3,455 matches
-
lui Charon, plutitoare,/ mi-arată-a nopții aspră ne-ndurare,/ iar Cerberul, chiar umbra mea o latră,/ ascunsă-n luciul apelor de piatră/ prin care Hades drept va desluși/ ce-am oglindit și ce voi oglindi” (Cântarul timpului). Altfel, inventarul de procedee revelate odată cu primul volum va continua să fie transmis către cele ulterioare. Cântece pentru timpul meu (1973) este notabil prin faptul că selecția ilustrează tematizarea patriei și a frumuseților ei, oportune ideologic. S. a scris și în genul memorialistic, un prim
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
ales din profetismul iudaic, ideea, atât de importantă, a caracterului sacru al istoriei. Istoria omenirii are un sens, are un obiectiv de atins - în speță, instaurarea domniei mesianice - și, prin chiar acest țel, ea devine sacră. Dumnezeul lui Israel se revelează în această istorie, iar poporul pe care El l‑a ales este pe deplin părtaș la planul dumnezeiesc. Apoi, prin credința că Dumnezeu Însuși s‑a făcut om în persoana lui Isus, creștinismul duce la extrem acest proces de sacralizare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
diabolică care l‑a generat rămâne ascunsă în sine. Ea se manifestă însă, în mod vizibil, prin neascultarea lui Adam. La fel stau lucrurile și în cazul Anticristului. Deși latura sa interioară - adică apostazia diabolică - este invizibilă, ea se va revela în activitatea exterioară desfășurată până acolo încât va ajunge să fie slăvit de oameni. Puțin îi pasă de oameni ca oameni. Aceștia nu‑l interesează decât ca adoratori ai lui Cristos și ai Dumnezeului Creator. Îndepărtându‑i de la adevăratul cult
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dumnezeu este constrâns să își asume rolul de judecător, mai întâi, pentru a‑i mântui pe cei care sunt vrednici și apoi, din respect pentru libertatea creaturilor sale. În cartea a IV‑a, 6, 5, Irineu scrie: „Așadar Tatăl se revelează tuturor, făcând vizibil Cuvântul său tuturor; Cuvântul l‑a arătat tuturor ca Tată și Fiu, ca să fie văzut de către toți. De aceea va fi o Judecată dreaptă a lui Dumnezeu pentru toți cei care l‑au văzut la fel, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dan); 15‑18 Anticristul ca tiran eshatologic; dosar de mărturii scripturistice (în special Ier. 8,16); 19‑28 profeția din Iezechiel; introducere la comentariul celor două capitole (2 și 7) din Daniel; 29‑33 paranteză teoretică: despre primejdia de a revela ceea ce profeții au transmis în chip ascuns; o parte dintre profeții s‑au împlinit deja; prin urmare și celelalte se vor împlini cu siguranță; 34‑42 Judecarea Babilonului/Romei (Is. 47,1‑15; Apoc. 17-18); 43‑47 cel de‑al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să îi identifice pe eretici cu anticriștii; el se mulțumește să vorbească de Marcu numai, ca de un precursor al Anticristului și nu ca de Anticristul însuși. . Cf. V, 25, 3; 2Tes. 2,9‑11. . „Mesia va începe să se reveleze, iar Behemoth se va revela în locul său, iar Leviatanul se va ridica din mare, amândoi monștrii uriași pe care i‑am creat în ziua a cincea a creației mele și pe care i‑am păstrat pentru această vreme, pentru ca ei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu anticriștii; el se mulțumește să vorbească de Marcu numai, ca de un precursor al Anticristului și nu ca de Anticristul însuși. . Cf. V, 25, 3; 2Tes. 2,9‑11. . „Mesia va începe să se reveleze, iar Behemoth se va revela în locul său, iar Leviatanul se va ridica din mare, amândoi monștrii uriași pe care i‑am creat în ziua a cincea a creației mele și pe care i‑am păstrat pentru această vreme, pentru ca ei să servească atunci drept hrană
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de „romantismul demodat din mine” - un „vals fosil” ce „supără urechea mea modernă”. Idealurile „antediluviene” sunt cenzurate de „năzuința de-a nu mai năzui”, fără măști calofile, sufletul se livrează contemplării propriei drame: „Mormântu-ți îmi astupă toată zarea”, dar contemplația revelă și bogăția lumii, în care „șchiopătând va reîncepe viața”. Cu ochi de plastician, S. compune scene de gen, cultivând pitorescul domestic și o peisagistică antropomorfă, unde valul mării răstoarnă trupul ca „un amant grăbit”, iar duna de nisip spulberată de
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
nimănui, îi apare în 1970. Ș. se afirmă inițial într-o publicistică ce varia între reportaj și eseu, apoi - în climatul de oarecare deschidere ideologică de după 1964 - e pasionat de teatru, în care cultivă o binevenită poezie a cotidianului, pretutindeni revelându-se un fond liric generos. Versurile, pe care le publică rar, au personalitate chiar de la debut. Cele mai realizate sunt un fel de meditații - gânduri răzlețe, reflecții fulgurante, amintiri de-o clipă, repede stinse de agitația cetății. Lirica acoperă însă
