15,122 matches
-
fie tare și arătând spre noi îi zicea mamei: - Cu cine îi lași pe ăștia, Irinuțo? Gândește-te și la ei! Cine oare ar rămânea neatins de această priveliște? Cum se putea rezista? Niciun ochi, din cei care priveau, nu rezista, fără a scoate lacrimi. Această întâmplare zgudui mult sufletele părinților mei. Dacă până atunci, mama își plângea des durerea și suferința ei, după această întâmplare, pur și simplu, nu i s-au mai uscat ochii. Aștepta să plece toți, pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la o vârstă mai înaintată. E bine să se facă toate la timpul lor, Aurica. Nu zise nimic. Tăcea, dar tăcerea ei vorbea. Eu nu îndrăzneam să o mai întreb ceva, cu toate că simțeam că avea ceva de spus. Totuși, nu rezistasem și i-am zis: - Ai vârsta când ar trebui deja să ai copii, doar numai dacă nu dorești. - Ba doresc, doamnă! De-ați ști cât de mult îmi doresc... Credeți-mă, acesta și este motivul pentru care vin în fiecare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vorba și îl luă pe copil în casă, apoi anunțară poliția și primăria despre cele întâmplate. După această întâmplare, bunica copiilor îi luă la ea și casa rămase de izbeliște. Încercară mai multe familii să trăiască în ea, dar nu rezista nimeni, se petreceau lucruri stranii în acea gospodărie. Până la urmă, toți plecau de acolo. Peste vreo câțiva ani, băiatul mai mic începuse a veni din când în când pe acasă. Apoi, se vedea tot mai mult pe acolo. Se adunau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să înceapă munca. Primele zile, în loc să fie fericită, Tatiana simți o tristețe care îi apăsa sufletul. Era departe de părinți, frați și surori, iar viața printre oameni străini și necunoscuți i se părea destul de grea, se temea că nu va rezista mult. Închiriase o cameră în casa unei bătrâne care, în scurt timp, o îndrăgise ca pe o fiică, și cu ea, Tatiana se simțea bine. Mai trecu ceva timp și reuși să-și facă prietene din sat, cu care pleca
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de multe ori, poate aduce surprize neașteptate, atât din cele plăcute, cât și din cele neplăcute. În urma schimbărilor din țară și a desființării colhozului, Iurie rămase fără muncă, iar la puțin timp după aceasta, se închisese și magazinul, care nu rezistă concurenței celor private, pe care le deschiseră cei veniți de peste hotare cu bani. Rămași ambii fără muncă, Tatiana și cu Iurie, erau disperați. Se întrebau mereu ce să facă? Ce să întreprindă ca să iasă din impas? Situația era, într-adevăr
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Nu se așteptau să devină bogați, ci doar să câștige pentru a putea trăi. Așteptarea, însă, nu se împlini. Treceau zile, treceau luni și afacerea lor nu se mișca din loc. Intrau cumpărători, dar foarte puțini. Tatiana nu mai putea rezista, făcea doar atâțea bani cât îi permiteau să mențină magazinul, începuse chiar și să împrumute. Multe produse alimentare, după ce le expira termenul de păstrare, trebuiau să fie aruncate, nu mai știa ce să aducă, ce să nu mai aducă și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cald, lacrimile îi spălau obrajii în fiecare noapte, înainte de a adormi. Unica dorință și unicul gând cu care trăia era să treacă timpul mai repede și să se întoarcă la ei. Se ruga mult ca Dumnezeu să o ajute să reziste. Îi părea rău pentru fiecare zi pe care o trăia departe de copii, care aveau atâta nevoie de ea și își dădea seama că ceea ce câștiga nu putea fi comparat cu ceea ce pierdea. Știa că copiii erau capabili și se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pornire interioară. A ajuta un om în nevoie și a sădi un copac li se par australienilor lucruri cu sens, firești, ceva ce ține de respirație. Există desigur o luptă cumplită pentru bani, putere și prestigiu, dar în această competiție rezistă doar cei merituoși. Cei care nu fac față acestei curse "pe viață și pe moarte" pentru a obține locurile din față, indiferent în ce domeniu concurează, trebuie să se mulțumească cu o existență obișnuită. Comparată cu a cetățeanului român, este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
