6,394 matches
-
egiptene. PAGINĂ NOUĂ PETER BROOK Parisul se pregătea de Crăciun și pusese becurile albe în pomii de pe Champs Elisee, eu mă pregăteam să plec acasă cu un sentiment incert, un amestec de bucurie și tristețe, bucurie că aveam să-mi revăd familia, tristețe pentru că simțeam că se petrecuse ceva cu mine acolo, ceva ce avea să însemne enorm în viața mea. Parcă voiam să mai stau, să mă mai bucur de acea nefirească liniște tămăduitoare. Stăteam în pat, cum aveam obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să afle și îi explic: ― Am fost în urmă cu ceva ani... și îi turui dintr-o suflare tărășenia de la Operă unde - aici improvizez puternic - Brook m-a remarcat și mi-a spus că dacă ne este dat să ne revedem, s-ar putea să fie undeva pe malurile unei ape mari și murdare. ― Și? ― Păi Sena? ― Da, e murdară, zice și înțelege că nu te pui cu destinul: odată ce Sena este încă murdară, aveam să mă reîntâlnesc cu Brook, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
la o adică, snopi și el pe oricare. S-a mai întâmplat și asta, mi-a spus, dar numai cât să atragă atenția că s-a terminat cu Marcel-sacul-de-bătaie. L-a luat unul la el la perș. Când l-am revăzut eu, tocmai la asta lucra, dar foarte curând i-a lăsat în boii lor; venise vremea marii încercări, trebuia să o facă, lupta cu timpul nu este ușoară. L-am învățat atâta cât am putut și eu, și el, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Mihai cu ideea să ne apucăm să montăm noi singuri ceva, cum ar fi Bumbury. Oscar Wilde este spumos, spunea el, roluri, slavă Domnului, pentru toată lumea; zis și făcut, cerem de la Sonia de la bibliotecă textul îl luăm acasă și ne revedem a doua zi gata de repetiție. Citim noi, dar era aiurea, aveam cu toții accent englezesc, o făcătură care nu ne stătea deloc bine. Nu știu cine - la urma urmelor nici nu mai are importanță - i-a spus lui Gonța că noi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cu bucuria de a juca de dragul jocului, ceilalți au transformat totul în meserie și bani. Am vrut să reiau spectacolul, mai ales că distribuția există, nu am dat colțul, cu alte cuvinte, și lumea s-ar fi amuzat să ne revadă, chiar dacă mai burtoși, mai ridați și mai chelioși. Nu s-a putut pentru că foștii mei colegi mi-au cerut bani, iar unii dintre ei au făcut-o într-un fel care nici nu le face cinste, așa că am lăsat baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
lua destule cărți cu banii ăștia. Te rog, apasă puțin, fetițo, freacă un pic, strânge, mângâie, fii drăguță, îți mulțumesc, soția de acasă nu‑mi mai face deloc așa ceva, dar eu sunt recunoscător orice‑ar fi. Îmi permiteți să vă revăd, frumoasă domnișoară? Un picuț mai sus, așa‑i bine. Cum te mai pricepi. Deși eu te‑aș putea învăța încă multe. Nu cumva ai timp mâine după programul de la birou? Păcat. Numai de n‑ar veni acum controlorul care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
e deja cosit și pus deoparte de oameni pe care nici măcar nu‑i cunoaștem, fiindcă își fac veacul pe Riviera sau la cabanele de vânătoare din vârful muntelui. Până aici mi‑a fost, sunt mort și n‑o să‑mi mai revăd niciodată familia. Iar pe această familie o mai așteaptă încă și alte nenorociri dacă lucrurile merg tot așa în continuare și nu se găsește nimeni să le oprească. Greva generală n‑a fost nici ea respectată, oh, Doamne! Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Înțeles că Încă de când se născuse n-a zâmbit decât atunci când simțea cu adevărat acest imbold. Mai mult decât caseta primită, m-a impresionat faptul că Încă mai existau japonezi cu un zâmbet așa de minunat. Îmi doream să-l revăd măcar o singură dată, așa că i-am rugat pe colegii mei să mă trimită pe mine să mă ocup de el când urma să elibereze camera sau dacă mai avea nevoie de ceva. Aveam prieteni buni printre operatorii care răspundeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ai de făcut, mi-a zis Keiko Kataoka la telefon. Tot eu o să mă ocup de extragerea prezervativului din anus. În medie o dată la o lună și jumătate Îmi Îndeplineam misiunea de transportator. Cu ocazia primelor două călătorii l-am revăzut pe Yazaki la New York. Era deghizat ca de obicei În vagabond, dar, numai din câte știu eu, avea patru apartamente. Îmi Înmâna doar marfa și nu schimbam prea multe cuvinte. — Să nu-ți faci vreo idee greșită!, Îmi spunea. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prozodii deduse prin abstragere; în fața unei elaborări conștiente în vederea notării inefabilului. * O dată stăpân pe metoda lui, Rimbaud - asemănător și în această privință cu omul de știință - își propune să extrapoleze adevărurile experimentale dobândite. Își propune să prevadă și chiar să revadă procesul istoric. Ce altceva poate fi celebrul sonet al Vocalelor, dacă nu o revizuire - prin extaz - a zilelor enorme ale creațiunii? Este interesant să menționăm o anumită simetrie care apropie faimosul sonet de cea mai grandioasă dintre poemele umane, Apocalipsa
