2,626 matches
-
din prima copilărie, fiind datorată absenței formațiunilor nervoase ganglionare de la nivelul musculaturii netede a colonului recto-sigmoidian. La baza distensiei și dilatației anormale a segmentului terminal al intestinului gros și constipației cronice însoțitoare stă absența celulelor vegetative ganglionare indispensabile declanșării contractilității ritmice a musculaturii colonului rectal și expulzării conținutului fecal. În lipsa celulelor nervoase ale plexurilor enterice Meissner și Auerbach ale colonului distal nu se poate realiza reflexul de defecație, compromițând realizarea defecației periodice. Pe plan etiopatogenic s-a precizat că boala Hirschprung
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
epică, în care el își prezintă imaginea intermediară între el însuși și ceilalți; forma dramatică, în care prezintă imaginea sa în raport imediat cu ceilalți. (...) Forma lirică este cel mai simplu veșmânt verbal al unui moment de emoție, un strigăt ritmic asemănător celor care odinioară îl însuflețeau pe bărbatul ce trăgea la vâsle sau rostogolea pietre către vârful unei pante. Cel care scoate acest strigăt este mai conștient de momentul emoției sale decât de el însuși pe cale de a încerca această
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în însăși concepția formei reprezentative." Appia nu păstrează pe scenă decât elemente mobile, care pot fi combinate diferit în funcție de regie, scări, planuri înclinate, volume orizontale sau verticale. Aceste plantări, cărora lumina le permite să fie modulate la infinit, sunt "spații ritmice", în jurul cărora se articulează jocul. Lumina va fi deci baza tuturor efectelor, scrie Appia în Regia scenică a dramei wagneriene. Va trebui redus luxul decorativ în profitul ei, păstrând totuși cât mai multă practicabilitate posibilă, pentru că este punctul de contact
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decorativ în profitul ei, păstrând totuși cât mai multă practicabilitate posibilă, pentru că este punctul de contact cu coregrafia." Întâlnirea sa din 1906 cu Jaques-Dalcroze11, care este în același timp muzician și regizor, este hotărâtoare. Acesta îi revelă secretele gimnasticii sale ritmice, esențială în formarea comediantului, dacă vrea să stăpânească spațiul scenic, muzica ritmând locul corpului în spațiu. Ei concep împreună o scenă nouă, Institutul Jaques-Dalcroze, realizat la Hellerau în 1911. Această "catedrală a viitorului" este un loc unic în care sală
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un ansamblu de mijloace, ci eliminarea blocajelor." Trebuie să facă să dispară la actor gestul comun, gestul cotidian, care întunecă "impulsul pur". În momentele de mare bucurie sau de mare suferință, omul, furat de "entuziasm", în sens etimologic, folosește semnele ritmice, începe să cânte sau să danseze. Această exprimare elementară, actorul trebuie să o regăsească, este "semnul organic". Lungul drum interior pe care îl înfăptuiește actorul duce la descoperirea unei corporalități vechi legate de niște imagini arhaice, de niște "imago" primitive
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
39, în calitate de colaborator al lui Stanislavski, mai mare decât el cu unsprezece ani, pentru care, de altfel, are o mare admirație. Realismul decorurilor, costumelor și machiajului slăbește, după părerea lui, drama, a cărei forță poetică rezidă mai ales în compoziția ritmică. Reprezentația realistă, captând atenția spectatorului asupra unor detalii neînsemnate, îl face să piardă din vedere esențialul și lungește inutil durata spectacolului care-și pierde dinamismul. Timpul este prețios pe platou", afirmă Meyerhold, convins că nu ar putea fi reținută atenția
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
convins că nu ar putea fi reținută atenția publicului prea mult timp și că lentoarea dăunează conciziei cerute de arta scenei. El le reproșează în special regizorilor de piese istorice încercarea de reconstituire a unei epoci. Piesa, în care compoziția ritmică este lăsată în planul doi, nu ar putea decât să pătimească din cauza acestui procedeu de "copiere a stilurilor istorice". Foarte atras de onirismul lui Maeterlinck din care creează în Rusia cu o stilizare extremă, multe piese, când montează Moartea lui
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu recurge la ele decât în prima sa piesă, Tebaida, căci moda lor este în declin atunci când își începe el cariera dramatică. 35 Ordonate savant, stanțele sunt constituite din strofe regulate (de la 3 la 8), construite după un același model ritmic. Fiecare strofă, care prezintă o unitate de sens, se termină printr-o cădere. Forma versurilor este aici variabilă, dar cel mai frecvent utilizate sunt octosilabele și alexandrinul. 36 Peine și Chimène, în fr. (n.tr.) 37 Chapelain i se adresează