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
nefiresc, o criză morală sau chiar o stare patologică, ea trebuie considerată ca reprezentând concentrarea maximă prin care Eul se caută și dorește să se descopere lui Însuși, să se autoînțeleagă. Neliniștea interogației este dată de dorința de a-și revela sieși propria identitate. Asupra acestui aspect trebuie să insistăm În mod deosebit. Problema identității persoanei Numai neliniștea este cea care mă determină să mă Întreb „Cine sunt Eu?”. Neliniștea, ca stare interioară a persoanei mele, mă poate dizolva, dacă nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o valoare individuală, făcând prin aceasta ca ea să aibă caracter de unicitate. A viețui reprezintă faptul de „a trăi” al Persoanei, prin trupul carnal; a exista reprezintă faptul de „a fi ca subiect sufletesc pur”. Acest fapt Îmi este revelat de conștiința de sine. Viața se află sub semnul principiului vital, care reprezintă factorul cauzal al „bios”-ului (C. von Monakow și R. Mourgue, J. Bordet, J. Monod, H. Bergsonă. Existența reprezintă faptul de „a fi” ca experiență a duratei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
final, nici măcar pentru mine. Din nou revine obsedanta Întrebare: „Care este sensul vieții?”. Pentru existențialiști, viața Începe și se Încheie aici, În lume. M. Heidegger afirmă că „omul este ființa destinată morții”. K. Jaspers vede existența Închisă În situații-limită, care revelează natura și sensul persoanei. În viziunea filosofiei creștine, persoana cuprinde În ea „Chipul lui Dumnezeu”, fiind creația acestuia. Din acest motiv ea nu poate fi distrusă. Pentru D. Stăniloae „omul este ființa destinată eternității”. Existențialiștii Închid existența umană În lumea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
extrem de variate. Mai mult chiar decât atât, se pot remarca, la o aceeași persoană, o mare labilitate, de factură cameleonică, de a fi sau de a reacționa, aspecte imprevizibile care fie surprind, fie șochează, dar care În toate situațiile ne revelează adevărul persoanei respective: felul de a fi al acesteia, modalitatea În care ea Își construiește și conduce propria sa viață, aspirațiile, interesele, dar și limitele și slăbiciunile ei În raport cu situațiile de viață și cu celelalte persoane. Această gamă de forme
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
conștiința morală decât plecând de la precizarea cadrului conceptual al ideii de conștiință. Pentru P. Foulquié, conștiința este facultatea pe care o are omul de a cunoaște imediat stările sau actele sale interioare, precum și valoarea lor morală. Prin aceasta, conștiința se revelează ca fiind cunoașterea de sine. Dezvoltând această idee, A. Lalande afirmă că orice conștiință este intuiția, mai mult sau mai puțin completă și mai mult sau mai puțin clară, pe care spiritul o are despre actele sale. Conștiința este ideea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
către perfecțiune, dar care-mi oferă și cunoaștere, prin descoperirea absolutului. Astfel, transcendența apare ca o atitudine metafizică a Eului meu personal, o atitudine prin care eu ajung să depășesc adevărul acestei lumi și pe cel al propriei mele persoane, revelându-mi un adevăr suprem spiritual, prin descoperirea absolutului. Natural că trebuie să vedem, În cele mai sus menționate, tendințele ideale ale Eului personal. Revelația transcendentului este reprezentată, În plan psihologic și moral, prin comuniunea omului cu Dumnezeu, În cadrul acestei relații
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acest secret, s-a aruncat În mare. Care este semnificația adâncă a enigmei Sfinxului?. Răspunsul la această Întrebare este concentrat În raportul dintre om și timp. Nimeni În afara omului nu are această conștiință a timpului. Ea este dată de raportul, revelat de conștiință, dintre ființă și perisabil. Descifrând enigma Sfinxului, adolescentul Oedip Își face intrarea În vârsta adultă. El devine conștient de faptul că omul este o ființă temporală, o ființă care trăiește În timp, dar care concomitent are conștiința acestui
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mod de a gândi, de a acționa, de a relaționa și de a mă comporta. Eu percep această schimbare de sine În planul conștiinței mele ca pe o continuă evoluție, dar care, dincolo de variațiile biologice și psihologice ale vârstei, Îmi revelează și intervenția unor alți factori, care vin din experiența de viață, din succesele sau eșecurile mele. Ori, toate acestea sunt aspecte de natură morală, expresie a influenței valorilor morale ale Supra-Eului asupra persoanei mele, a Eului. Omul nu este numai
