2,855 matches
-
date pe care le articulează între ele și ne oferă o nouă viziune a naturii și realității. Transdisciplinaritatea nu caută stăpînirea mai multor discipline, ci deschiderea tuturor disciplinelor către ceea ce le traversează și le depășește. Cheia de boltă a transdisciplinarității rezidă în unificarea semantică și operativă a accepțiunilor termenilor prin și dincolo de discipline". Teoria generală a sistemelor își are baza de plecare în fizică, biologie și matematică. Obiectul său principal de studiu îl reprezintă procesele și fenomenele complexe de creștere și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
instabilă, această acțiune de rutinizare nu mai e posibilă, acțiunea euristică și strategică crescînd în importanță. Creșterea complexității și a incertitudinii impun comportamente tot mai flexibile și mai variate pentru a asigura eficiența sistemului. Pînă la urmă, forța unui sistem rezidă în capacitatea sa de a atinge obiectivele dorite folosind resursele de care dispune într-un context dat. Dar puterea nu vine doar din interior; uneori, ea vine tocmai din acțiunile partenerilor sau chiar din cele ale concurenților. Uneori norocul vine
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
fi dat idei ce au inspirat evoluțiile actuale. Mi se pare puțin ipocrit și cabotin să descoperi abia acum fenomenul terorismului, să te ascunzi după faldurile sale, dedicîndu-i o veritabilă cruciadă, și să nu vezi cauzele profunde ale conflictului, care rezidă, chiar dincolo de faptul că avem într-adevăr de a face cu două lumi diferite, cu mentalități diferite, în aroganță și intoleranță, în agresivitate și umilință, în inegalități economice extreme, în clivaje sociale insurmontabile, în conflicte interetnice interminabile, în ultimă instanță
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
tehnologice, industriale și comerciale, indisociabile de o utilizare ofensivă a informației. Această multitudine de legături stabilite între societățile de comerț, administrații, universități și întreprinderi dă o impresie de complexitate, de diversitate, cu prezența unui mare număr de organisme. În aceasta rezidă întreaga forță a ingineriei strategice japoneze a informației, inginerie caracterizată prin: o abordare globală și locală a pieței mondiale; o penetrare comercială adaptată la contextul economic și la modul de viață al fiecărei țări; o strategie pe termen lung de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
fapt: împrumutul poate fi reperat, dacă este semnalat într-un fel sau altul, în text. Și mai important, consideră autoarea, identificarea intertextului depinde de cultura cititorului (Reuter : 2005, pp. 109-110). Una dintre formele ludice ale intertextualității, exploatate de puțini scriitori, rezidă în utilizarea pistelor furnizate de romane clasice ca punct de plecare pentru o nouă carte. Un exemplu în acest sens este oferit de Raymond Jean, autor al romanului Mademoiselle Bovary (Actes Sud, 1991), plăsmuire despre viața fiicei Emmei lui Flaubert
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este scriptural și critic (ibidem, 9). Din seria propozițiilor care au înțeles intertextualitatea (din familia comprehensivă a lui Daniel Bilous vezi supra, prezentul capitol, revista Texte), frazele lui Jean-Christophe Bailly realizează un tablou dialectic al repetării inter textuale: paradoxul ei rezidă în combinarea muncii de finisare formală cu o exigență infinită. Verbul inexistent pe care efortul obstinat al repetării ni-l face posibil de conjugat este a nesfârși (infinir) : repetarea nesfârșește textul, deschizându-l spre acustica nesfârșitului seman tic care se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lui Brecht. Continuarea operei de către cititor reprezintă o dimensiune importantă a intertextualității (Riffaterre: 1981, apud Samoyault: 2001, p.16). Laurent Jenny este cel care a semnalat printre primii ineficiența lecturii lineare și posibilitatea emancipării orientării temporale a lecturii: Meritul intertextualității rezidă și din introducerea unui nou mod de lectură care detonează linearitatea textului. Orice referință intertextuală devine punctul unei alternative: continuarea lecturii ca și cum nu ai avea în față decât un fragment ca oricare altul, parte integrantă din sintagmatica textului, sau întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cât un axis mundi. Această linie dreaptă se desenează pe verticală, dar și pe orizontală, dacă vom accepta ipoteza spațializării timpului sacru, în planul blocului temporal. 2.3.4. Reintegrarea într-un timp primordial Un ultim semn al prezenței mitului rezidă în reintegrarea in illo tempore. "Canoanele mitologie ale oricărei civilizații revin asupra posibilității de repetare a timpului" (Durand:1992, 323). Prin repetarea Cosmogoniei, are loc o construire a Timpului. Raportul scriitorului cu textul, respectiv al cititorului cu pagina scrisă, din
