2,097 matches
-
mai fain, mai organizat, mai unit ca de obicei. Încă mai cred că nu m-am înșelat, că e doar o chestiune de cât de bine se comunică un mesaj pentru ca oamenii ăștia să se unească, indiferent de orgolii și rivalități.“ Pe 30 decembrie 2010, Daniel Răduță scria pe blogul pe care îl crease special pentru această campanie un mesaj intitulat „Mai rar am văzut o asemenea mobilizare“. Se referea nu doar la Internet, ci și la România în general. Era
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
economice și de presiunea fiscală regală. În al doilea rând, dezbinările elitei urbane, pradă dorinței de acaparare a puterii; rezultă constituirea unei oligarhii urbane din ce în ce mai rupte de locuitori, în special de "oamenii de rând"; supuse unei exploatări severe, indiferente la rivalitățile dintre burghezi, "persoanele umile" preferă să se pună sub autoritatea regelui. Precaritatea financiară a orașelor a făcut ca ofițerii regelui să supravegheze conturile municipale grevate de înmulțirea unor enorme cheltuieli de dotare și funcționare, de deturnări de fonduri, de contractarea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
guvernul să conceapă "o viziune mai puțin parțială asupra omului" decât aceea care viza doar satisfacerea materială a nevoilor sale. Această orientare politică se opunea explicit Planului Monnet. Primii ani ai politicii de amenajare teritorială vor fi marcați de o rivalitate continuă între Comisariatul General al Planului și Ministerul Construcțiilor. Această tensiune se alimenta din divergența profundă a obiectivelor lor. Planul Monnet se focaliza pe dezvoltarea surselor de energie și a industriilor de bază. Direcția avută în vedere era aceea de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pus pe acestea într-o competiție fără sfârșit pentru atragerea întreprinderilor care oferă locuri de muncă și beneficii bănești; de fapt, a făcut mai vizibilă această competiție într-un context marcat de concepția extensivă a activității economice. Manifeste sau latente, rivalitățile dintre orașe sunt consubstanțiale ficțiunii juridice despre egalitatea comunelor decretată de Revoluția franceză. Rezistențele la cooperarea intercomunală ne lasă să le ghicim vechimea. Organizarea fiscalității locale și regulile de funcționare a sistemului notabililor le-au întreținut, de asemenea, mai mult
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
privatizarea serviciilor publice comunale s-a făcut în mod brutal 426, personalul comunal a recurs în mod repetat la sectorul privat, până la asimilarea acestuia ca element al serviciului public 427. Implantarea acestor parteneriate private s-a suprapus deseori peste vechea rivalitate instalată, ca regulă generală, între secretarul general al primăriei și directorul serviciilor tehnice, asigurând supremația primului, de cele mai multe ori mai apropiat de politicile sociale și urbane decât celălalt. Dacă recursul la o ofertă privată globală este penalizantă pentru aceste servicii
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
moravurilor și aspirația către moduri de viață ce traduc sporirea libertății individuale, care depășesc dramatic condițiile materiale necesare realizării lor. Atingem aici una dintre principalele dificultăți ale guvernării în democrațiile moderne. Consecință derivată din mișcarea spre egalizarea condițiilor, dacă înăsprirea rivalităților dintre indivizi nu mai duce conflictele sociale la paroxism ceea ce prevăzuse Tocqueville 522 -, se pare că se traduce astăzi mai puțin prin dezvoltarea ipocrită a jocurilor diferențelor, descrise odinioară de Pierre Bourdieu 523, cât prin înmulțirea comportamentelor de evitare. Din moment ce
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pare imposibilă. Din punctul de vedere al democrației, ar fi paradoxal ca reprezentanții intercomunali să rămână în afara controlului votului universal pe măsură ce responsabilitățile lor nu încetează să crească. Pe plan operațional, obstacolele în calea realizării funcțiilor metropolitane pe care le provoacă rivalitățile, simpla lipsă de colaborare între orașul centru și comunele aceleiași arii urbane fac de asemenea dificil statu quo-ul. Dar câștigurile unui nou cadru instituțional se anunță a fi ipotetice. Alegerea prin vot universal a reprezentanților intercomunali nu va rezolva problemele
