1,376 matches
-
reunificării liberale, prin revenirea lui Gheorghe Brătianu în partid 585. Aceștia sugereau ca după unificare să se formeze un guvern al "bătrânilor liberali", din care I.G. Duca să fie exclus 586. Fiecare dintre cele două partide liberale dorea, însă, ca reunificarea să se realizeze în jurul său. Astfel, într-un comunicat al liberalilor duciști se afirma că georgiștii care doreau, puteau să se întoarcă în vechiul PNL, cu condiția respectării integrale a programului, ierarhiei și conducerii sale. Gheorghe Brătianu declara, pe de
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
al partidului, grupând în jurul său pe "bătrânii" liberali, în timp ce, susținătorii lui Gheorghe Tătărescu au format grupul liberalilor "tineri". Această situație l-a încurajat pe Gheorghe Brătianu, care urmărea cu atenție evenimentele din interiorul vachiului Partid Național Liberal, în vederea unei eventuale reunificări cu aripa sa dinistă. Ziarul "Mișcarea" comenta zvonurile apărute în presă referitor la problema reîntregirii liberale, arătând că "orice apropiere sau înțelegere cu actualul guvern este din capul locului exclusă". Se recunoștea, însă, că liderul partidului georgist aștepta să vadă
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
să se întrevadă o oarecare nemulțumire față de faptul că, la numirea primului ministru, se încălcase uzanța ca președintele partidului de guvernământ să dețină și președinția Consiliului de Miniștri 590. Totuși, răspunzând unei întrebări referitoare la poziția sa față de posibilitatea unei reunificări liberale, Dinu Brătianu a exprimat credința că reîntregirea era posibilă, dacă "gruparea d-lui Gh. Brătianu înțelege să aibă o atitudine obiectivă față de guvern și de partid 591. Evenimentele au evoluat însă în așa fel, încât reîntregirea nu s-a
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de Gheorghe Tătărescu. Conducerea vechiului Partid Național Liberal a respins această condiție, apreciind că s-ar ajunge astfel, la slăbirea și nu la întărirea partidului, pentru că cele două tabere s-ar fi înfruntat în permanență 593. Tatonările georgiștilor în direcția reunificării liberale au fost reluate în vara anului 1934, în condițiile intensificării acțiunilor pentru menținerea Constituției din 1923. De altfel, în această perioadă au existat încercări de apropiere chiar și între Dinu Brătianu și Iuliu Maniu, în scopul unor acțiuni comune
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Scopul unei astfel de manevre ar fi fost asigurarea supremației Brătienilor în partid. Intensificarea colaborării între partidele din opoziție și implicarea georgiștilor în alegerile parțiale desfășurate în primele luni ale anului 1935 au determinat scăderea temporară a interesului față de problema reunificării liberale, până în iunie 1935, când presa revine asupra ei. Potrivit ziarului "Curentul", clarificarea raporturilor dintre conducerile celor două partide se realizase indirect, "prin concomitența" în care au apărut declarațiile făcute de Dinu și Gheorghe Brătianu, asupra motivelor care făceau inoportună
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Dinu Brătianu se opunea însă acestor tendințe, încercând să amâne convocarea Congresului general, cerută insistent de conducerea tuturor organizațiilor județene. O formulă de compromis era absolut necesară. În urma întrevederii desfășurate la 30 aprilie, între Gheorghe Tătărescu și Bebe Brătianu, ideea reunificării partidului cu adepții lui Gheorghe Brătianu a fost abandonată, cu acceptul președintelui partidului 615. Pretextul afirmat de liberalii diniști se referea la poziția adoptată de Gheorghe Brătianu în acele momente față de problemele politicii interne și externe. În schimb, Gheorghe Tătărescu
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
încheiase periplul prin Europa, în Germania, întâlnindu-se la Berlin cu personalități ale vieții politice precum Goering și Rosemberg 855. Capitolul 8 Reîntregirea Partidului Național Liberal 8. 1. Revenirea georgiștilor în Partidul Național Liberal Mereu reluate, mereu amânate, negocierile pentru reunificarea liberalilor se încheiau la 9 ianuarie 1938, prin scrisoarea trimisă de Gheorghe Brătianu președintelui PNL, Dinu Brătianu, în care nepotul se declara de acord cu reunificarea partidului, sub președinția unchiului său, căruia îi promitea tot sprijinul: "Prietenii mei împreună cu mine
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
8. 1. Revenirea georgiștilor în Partidul Național Liberal Mereu reluate, mereu amânate, negocierile pentru reunificarea liberalilor se încheiau la 9 ianuarie 1938, prin scrisoarea trimisă de Gheorghe Brătianu președintelui PNL, Dinu Brătianu, în care nepotul se declara de acord cu reunificarea partidului, sub președinția unchiului său, căruia îi promitea tot sprijinul: "Prietenii mei împreună cu mine, înțeleg îndeajuns atitudinea ce o impun interese superioare pentru ca să te încredințez că vom lupta cu tot devotamentul pentru binele țării și al Partidului Național Liberal sub
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