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
spunea într-un cântec mi se pare că; - Dacă pleci din satul tău, / Toată viața îți pare rău. - În aceste versuri spuse există un mare adevăr pentru cei plecați. Toți tânjim după locul unde ne-am născut și dorim să revedem meleagurile natale de care ne leagă cele mai frumoase amintiri din copilăria noastră, din viața noastră. Astfel este și cazul scriitorului Viorel DARIE, care a plecat de foarte tânăr din satul său natal Moldovița, ajungând în capitala României - București unde
BUCOVINA PLAI DE BASM ȘI DOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364294_a_365623]
-
toate frământările,neliniștile, adunate în timp, au însoțit această frază care cuprindea în sine surparea unei vieți , unor gânduri care au clădit un edificiu pe o temelie șubredă. Era plecat în D. de 3 ani, timp în care ne-am revăzut de două ori, fără să schimbăm prea multe impresii;cele câteva zile petrecute acasă fiind devastatoare, tăcerile tensionate ducând la stări de agonie și deznădejde. Nimeni nu mai putea să dărâme zidurile care se înălțaseră înfricoșător între noi. - Te sun
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
dezbrăcându-se din mers. Iese radios după vreo juma' de oră: „Acum mă simt ca un nou născut. Am eliminat tot trecutul bolșevic din mine!”. Își ia textilele de pe jos, se îmbracă, mă „bogdabrostește” și pleacă. Peste două zile ne revedem la „Chinezu”. Domnul Pîcă tot în loden, fără haina cu care îl cadorisisem. „Auzi boierule, să nu mă cerți... Am măritat-o! Era prea caldă pe dinafară, iari mie îmi era frig pe dinăuntru. Am schimbat-o pe niște agua
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
regale Au ghimpii foarte ascuțiți Dar și miresme ireale Cum ați putea să nu-i iubiți? Trandafirii rupți, se ofilesc în glastră Oricum vei încerca să ți-i păstrezi, Vor muri ca visurile noastre Doar în amintire poți să-i revezi. Nu rupeți trandafirii de niciunde Ei poartă simbolurile iubirii, Ce în inimi ne pătrunde Deci, nu mai rupeți trandafirii! Referință Bibliografică: Trandafirii / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I, 06 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
TRANDAFIRII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364482_a_365811]
-
Reflectii > JURNAL COMUN Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Te-am zărit de la tribord tinerețe Prin luneta adâncă a mării Imagini fugare și răzlețe Leagănate lin pe valul resemnării Te-am revăzut în retrovizor, viață Râdeai cărunt reverberând retina pe parbrize Ploua pustiu rememorând în ceață Autostrăzi agonizând pe contrasens în crize Așteptam pe peronul unei gări avide Cu trenuri nervoase șuierând tardiv Cu vieți mărunte strecurate pe la colțuri și sordide Cafard
JURNAL COMUN de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364597_a_365926]
-
retina pe parbrize Ploua pustiu rememorând în ceață Autostrăzi agonizând pe contrasens în crize Așteptam pe peronul unei gări avide Cu trenuri nervoase șuierând tardiv Cu vieți mărunte strecurate pe la colțuri și sordide Cafard mocnind în ochiul maladiv Ne-am revăzut la sfârșit clepsidră abisală Foșneau nisipuri sub arcade austere Și dacă voi muri...lăsați-mă-n lumina pală Pe-o filă...ultimă-n jurnal...tăcere... Referință Bibliografică: Jurnal comun / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I
JURNAL COMUN de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364597_a_365926]
-
între literatură și jurnalism? - Este adevărat că am am o activitate de peste 40 de ani ca ziarist. Cu luminile și umbrele ei, desigur. Sincer să fiu cu dvs. nu știu ce să răspund la această întrebare. Poate că recomandând cititorilor dvs. să revadă activitatea jurnalistică a unui Sadoveanu, Goga, Călinescu, Stancu, Bogza etc., ca să amintesc doar câteva nume cu activitate semnificativă în ambele domenii, ne apropiem un pic de esența întrebării. Trebuie oare să existe, neapărat, o graniță între cele două domenii? Amândouă