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de urât îi era de una singură acum - nu mai avusese niciodată problema asta. De fiecare dată când se ducea singură la culcare, trăgea perna lui Neil lângă ea și o îmbrățișa, străduindu-se să adoarmă în absența răsuflării lui ritmice care se auzea de obicei lângă ea în pat. —Tu ar trebui să mergi în călătoriile astea, nu eu, zise Neil într-o seară, împachetându-și lucrurile pentru zborul de a doua zi. Franceza ta e mult mai bună decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
alt motiv, se părea că toți oamenii intraseră înăuntru. Micuțul era convins că se apropia o primejdie, ca atunci când cheruscii se târau pe brânci și omorau santinelele pe întuneric. Se îndreptă spre colțul sudic al castrului, de unde se auzeau bătăile ritmice ale făurarilor pe lamele înroșite. Se strecură în fierăria încălzită de foc, trăgând cu urechea la discuțiile oamenilor; astfel putu să audă - și viața lui fu scuturată de un cutremur - că acea Julia care murise „ca o cerșetoare“ în îndepărtatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mă voi propti cu toată puterea dată de spaima aceea turbată, mă voi sprijini de acest obiect tare, salvator; mă voi sprijini cu toate fibrele gândului În el și cu tot corpul mă voi arunca spre mal efectuând acele mișcări ritmice pe care le-am observat la marii Înotători, acei bărbați frumoși ce trec Oltul cu corpul pe jumătate afară, cu hainele strânse În curea, ținute În dinți să nu se ude; gata, respirație, Încordare, salt; țâșnesc ca un pește Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
strânse În curea, ținute În dinți să nu se ude; gata, respirație, Încordare, salt; țâșnesc ca un pește Într-un torent de mișcări, mă scufund, Înghit apă, mă pierd, revin la suprafață; refuz să gândesc la altceva decât la mișcarea ritmică a brațelor, a picioarelor, a Întregului corp; nici o fracțiune de secundă fără mișcare, nu Înceta mișcarea!, dispozitivul de alarmă e deschis la maximum pe acest semnal, țiuie Îngrozitor, Îmi invadează urechile, am În urechi un fâșâit continuu; nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai puteam mișca și simțeam că mă zbăteam să scap de apăsarea visului. Cineva a citit acest text și a făcut În stânga jos o adnotare cu litere minuscule: „la bibliotecă“.) 10 iulie 1965 Nimic nu-i mai putea opri rostogolirea ritmică a pașilor, grea. Panta devenea abruptă, răsuflarea i se tăia tot mai des, dar omul se Încleșta sălbatic să urce. Muntele nu-l iubea așa, cu pumnii Încleștați și cu privirile sclipind asemenea flăcărilor din dinții de lup. Omul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cuptor, m-am dus sus cu intenția să mă aranjez un pic în dormitor, dar m-am oprit în pragul camerei lui Ben. Am bătut tare, sperând că ascuțimea sunetului își va croi drum prin conștiința lui, printre notele neîncetate, ritmice ale muzicii rap, dar după vreo două secunde am deschis ușa fără să mai aștept să aflu. Fața lui se întoarse să mă privească de unde stătea la birou, iar eu am simțit un mic fior de remușcare văzând manualele întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
problema la fel ca ea. Nu știa cum ar fi reacționat dacă Sam s-ar fi dovedit a fi un tip din ăia pentru care nici o femeie nu e prea slabă. *** Acum ajunseseră la ponton. Fură Întâmpinați de bubuituri joase, ritmice, venind din niște boxe mari. Era genul de sunet care parcă intră În tine și te zgâlțâie. Pe lângă asta, mai erau și zgomotul greu, metalic din parcul de distracții și strigătele intermitente ale mulțimii, când Marele Scufundător se mai arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
foc urcând din podea și pierzându-se, după ce-i trecea prin cap, sus, desupra lui. Inima începu să-i aplice lovituri ca de ciocan în piept. Se auzi deschizându-se ușa și apoi un zgomot de pași iuți și egali, ritmici. Și Augusto simți, fără a ști cum anume, că în sinea lui se reînstăpânea calmul. Mă duc s-o chem - zise don Fermín, dând să se ridice. — Nu, sub niciun motiv! - exclamă doña Ermelinda și strigă. Și apoi servitoarei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
montan, unde nu ne-am mai dus niciodată împreună de când fuseseră rostite aceste fraze. Beton - acest gri lejer, amestecat ca o cocă în cuvă, și imprimând un scrâșnet special motorului și roților dințate care se-mbucă între ele, o bătaie ritmică de pietricele lovite de peretele de tablă, învârtindu-se continuu în malaxor, până ce masa curge leneșă prin deschizătură, se ridică în cupă, înaintează lin, atârnată în văzduh de odgonul de oțel peste coastele împădurite, ca să fie din nou lăsată jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