comunistă. Alții recunoșteau că furia purificării de trecut a cuprins de-a valma vinovați și inocenți, dacă există vreodată inocenți, că, din păcate, sau din fericire, cine își mai poate da seama, trăim într-o lume fără valori, vinovații au rezistat și au trecut cu bine prin focul purificării, luând o altă înfățișare, una potrivită cu vremurile care vor urma, doar pruncii fuseseră uciși pentru a săvârși jertfa prin care Comunistul cu Față Umană s-a instalat drept dumnezeul noii orânduiri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vei putea face un duș". Mă uit la ea și sunt convinsă că își bate joc de mine. Cum să fac duș la biserică, religia ortodoxă nu permite nici toaletă în jurul bisericii, de acea bătrânii trebuie să stea acasă, nu rezistă la o slujbă de trei ore. Intrăm printr-o poartă de scândură, de parcă am fi în Prundul Bârgăului, într-o clădire care aduce cu un saivan, mare și urâtă, curtea este curată, ocolim clădirea și intrăm într-un fel de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mă lipească de un stâlp de telegraf, și astfel s-ar pustii bunătate de rector de autobuz. Cu cele de peste șaizeci de ani pot să-mi pun ambițiile, pot chiar să le fac zile fripte, acestea nu mi-ar putea rezista, totuși pot duce și eu o plasă de cartofi de cinci kilograme". Se uita la mezin cu o figură atât de stupefiată, încât acesta a izbucnit în râs și a cuprins-o în brațe cu atâta duioșie, că ar fi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în spinare mai mult decât poate duce și de aceea din când în când se trezește cu câte o viroză, strănută fără întrerupere, îi curg ochii, se lichefiază. În timpul crizei simte un fel de furie care îi dă putere să reziste, o face cumva eroic, gătește, spală, face toate treburile casei, furioasă pe starea ei mizerabilă. Din când în când are senzația de îndepărtare a lucrurilor din jurul ei, pierde contactul cu lumea, are o senzație deplină a nimicului în sens profund
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a început să-i cânte la vioară, a cântat până a simțit că se destramă, n-o să uite niciodată melodia aceea care se ridica spre cer ca o smirnă, o umplea de un fel de tristețe bună, era hotărâtă să reziste până ce el o să se întoarcă, până vor pleca împreună, undeva în lume, "numai noi doi", spunea tatăl ei cu șiroaie de lacrimi pe față, a lăsat vioara acolo, la directoarea Casei de Copii, garanție că se va întoarce, dar nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Dorina. După terminarea războiului, mama a absolvit școala profesională de la Rădăuți cu o medie de invidiat, iar când tata s-a întors acasă în 1949, după cinci ani de prizonierat în Siberia, ca un adevărat erou, ea nu i-a rezistat insistențelor sale, mai ales că intra într-o familie înstărită și de rang social superior, căsătorindu-se prima oară, pe cinci noiembrie 1949, nebănuind că după 12 ani soarta îi va despărți cu brutalitate. După căsătorie, s-au mutat la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ar fi fost prea sărată! Curtea unchiului Gheorghe Doboș, aflată în fața rampei de descărcare-încărcare a stației CFR Vama, era în anumite sezoane transformată în depozit pentru diverse materiale de construcție, care ne făceau cu ochiul în special noaptea, și nu rezistam tentației de a face și noi o mică găinărie. Primăvara soseau, o dată cu păsările călătoare, delegații din „Jos”, care achiziționau nuiele de răchită și salcie, necesare pentru împletit coșuri, precum și araci utili în susținerea plantelor agățătoare, așa cum fac unii realizatori de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și spiritual. Care este soarta omenirii, peste nu știu care alte, vinovate, generații, nu ne poate spune nici un prezicător pământean. Poate fi un nou Big Bend, o altă Hiroșimă, un alt Nagasaki, un alt potop, o altă apocalipsă comunistă, din care vor rezista un număr redus de supraviețuitori pentru perpetuarea speciei, așa cum în Sodoma și Gomora s-au găsit și câțiva oameni drepți pe care să-i salveze Dumnezeu. Las piatra filozofală a existenței s-o dăltuiască metafizicienii, și revin la „chestiune”, pentru că
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de repetări al balansului. Testarea se realizează cu piciorul stâng și cu piciorul drept. Cu cât numărul de repetări este mai mare cu atât viteza de repetiție a gimnastei este mai bună8. Rezistența este capacitatea psihomotrică a sportivului de a rezista la oboseală. Ea se manifestă sub două forme: generală și specifică [L.P. Matveev, A. D. Novikov; A. D. Novicov, N. G. Ozolin, J. Weineck]. Rezistența influențează după N. Vieru considerabil obținerea performanței în gimnastică 9. Ea reprezintă capacitatea de a desfășura o