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este deci niciodată unică, nici izolată, ci își găsește locul într-o serie de corespondențe, într-o rețea sau un sistem hierofanic, de revelații convergente și sincrone ale divinului"6. Principiul analogiei se verifică inclusiv pentru mecanismul intertextual, însă dificultatea rezidă din a stabili măcar aproximativ corespondentul, în configurația acestui mecanism, pentru divin. Există un pattern care suferă un fel de metempsihoză livrescă, de la o reeditare intertextuală la alta, luând forme diferite, în spatele cărora lectorul îl decriptează, cu mai mare sau
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
MER. Diferența din medierea literară acționează prin spațiere; diferența intertextuală (diferirea) produce spațializare, prin lectura tabulară. În imposibila regăsire a semnului cu originea citim ideea în virtutea căreia intertextualitatea ar transcrie literar un verb inexistent (încă): "a nesfârși" [infinir]. Paradoxul repetării rezidă din a combina un efort depus pentru desăvârșirea formală cu o exigență infinită. Repetarea nesfârșește textul 48. În spațiul prozei eminesciene, alegoria semiosis-ului este Archaeus. Istoria lui are, în varianta finală (aproape-operă), un preambul ironic-social în care lectorul zâmbește identificând
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
stă În putință să reevaluăm etapele parcurse În procesul nostru de civilizare și să Încercăm să refacem drumul Într-o altă manieră, care să ne potențeze o devenire spirituală nemarcată de excesele agresivității. O altă provocare, nu mai puțin importantă, rezidă din faptul că, dacă este Într-adevăr dificil să ne pronunțăm asupra naturii fenomenului violenței, nu putem să nu constatăm că acesta Însoțește - mai mult, caracterizează - Întreaga noastră istorie, trecută și prezentă. Afirmația de mai sus nu este de natură
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
a unei alegeri pur intelectuale. Tocmai de aceea libertatea și nu liberul-arbitru reprezintă condiția fundamentală a realizării conștiinței morale, În Întregime „rațiune practică”. În relație directă cu definirea conștiinței morale, E. Speranția vizează două aspecte fundamentale: I. Imoralitatea, fragilitatea morală, rezidă În necredință, mai bine zis În lipsa voinței de a crede 141: „Credința În imoralitate a În mod evident este influențat de lucrarea lui W. James, Voința de a crede. III. Etică și educație Preocupări etice românești cu privire la formarea conștiinței morale
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
responsabilității, Însărcinării cu altul. Există, aici, o pasivitate a subiectului În fața intervenției responsabilității, care ne amintește de maniera În care Sartre vorbea de responsabilitatea absolută a subiectului față de actele sale dar și față de ceea ce este lăsat să facă. Diferența esențială rezidă În aceea că posibilitatea de obiectivare a eticului, care Îi permite să se opună, de pildă, nazismului sau războiului În Vietnam, asigurând o exteriorizare a alegerii, rămâne pentru Sartre o sursă de angoasă În timp ce, pentru Lévinas, este sursă de speranță
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
prăbușeșete, o lume moare. O femeie își creează niște posibile (posibilul de a-și părăsi copiii, posibilul de a-și reface viața), o lume se naște. Cu bune și cu rele. Forța piesei lui Ayckbourn și a filmului lui Resnais rezidă în ceea ce poate apărea ca o slăbiciune: nimeni nu prevede și nimic nu explică ce li se întîmplă personajelor. Libertatea și responsabilitatea ne sunt pur și simplu aruncate în față. A refuza să explici destinele, să prevezi aventurile umane înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
dezmoșteniți. Pentru aceștia este imposibil să nu încerce să-l salveze pe Bailey. Imposibilul lor este fructul muncii, recompensa curajului lui George Bailey. Spontaneitatea și forța acestui imposibil dau măsura puterii de care se bucură eroul nostru. Puterea noastră nu rezidă în capacitatea calculată sau inconștientă de a face ca posibilele și imposibilele noastre să devină ale altora? Lumea care există ar fi putut să nu fie. Cu acordul Celui de Sus, îngerul îl face pe Bailey să descopere ce ar
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
îmi pătrund în minte, în suflet, în trup. Sunt un ansamblu de relații: sunt posibilele și imposibilele pe care le împrumut celorlalți, în lumina cărora îi privesc și îi simt, prin care mă atașez de ei. Puterea unei ființe umane rezidă în capacitatea sa de a face în așa fel încît ceilalți să adopte posibilele și imposibilele sale. Ca să acționeze, să trăiască și să supraviețuiască, oamenii trebuie să-și ascundă anumite posibile. Suntem liberi în orice moment pentru că există tot timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a domina/a se supune). În lumea cefală, puterea s-a rupt de societate și s-a întors împotriva ei: societatea e controlată de șefi, "lideri", un grup dominant, o clasă conducătoare. Un grup conduce, decide, tranșează, orientează societatea. Puterea rezidă în forță brutală, constrîngere economică, carisma liderului, cunoaștere, vorbe profetice, utopie. Pentru acest tip de lume, o lume fără șefi, fără diviziunea conducători/conduși, dar care să rămînă organizată, civilizată, este imposibilă. Pierre Clastres gîndește relațiile dintre societate și șef