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morale ne apar ca o punere de acord interioară Între două persoane, Între un Eu și un Tu, sau, dimpotrivă, un dezacord interior Între acestea. Caracteristicile sentimentelor morale se pot deduce, prin urmare, din natura lor, așa cum ne este ea revelată de Întâlnirea și de acordul/dezacordul interior dintre două persoane. În relația afectivă morală dintre două persoane intervin câteva mecanisme psihologice importante, care contribuie la formarea acestei relații particulare. Ele sunt următoarele: aă Imitația este o „percepție a experiențelor interioare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
comunicare corporală. În cazul copilului, schema corporală, imaginea de sine se descoperă treptat, privindu-și părțile corpului și pipăindu-se, dar și prin mângâierile și contactul copilului cu corpul matern. Omul Își descoperă propriul lui corp și, prin aceasta, Își revelează propria sa ființă prin Întâlnirea și atingerea corporală reciprocă cu celălalt. Orice atingere corporală Între două persoane este un act de reciprocitate: „a-fi-pentru-celălalt” și „celălalt-a-fi-pentru-tine”. Dar Întâlnirea și atingerea corporală dintre mine și celălalt nu este numai dorință reciprocă. Ea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
compensat prin situațiile deschise care, În plan interior, vor oferi persoanei perspectiva transcendenței supreme, prin apropierea și comuniunea cu Dumnezeu. Toate acestea dovedesc Încă o dată faptul că persoana este În mod virtual deschisă către comunicare și Însoțire. Acest aspect este revelat de dublul persoanei, la care ne vom referi În continuare. Dublul persoanei Anularea singurătății o dă fie o relație exterioară a mea cu celălalt, fie deschiderea interioară către mine Însumi sau către o prezență simbolică a unui alt Eu. Aceasta
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
asupra răului și a readuce lumea la starea de ordine de care s-a Îndepărtat. că Înțeleptul este un personaj aparte. El este cel care gândește, cel ce construiește și formulează idei pe care le transmite concetățenilor săi. El le revelează adevărul, binele și frumosul, valorile morale, viața cumpătată, abținerea de la violență, Înțelepciunea și concordia dintre oameni. dă Sfântul este un personaj Înrudit cu Înțeleptul. Dar În timp ce Înțeleptul cultivă valorile morale ale profanului, sfântul cultivă valorile spirituale ale sacrului. El reprezintă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
momentele de criză socială care afectează cetatea se poate vedea clar faptul că „omul În cetate” este o ființă care nu mai poate exista În afara acesteia. Este poate o formă de manifestare care apare În situațiile de „criză” și care revelează caracterul opus al „vieții În cetate” comparativ cu caracterul „vieții nomade”. Cetățeanul nu are sentimentul siguranței decât Între zidurile cetății sale. Dincolo de acestea, lumea Îi pare nesigură, plină de pericole, străină și necunoscută. El nu este stăpân decât În interiorul cetății
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mi comandă scopurilor ultime ale acestora. Este absolut eident faptul că orice acțiune se exercită asupra unui lucru sau a unei persoane, urmărind ca prin aceasta să se producă un anumit efect, dorit de cel care acționează. În cadrul acesta se revelează două aspecte: aă actul, care desemnează forța obiectivă sau exterioară, tot ceea ce este În mod efectiv realizat; bă acțiunea, care desemnează forța subiectivă sau interioară, tot ceea ce privește sau este În raport În primul rând cu condițiile psihologice ale acțiunii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
noastră sufletească, considerată ca subiect pur, ca o experiență a simțului interior desfășurată În planul conștiinței morale. Prin aceasta, se face trecerea de la experiența suferinței trăite ca senzație, la reprezentarea transcendentă a suferinței ca analiză a conștiinței. Astfel, suferința se revelează și ne este făcută inteligibilă ca trăire interioară a subiectului, strict individuală, În raport cu experiențele psihotraumatizante anterioare ale vieții care au produs-o, dar de care se detașează. Ea este, În acest caz, un conflict moral care face ca durerea fizică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
umane nu este posibil decât prin iubire. Iubirea este cea care apropie și Împlinește ființa, dându-i un rost și ajutând-o să Înainteze către perfecțiune. Aceasta este semnificația psihoterapiei morale. 31 ÎMPLINIRE ȘI EȘEC Sensul vieții Orice persoană Își revelează sieși și celorlalți propria sa natură, prin modul În care Își folosește și realizează propria viață. Viața este replica persoanei, a modului de a gândi, de a acționa, a ceea ce realizează ea ca scop final. Prin aceasta, viața se Înfățișează
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]