1933 sau să se intensifice activitatea parlamentară pentru îndepărtarea guvernului condus de Gheorghe Tătărescu și pentru a accede la guvernare. Acest proces a alternat cu acțiunile desfășurate în cadrul "Frontului Constituțional" sau cu negocierile purtate cu conducerea PNL ducist/ dinist pentru reunificarea liberală. De-a lungul celor șapte ani de existență, Partidul Național Liberal de sub conducerea lui Gheorghe Brătianu a înregistrat un important număr de adeziuni, dar și de disidențe. Motivele pentru care la georgiști au aderat membri din vechiul partid liberal
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
relevat adesea că cei care cereau modificarea Constituției urmăreau, de fapt, suprimarea libertăților publice, întărirea puterii executive și renunțarea la sistemul monarhiei parlamentar-constituționale. În anii 1931-1938 au existat multe momente în care cele două partide liberale au angajat negocieri pentru reunificare. Între cauzele care au amânat realizarea acestui deziderat pot fi menționate: ambiția georgiștilor de a ajunge la guvernare ca partid de sine stătător, manevrele regelui care dorea slăbirea și dezbinarea partidelor politice, diferențele de nuanță privind poziția celor două partide
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de garant al sistemului versaillez de pace, Gheorghe Brătianu a susținut necesitatea promovării prioritare a intereselor naționale ale României, pentru ca, într-un eventual război, să i se garanteze integritatea teritorială și menținerea independenței. La 10 ianuarie 1938, s-a realizat reunificarea liberală, prin revenirea masivă a foștilor georgiști în PNL, în condițiile respectării ideologiei, a ierarhiei existente în vechiul partid liberal și a recunoașterii șefiei lui Dinu Brătianu. Unii dintre fruntașii foștilor georgiști au fost numiți în organele de conducere ale
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Dao Won. Alegerile prezidențiale din 1992 și 1997 au fost câștigate de doi lideri ai opoziției Kim Young Sam și apoi Kim Dac Jung, o demonstrație a lărgirii democrației. Președintele actual este Lee Myung-bak și prim ministru Han Sleing-soo. Posibilitatea reunificării pe cale pașnică Întâmpină greutăți, deși primii pași s-au făcut Încă din 1980, la Punmanjon 708. Puternicele manifestații studențești determină guvernanții sudcoreeni să deschidă dialogul Întrerupt cu Coreea de Nord. În 1991 se stabilesc relații la nivel interguvernamental (pact de neagresiune și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și cultură, restabilirea comunicațiilor Între nord și sud, condiții de viață pașnică pentru toate păturile sociale, sistarea confruntărilor militare Între nord și sud, crearea unei armate naționale unice, protejarea drepturilor și intereselor compatrioților de peste hotare, respectarea relațiilor externe stabilite Înaintea reunificării) celor din sud privind constituirea republicii Confederale Democratice Koryo. Aceste tratative au fost Întrerupte (ibidem). 709 Ultimul deceniu al secolului al XX-lea atrage pentru populația din Coreea de Nord o perioadă de mari lipsuri și foamete, datorată unor calamități naturale, a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Solidarității în istoria Estului. Poate am vorbit mai mult și pentru că am putut folosi franceza, singura limbă, în afara celei materne, în care nu mă sfiesc să vorbesc. Am discutat și despre vizita Papei Wojtyla în România și despre faptul că reunificarea Bisericilor Creștine i se pare nu doar inevitabilă, ci și iminentă. Ca și Geremek și Havel, cardinalul are umor. M-am bucurat să constat că mulți din acești oameni care au schimbat soarta lumii, dincolo de seriozitatea lor fundamentală, au duhul
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cronologice pe care o considerați corectă: A) primăvara de la Praga B) construcția zidului Berlinului C) înființarea GATT a) ABC b) BCA c) CBA d) ACB 28) Marcați litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) dezmembrarea URSS B) reunificarea Germaniei C) sfârșitul războiului din Afganistan a) ABC b) BCA c) CBA d) ACB 29) Marcați litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) Nord- vietnamezii au declanșat o ofensivă și rolul diplomatic al României în această problemă
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
puternici și autoritari decât ei, cu care trebuie să dialogheze și de a căror activitate autonomă sunt puternic condiționați. 14. TEBA ȘI REGALITATEATC "14. TEBA ȘI REGALITATEA" Această lume nouă Își găsește centrul În Teba, cetatea din care a pornit reunificarea Egiptului: tot de aici proveneau și suveranii Regatului de Mijloc, dar ei au părăsit acest loc pentru a se Înscăuna la Memphis, loc tradițional al regalității, aproape de centrul cu funcție teologică, Heliopolis. Rămânerea la Teba, Într-un mediu necondiționat, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dezmembrarea Imperiului rus putea permite acest lucru; dacă nu, Rusia putea pune oricînd mîna din nou pe ea (așa cum a făcut-o în 1878, 1940 și 1944). Rușii au considerat întotdeauna că există mai mult spațiu în cealaltă direcție întru reunificarea Moldovei sub stăpînire rusească. Chiar și în timpul Primului Război Mondial, așa cum arată publicarea de către bolșevici a tratatelor secrete, negocierile lui Sturmer von Jagow prevedeau o nouă împărțire a României. Transilvania și Bucovina constituiau variante mai realiste. Mai ales Transilvania, care este atît