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
așa cum m-aș fi așteptat, ci tata (bătrânul meu tată a muncit o viață, nesupărând niciodată pe nimeni, un om cu o atitudine exemplară, mult lăudată de-a lungul vremii de șefii săi), care se pare că nu a mai rezistat presiunii create, pedepsei cum Începuse el să o numească, și s-a apucat de băut, din ce În ce mai mult, devenind, cu timpul, de nesuportat, abject și violent În limbaj. Noaptea putea fi auzit strigând În balcon, spre disperarea vecinilor treziți din somn
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
deseori se cufunda În apele memoriei, redescoperindu-se alături de soție și copil În dulci amintiri, a căror muzică Îi umplea inima de o imensă fericire, care-l trimitea-n foșniri de lacrimi. La Început a crezut că nu va putea rezista muntelui de dor care se aduna În spatele său, dar a Înțeles mai apoi că timpul era și prietenul său, iar șansa pe care o avea trebuia consumată până la capăt... De câteva zile, soarele incendia orașul, chinuindu-l cu dogoarea sa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fierbințeala aerului irespirabil. Doar curgerea necontenită a cârdurilor de mașini pe autostrăzile și bulevardele metropolei te asigurau că viața e posibilă Încă. Undeva, Într-un building Înalt, la etajul al 19 lea, el vopsea interiorul unui spațiu comercial, Încercând să reziste potopului de căldură. Cocoțat pe marginea geamului deschis În lături, se muncea din răsputeri să vopsească grilajul metalic ce decora partea de sus, exterioară, a ferestrelor mari, boltite. Se grăbea fiindcă dimineață, după ce trecuse pe la Mc Donald's, de unde Își
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
petrecute împreună cu această prăjitură nesuferită! Va evita toată viața prăjiturile de acest gen, n-or s-o mai tenteze, se topesc prea repede, n-au consistență. Se dărâmase întreaga cetate a viselor ei, precum castelele clădite pe nisip, care nu rezistă nici timpului și nici intemperiilor naturii. A doua zi, trebuia să înceapă serviciul la secția de chirurgie. O săptămână întreagă făcu tot posibilul să n-o întâlnească pe Ina. îi era jenă să dea ochii cu prietena ei care, grijulie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și începu să coboare în fugă ultimele trepte. Alex, intuind că Olga nu-și epuizase repertoriul ironiilor, o urmări câteva clipe trimițându-i în cale câteva cuvinte de confirmare: - Chiar ne propunem să facem una durabilă, din beton armat, să reziste la toate seismele reale sau provocate de prietenii sau neprietenii noștri. Spusele lui Alex zburate pe lângă urechile ei o iritară și mai mult. Fără a întoarce capul, făcu un semn cu mâna peste umăr, ceea ce putea să însemne în cel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
peste întinderea de ape ca lumina unui soare de care nimeni nu-și aducea aminte. Deși orchestra cânta melodii vesele de jazz și cha-cha-cha, în jurul vasului pluteau regrete și tristețe. Singurul pasager fericit era Luis. Din păcate trupul său nu rezistase operației și se stinsese în mai puțin de o oră de la transplant, însă fiecare organ donat se afla acum pe arcă, respirând din plin aerul încărcat de vapori. Luis murise, dar nu și ochii săi, sau rinichiul, piciorul, măduva, pielea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lăsând orele să treacă repede ca și cum nu ar fi fost. Și cu cât Laura îl săruta mai tare cu atât făptura lui Emil se transforma într-o altă ființă, ce semăna tot mai mult cu ea, până când nu am mai rezistat și le-am întors spatele. Totul devenise prea dulceag, încât mi se aplecase. M-am dus direct la baie și am început să vomit, scoțând din mine ultimele firimituri de iubire. Îi uram și îi condamnam pe amândoi în egală
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
par a face altceva decât să acorde o permisiune fără a comanda În nici un chip. De aceea unii au afirmat că dreptul nu are În Întregime un caracter imperativ, ci sunt norme imperative și norme permisive. Totuși această opinie nu rezistă criticii. Permisiunea, prin ea Însăși, nu are nevoie de a fi pronunțată de drept, căci, În regulă generală, e permis din punct de vedere juridic tot ceea ce nu e juridic interzis. Deci, o normă juridică permisivă nu are rațiunea de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]