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
politică coerentă care leagă între ele diferite regiuni și culturi de pe pămînt. În plus, principiile economice ale liberalismului "piața liberă"s-au impus și au reușit să producă grade de prosperitate materială fără precedent 108." Forța acestei viziuni asupra lumii rezidă, printre altele, în faptul că ea nu neagă existența unor probleme majore (inegalități, sărăcie). Singura modalitate de a le rezolva, de a le depăși? Mo-dernizînd și mai mult lumea. După cum explică Fukuyama, omul modern se crede "la sfîrșitul istoriei." Imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
la încheierea alegerilor. În cazul în care climatul politic este morocănos, sărac în idei noi și marcat de o opinie blazată, sondajul nu este decât un epifenomen, ceva la modă și fără legătură directă cu realitatea politică. Concluzie Efectul sondajelor rezidă în publicarea lor. Ele sunt cele care, difuzate în mod regulat de mass-media, creează un curent majoritar ambiant fragil. Este evident că majoritatea persoanelor care participă la sondaj răspund cunoscând deja sondajele publicate în fiecare săptămână: logic, răspunsul lor este
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
în alocarea și utilizarea resurselor, ca și în organizarea, gestionarea și reglarea economiei naționale, s-a dovedit, așa cum experiența acumulată pînă în prezent o demonstrează, sistemul economic cel mai performant. Misterioasa însușire din spatele normalului cotidian și al acțiunilor umane banale rezidă în calitatea acesteia de a funcționa fără a fi influențată de vreun decident rațional central, în virtutea unui număr nelimitat de decizii libere. Dacă ne-am imagina scena economiei la o scală extrem de redusă, în care nenumărați minusculi actori economici se
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
scurt fiind supusă legității cererii/ofertei și fiind valabilă legea randamentelor descrescînde. Salariul apare bidimensionat: pe termen scurt de către productivitatea marginal a salariaților; iar pe termen lung de către costul de producție al forței de muncă. Diferența dintre dobîndă și profit rezidă în următoarea apreciere: dobînda este cîștigul utilizării capitalului, fiind rezultatul acțiunii cererii și ofertei de fonduri bănești necesare împrumutului, pe cînd profitul este rezultatul activității unei întreprinderi în condiții de concurență ca urmare a aplicării "capacității de organizare în afaceri
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
revoluție industrială un proces de transformare a structurilor productive caracterizat prin emergența industriei sau dezvoltarea unui nou tip de industrii. O explicație mai profundă a acestui avînt economic deosebit o dă Max Weber în Etica protestantă și spiritul capitalismului și rezidă în descătușarea spiritului liber întreprinzător, ca și în reconsiderarea semnificației unor categorii economice esențiale ca: bani, dobîndă, avuție, comerț, respectul față de muncă, rigoarea și raționalitatea economică, cumpătarea, spiritul capitalist ca fenomen de masă, toate fiind, în bună măsură, fructele Reformei
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
de altfel, debitul unei faze de creștere în ciclul economic. Dar invenția nu se referă doar la tehnici noi, ci și la noi produse sau noi metode de organizare a muncii. Astăzi, după un val de modernizare tehnică accelerată, inovația rezidă în mobilizarea capitalului uman, investiția în om, în competența, imaginația, responsabilitatea și creativitatea lui. 15.6. EXPORTURILE FACTOR AL CREȘTERII ECONOMICE Într-un model de economie deschisă și dinamică, exporturile joacă un rol esențial în propagarea procesului creșterii economice (Balassa
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
general ar amputa, într-un viitor apropiat, posibilitatea ca economisirea totală să își continue trendul. Cu alte cuvinte, în perioade de recesiune, chiar dacă gradul de economisire al indivizilor ar crește, prin "lovitura" aplicată consumului, economiile totale ar descrește. Soluția neo-keynesiștilor rezidă în preeminența consumului, deci prin apelul la politici monetare expansioniste, la politica banilor ieftini și, deci, la creditarea facilă, eventual cu dobîndă zero. Hayek a criticat rolul jucat exclusiv de consum în perioade de recesiune economică. Hayek a demonstrat că
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
împrumuturi intra-firmă, care au contribuit la creșterea datoriei externe private (au speculat diferența de dobîndă între euro, dolar și leu). Auzim astăzi, în contextul unei crize economice de durată, în special în mass-media, că soluția ieșirii din marasmul economic rezidă în stimularea consumului. Celebrul cotidian american The New York Times titra, în mai 2010, că economia este susținută de consumatori și dacă aceștia vor prefera să economisească în loc să consume, ieșirea din criză e doar o iluzie. Se consideră că 70% din totalul cheltuielilor
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]