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
cultural și spiritual al umanității. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți cu harurile și mărinimia Lui nemărginite! Iar dumneavoastră vă doresc din tot sufletul satisfacții și împliniri în munca nobilă ce desfășurați, sănătate și bucurii familiei dvs. Și să ne revedem cu bucurie, aici, în România, sau oriunde va fi cazul în lume. -Vă mulțumesc pentru acest dialog și pentru urări! Aceleași urări pentru dumneavoastră, familie și ceilalți. Pentru cititorii prezentului interviu, o dedicație muzicală din partea soției dumneavoastră, apreciata cântăreață de
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
trecând prin ea dincolo, departe de pereți. Pentru câteva fracțiuni de secundă a intrat cu privirea în vechiul apartament, în baie și în dormitor. Imaginile i se perindau cu repeziciune de parcă totul s-ar fi întâmplat acum și aici. Se revăzu ținând-o strâns în brațe, acoperind-o cu sărutări, dezgolind-o. „Ufff ...de n-ar fi fost scena aceea care m-a urmărit atâta vreme!”Zâmbetul i se transformă în rânjet. Dinții scrâșniră în strânsoarea puternică a maxilarelor. Umilința ce
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
dacă a plecat ultimul client de la masă și s-a făcut ordine în sală. Cu toată oboseala ce o simțea cum pune stăpânire pe ea, era fericită. Se făcuse comodă pe canapeaua din spate a mașinii și, cu ochii închiși, revedea căteva momente pe care le considera foarte importante. Convorbirea cu avocatul acela blajin, trecut de cinzeci de ani, cu părul grizonat și privire sinceră, la care nu se așteptase în niciun fel, i-a dat speranțe multiple și mult curaj
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
starețul acceptă, îl binecuvintează și-l însoțește cu bunele sale rugăciuni de împlinire. Nu putem stabili cât a fost planul diavolesc de a-l smulge din această vatră de rugăciune și cât a fost dorința lui sinceră de a-și revedea părinții care bănuiau că el nu se mai află printre cei vii ai acestei lumi. Își ostoiește dorul văzându-și părinții de la distanță dar nu li se arată și-și face obicei ca săracul Lazăr care aștepta milostenie de la bogatul
CUVIOSUL IOAN COLIBAŞUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363781_a_365110]
-
zi de primăvară, Muza scrierilor mele a luat chipul de fecioară. Ea m-așteaptă în pădure lângă brazii de argint, Eu grăbit îi ies în cale s-o dezmierd și s-o alint, Dar cochetă, capricioasă, dispare și n-o revăd Și mâhnit mă-ntorc din cale temător ca de prăpăd. Am noroc, din întâmplare, întâlnesc o pământeană, Părul blond, brațele goale sub hlamida-i diafană, Mlădioasă și senină cu mișcări de balerină, Sâni rotunzi, o față fi nă și privirea
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
ești femeia Reală și dragă Ce-am tot așteptat... Când tu nu ești Când tu nu ești, Văpaia soarelui Pălește. Searbăda-mi trăire Pare că n-are sens, Ori calea nu-și găsește... De când nu ești, În vis să te revăd Aș vrea, Dar albe nopți se trec încet, Iar chipul tău se pierde În albul fulgilor de nea... Dar tu nu ești Să-mi vezi privirea Îndurerată, Nici să-mi asculți chemarea Înăbușită-n piept, Cum ascultai odată... Când tu
DE DRAGOSTE, DIN DRAGOSTE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363808_a_365137]
-
de kilometri de familie. Erau obișnuiți cu acest mod de viață. O făceau de ani de zile. Altfel, cum să poată trăi decent în țară, cu un pumn de hârtii fără valoare când trebuie să mergi în piață? Oricum se revedeau sau auzeau zilnic, prin internet sau telefon și dorul de familie trecea mai ușor, mai ales că peste alte două luni reveneau în sânul familiei puțin mai bogați decât la plecare, când luau salariul. Ușa de la intrare se trântește cu
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
noastră, n-a rămas nimic bun. Închid în urma mea ușa de lemn scârțâitoare, Și tristă mă întreb cine-o va mai deschide oare? El a plecat atunci în grabă, și a uitat adresa ta! Dar eu, poate am să te revăd odată, casa mea! 2011 Referință Bibliografică: Scumpă casă / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 914, Anul III, 02 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Beatrice Lohmuller : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SCUMPĂ CASĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363963_a_365292]