-om duce toate?” Riscăm priviri furișe prin portița crăpată spre un viitor apropiat incert și tânjim după un final fericit, ca-n basmul cu visul de o sută de ani. Oricum trece. Dar am vrea să mai stăm
2012 – MAI STAU PUŢIN ŞI TRECE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358035_a_359364]
-
se insinuează, cu abilitate, și în structurile microtextuale (v., mai ales, în Foc și apă, frumosul episod legat de formarea și, apoi, de luptele cneazului Sviatoslaw), generând insule de polisemie, chiar de abisalitate, în fluxul narativ. Concomitent, prin natura sa retorică, prin prezenta sa la punctul de contact cu cititorul, are un rol semnificativ și în pragmatica enunțului. Așa se face că lectorul plasează prozele lui Mihai Murariu mai aproape de Sadoveanu decât de autorii generației sale (cf. Paul Eugen Banciu, loc.
DESPRE IMPENETRABILUL MISTER AL ISTORIEI de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358192_a_359521]
-
de Nichita în poezia “dincolo de suflx” el spune că “adunându-ne firavi,/ la izvorul necuvintelor,/ ne-ai transformat pe toți/ în trinbulinzi;/ tu, cel care/ șiruind din condei ca un -escu/ ai scrijelit simplu/ pe-al meu suflet/...Nuichita...” În “retorica omnia”, “zvârliți dincolo de fericire,/goi și neprihăniți,/ acoperiți mural cu frunze,/ celor doi singuratici/ le rămăsese difuză o întrebare:/ oare nu era de vină copacul?”. Metaforele deosebite abundă și în “variantă de univers” unde „ despletiți, caii alergau la margine de
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
diferite, de la vechii traci la secolul al XX-lea, într-o încercare de a reconstitui spiritul fiecărui timp. Abordând o tematică istorică, autorul recurge la stilul realist clasic, vizitând fie și o realitate imaginată, cu unele infuzii romantice și accente retorice. Culorile sângelui este o carte dedicată picto �rului „oficial" din vremea lui Constantin Brâncoveanu, Pârvu Mutu, zugravul de biserici care, la început de veac XVIII, s-a impus artist aproape inaderent la cruda ambianță istorică. Renașterea și umanismul românesc prebrâncovenesc
LA MULŢI ŞI FERICIŢI ANI, MULT STIMATE DOMNULE PROFESOR MIHAIL DIACONESCU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357664_a_358993]
-
cu un fond sufletesc bun, plămădit într-o arzătoare credință. Părinții săi erau printre cei mai bogați ai locului. După o educatie serioasă în familie, copilul Vasile termină școală în cetatea Cezareea apoi urmează la Constantinopol și își desavirseste studiile retorice și filozofice la Atena. Aici leagă o prietenie trainica și sinceră cu Grigorie de Nazianz. Vasile, un student sârguincios înclinat spre oratorie, dar și spre științele exacte, frecventează cursurile, pe lângă cele de drept și pe cele de matematici, astronomie și
DESPRE VIATA, OPERA SI ACTIVITATEA SFINTILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE SI REPERE AUTENTICE IN CADRUL BISERICII CRESTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357696_a_359025]
-
izul cărnii de tun, ne învăluie. E prețul libertății. Unul scump.” În mod inexplicabil, nimeni nu vrea să părăsească locul detenției. Pentru că atunci când ești liber, nu îți dorești să evadezi, nu ai motive să vrei să fugi. Iată de ce, întrebarea retorică din final este definitorie pentru stilul cărții. Scena dă impresia de uniformitate, de închegare, de scenariu care atrage atenția. Nimic nu este improvizat, și dacă ar fi să găsesc un cuvânt cheie pentru „Dantelă de Babilon”, acesta ar fi - autenticitate
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
să închei simplu...in deserto acest mod de-a gîndi, fără nici o teamă de adevăr ce altceva...decît un licăr de dragoste îmbătat ca-n vremurile bune de zbor fremătînd poate și fie numai în gînd sau într-un mod retoric, chiar dacă tu...ai nouăzeci și nouă de motive de disperare care m-ar putea costa viața sau dimpotrivă sensul acestui moment cuprins între zero și infinit. Totul, pînă la urmă e la fel ca înainte numai secundele se rostogolesc în
CU EXCEPŢIA CULORILOR RUSEŞTI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358562_a_359891]
-
o viață „frumoasă” antrenată într-o luptă permanentă, pentru că le este drag așa, pentru că se complac în agonia de arrière-gardă prefigurată de la începutul acestui ciclu de viață, reluat la nesfârșit cu fiecare poezie, hamletian în fața craniului lui Yorik, prin întrebarea retorică „a fi sau a nu fi’’ și ilustrat apocaliptic în tablourile lui Bruegel cel Bătrân sau în pictura flamandă a sec. al XVI-lea, pentru ca apoi să fie stors liric, până la ultima picătură de ironie amară. „A fi sau a
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > RETORICĂ DE SĂRBĂTOARE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 854 din 03 mai 2013 Toate Articolele Autorului Ei bine Cui îi pasă că jumătate de veac M-am chinuit Să nu mă sinucid Că Poezia mi-a șters lacrimile Seară
RETORICĂ DE SĂRBĂTOARE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344694_a_346023]
-
2013 Toate Articolele Autorului Ei bine Cui îi pasă că jumătate de veac M-am chinuit Să nu mă sinucid Că Poezia mi-a șters lacrimile Seară de seară Cu sufletu-i de fecioară Costel Zăgan, Poeme infracționale Referință Bibliografică: RETORICĂ DE SĂRBĂTOARE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 854, Anul III, 03 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
RETORICĂ DE SĂRBĂTOARE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344694_a_346023]
-
ignore condiția lor de artiști, de personae deprinse a se adresa unui public. Această observație a subliniat-o Călinescu în genul epistolar, în volumul „Scriitori străini” apărut la E.L.U, 1967: „Scrisoarea în general uzează de anume convenții, de procedee retorice specifice, și oricine știind că are un public, fie și de o singură persoană, compune mai mult sau mai puțin conștient. Cât despre scriitor, acesta, având obișnuința, pe de o parte, de a transforma totul în ficțiune, de a se
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ (1) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350639_a_351968]
-
va întreba el”. Într-o scrisoare către Barbu Știrbey: căci pricepea ea ce înțelegi Domnia-Ta cu țara; cel puțin se lingușea că țara este dumneaei cât vei domni Gospodăria Ta“. (Fără dată). În altă scrisoare scrisă în tonul profetic, retoric și mesianic în felul „Cântării României” de Alecu Ruso, poetul scrie: „O, Români! Români... pe Șincai (îl lăsați) a muri cerșetor (...) O, Români! Din streini ce veniră la voi, toți vă amăgiră, toți vă despoiră, toți se înavuțiră din drepturile
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ (1) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350639_a_351968]