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
primul rând, a dus la crearea celor două state germane, rezultat pe care nici unul din cei patru Aliați nu Îl urmărise cu patru ani În urmă. Pentru puterile occidentale, divizarea devenise un obiectiv atrăgător și realizabil; dincolo de idealul proclamat al reunificării Germaniei, nimeni nu se grăbea să treacă la fapte. Nouă ani mai târziu, când Charles de Gaulle l-a Întrebat pe prim-ministrul britanic Harold Macmillan ce părere are despre o Germanie unită, acesta a răspuns: „Teoretic. Teoretic, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu se grăbea să treacă la fapte. Nouă ani mai târziu, când Charles de Gaulle l-a Întrebat pe prim-ministrul britanic Harold Macmillan ce părere are despre o Germanie unită, acesta a răspuns: „Teoretic. Teoretic, trebuie să sprijinim mereu reunificarea. Nu e nici un pericol În asta”. Pentru Stalin, care a Înțeles că nu putea nici să rivalizeze cu Aliații În simpatia nemților, nici să-i oblige să-și abandoneze planurile, un stat est-german comunist era cel mai mic rău posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au apropiat de un acord. Poziția oficială a Vestului era că cele două Germanii apărute În 1949 trebuiau reintegrate Într-un stat democratic unic. Dar, câtă vreme germanii nu puteau alege liber regimul politic În care să trăiască, o asemenea reunificare era imposibilă. Între timp, Republica Federală Germană Îi reprezenta pe toți cetățenii germani. Dincolo de versiunea oficială, nici americanilor și nici europenilor nu le displăcea o Germanie divizată pe termen nedefinit. Cum Îi spunea John Foster Dulles președintelui Eisenhower În februarie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
abandonat fără să clipească pe clienții est-germani cu Republica lor Democrată cu tot). Dacă era ceva ce rușii nu voiau, era o Germanie de Vest remilitarizată. Scopul demersurilor sovietice nu era să ajungă la un acord cu puterile occidentale În privința reunificării, ci să prevină iminenta reînarmare a Germaniei. Din cauza războiului din Coreea, americanii vorbeau deja despre această posibilitate, la numai cinci ani după Înfrângerea lui Hitler. Administrația Truman solicitase suplimentarea ajutorului militar internațional, dar pentru a aproba acest lucru Congresul dorea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
moderată - că nu făcuse decât să răspundă presiunii internaționale. Una dintre reușitele Mișcării pentru pace (sprijinită de sovietici) de la Începutul anilor ’50 fusese aceea că izbutise să-i convingă pe mulți vest-germani că țara lor ar fi putut obține atât reunificarea, cât și garanții de securitate dacă s-ar fi autodeclarat „neutră”. La Începutul anilor ’50, mai mult de o treime din germanii chestionați În sondajele de opinie optau pentru o Germanie unită și neutră, iar aproape 50% doreau ca, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
culturale și educaționale intrau sub autoritatea regională, efortul s-a dublat. Fiecare land și majoritatea orașelor aveau o operă, săli de concert, o companie de dans, teatre și grupuri artistice subvenționate. Conform unui studiu, În Germania de Vest, În momentul reunificării existau 225 de teatre locale, subvenționate În proporție de 50-70% fie de autoritatea regională, fie de cea municipală. Ca și În Franța, sistemul avea rădăcini istorice - În cazul Germaniei, microprincipatele, ducatele și fiefurile ecleziastice din perioada premodernă, care Întrețineau fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să lupte pentru unificarea - cu forța, dacă era nevoie - a Întregii insule. Aceasta a fost situația timp de patru decenii. În anii ’60, poziția oficială a autorităților de la Dublin semăna cu cea a autorităților de la Bonn: deși susțineau public dezideratul reunificării naționale, În sinea lor erau mulțumite de amânarea sine die a chestiunii. În paralel, guvernele britanice succesive au ales să ignore pe cât posibil situația delicată pe care o moșteniseră În Ulster, unde majoritatea protestantă Îi domina pe catolicii locali prin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1961, Statele Unite demonstraseră Însă că nu doreau să riște o confruntare armată pentru a menține deschisă frontiera din Berlin; iar America refuza, după cum a confirmat președintele Lyndon Johnson În octombrie 1966, să mai fie constrânsă În politica externă de principiul reunificării germane viitoare. Mesajul era limpede: În loc să ceară soluționarea „problemei germane” ca precondiție a destinderii, noua generație de diplomați germani trebuia să-și inverseze prioritățile dacă dorea să-și atingă scopul. Dorința lui Willy Brandt de a renunța la convențiile politicii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]