musca roșcovană a părului, fixată ca o coroniță peste sex. Fata își trecu o mână prin cârlionții mei dezordonați ce-mi cădeau peste frunte, strângându-mi obrajii înfierbântați între pulpele de carne albă, caldă și catifelată, în zvâcnirea pântecului și ritmica înălțare a feselor ei mici și rotunde. Împerecherea urmă calculată, cu voite prelungiri și încrâncenări nerușinate, care ne-au măcinat până la spasmodica explozie a lavei slobozite cu țâșniri înfierbântate. Niște pași împintenați traversară atunci coridorul și o mână de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Mâine voi porni mai departe și mai sus, căci în vale mă pândește moartea. Când ajung pe înălțimile munților înzăpeziți, urmăresc de pe creastă urmele lăsate de schiurile mele cu cheltuiala unui efort nebănuit. Acolo, jos, printre crengile cu neaua brazilor, ritmice lovituri de bardă sapă existența arborelui condamnat. Încă vreo câteva izbituri repezite cu sete și un rege mut și mândru va scrâșni sinistru, înainte de a se prăbuși cu răbufnire de cutremur. Mâine el va fi prefăcut în scaunul sărutat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cum intru. Fără să mă mișc întind mâna și iau de pe masă carafa cu vin galben. Câteva secunde se aude numai gâlgâitul vinului ce-mi alunecă prin gâtlej. Eva știe să surâdă îngerește. În tresăririle dintre leșinurile scurte, primește aiurând, ritmica bătaie a catapultului. Alunec apoi binișor, întinzându-mp sub masă, cu spinarea pe covor. De acolo văd picioarele Evei cu ciorapii căzuți peste pantofi. Pulpele goale, lungi și minunat cambrate, se prelungesc, destinse și larg desfăcute, deoparte și de cealaltă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
stângă seamănă cu cea dreaptă, exact ca la oameni. Și-apoi, mai sunt și crevetele. — Așa este, crevetele. Norman uitase de crevete. — Eu nu văd nici o legătură Între sferă și animale, continuă Beth. Se auzi din nou bocănitul Înfundat și ritmic. Stând pe scaun, Norman realiză că În același timp bocănitul putea fi resimțit și ca un ușor șoc. — Ce se Întâmplă? — Nu știu. Se aude de parc-ar veni de-afară. Porni către hublou când auzi declicul intercomului și vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fi de undeva dinăuntrul habitatului. Se duse la hublou și privi afară; aprinse reflectoarele de exterior. — Oh! făcu ea. Norman privi și el. Întinsă pe fundul oceanului se vedea o umbră alungită care se mișca Înainte și Înapoi, odată cu șocurile ritmice ale zgomotului. Umbra era atât de deformată Încât Îi trebui o clipă ca să Înțeleagă ce vedea. Era umbra unui braț omenesc. Căpitane Barnes, ești acolo? Nici un răspuns. Norman apăsă din nou pe butonul intercomului. „— Căpitane Barnes, ne auzi?” Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
totul În regulă? Întrebă ea. — Minunat. — Nu mai văd nici o meduză. — Nici eu. Se mișcară de sub habitat, se Întoarseră și priviră În urmă. Luminile habitatului străluceau tăios, ascunzând contururile cilindrilor ce se Înălțau deasupra. Acum puteau auzi cu claritate zgomotul ritmic, dar Încă nu puteau localiza sursa. Pășiră pe sub stâlpii de susținere, Înspre partea mai Îndepărtată a habitatului, cu ochii Întredeschiși din pricina luminii puternice. — Uite-acolo! spuse Beth. La trei metri deasupra lor, o siluetă Într-un costum albastru atârna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Norman putu să-i numere brațele și-i văzu cele două tentacule lungi ca niște funii strălucitoare ce se Întindeau mult Înapoia corpului. Brațele și tentaculele păreau că se mișcă libere În apă, În vreme ce corpul era supus unor contracții musculare ritmice. Calmarul se autopropulsa cu ajutorul apei și nu se folosea de brațe pentru a se deplasa. — Douăzeci de metri. — Dumnezeule, cât e de mare! exclamă Harry. — Să știți, spuse Beth, că suntem primele ființe omenești care văd un calmar gigant Înotând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pretutindeni!” V. din spital observ cum acele indicatoare o iau razna. „-Cedează inima!”-țipă reanimatorul. „-Nu,“-răspunde Doctorul stîrnind mirarea celor din jur: „-E diavolul lui. Îl scutură din cînd în cînd.” Trupul depășește criza și becurile își reiau pulsațiile ritmice. V. tînăr trece dintr-o lume moartă în alta în care toți sînt bolnavi de o dementă amăgire. Cred că sînt unici și iremediabil desăvîrșiți. La fel și V. O lume de Robinsoni ignorîndu-se reciproc. Fără sens. Fără civilizație sau
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]