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
1466-1536) susținea, în locul unei monarhii universale, ideea echilibrului dintre state, care va face carieră în politica europeană a secolului al XIX-lea. În vâltoarea războaielor religioase din secolul al XVI-lea, cu consecințe politice dezastruoase, precum și a experiențelor generate de rivalitățile interstatale din secolul următor, apar unele proiecte ingenioase, care devin punct de referință pentru inițiativele ulterioare de unitate europeană. În această perspectivă, la începutul secolului al XVII-lea a fost elaborat „Proiectul politic al ducelui de Sully, ministru al regelui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
se va ocupa, de asemenea, de toate problemele continentului - de la cele financiare până la cele legate de instrucțiunea publică, exercitarea liberă a tuturor religiilor sau colonizarea Lumii Noi. Într-o epocă când lupta pentru formarea și afirmarea unor noi națiuni genera rivalități între statele europene, proiectul lui Saint-Simon avea menirea de a promova unitatea comună a europenilor, pentru a anihila caracterul potențial războinic al statelor-națiune. Dar acest mesaj nu a fost înțeles atunci de factorii politici, ci doar de o parte a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
schimbare are surse diferite (Tabelul 1). Tabelul 3. Sursele personale și organizaționale ale rezistenței la schimbare Surse personale Surse organizaționale 1. Greșita înțelegere a scopurilor, mecanismelor și consecințelor schimbării 1. Sistemul de recompensare poate consolida statu-quo-ul 2. Neînțelegerea necesității 2. Rivalități interdepartamentale sau conflicte conducând la lipsa dorinței de cooperare 3. Teama de necunoscut 3. Costuri ascunse în deciziile și acțiunile din trecut 4. Teama de a pierde statutul, securitatea, puterea etc. în urma schimbării 4. Teama că schimbarea va deregla actuala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cauzat enorm de multe victime și suferinzi în secolul al XX-lea. Au fost consecințe reale și de neuitat ale răspândirii în masă a sistemelor dictatoriale comuniste și fasciste. Acestea s-au dovedit interesate de știința psihologiei, inițial, în virtutea unei rivalități de simetrie cu ce se întâmpla în orice societate echilibrată, ulterior doar în măsura în care o puteau subordona intereselor lor ideologice. Era o ideologie întru totul comparabilă cu cea a Inchiziției medievale, apărată cu arma în mână nu de templieri, franciscani sau
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
psihanalitică diferită, o psihanaliză centrată pe individ. În timp ce Freud era centrat pe rolul sexualității în etiologia bolilor nervoase, Adler a considerat că această importanță o are un instinct diferit, al dominării, al "eu"-lui, aflat într-un câmp deschis de rivalități individuale. El a considerat că personalității umane îi este caracteristică o anume finalitate, orientarea din fragedă copilărie spre un anume scop. El formulează ipoteza unui plan de viață, de orientare fundamentală în raport cu scopul. Ca orientare filosofică, Adler s-a aflat
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
politică din ce în ce mai amenințătoare. La București, unde americanii, englezii și sovieticii stăteau alături în cadrul Comisiei Aliate de Control, viața politică era agitată. Partidele politice dinainte de război reconstituite (în principal Partidul Liberal și cel țărănesc) se confruntau nu numai cu vechile lor rivalități, ci și cu presiunea și tulburările puse la cale de agenții sovietici. Partidul Comunist Român și organizațiile sale anexe apărute de pe-o zi pe alta puneau la cale manifestații în spatele cărora se profila umbra consilierilor sovietici. În fiecare zi
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
autoritățile române au păstrat o tăcere tulbure, un fel de ezitare, o nehotărâre ce se putea citi în atitudinea lor. Fără îndoială că Gheorghiu Dej și partidul său fuseseră preveniți că doliul de la Moscova lua, în culise, aspectul unei feroce rivalități între Beria și Malenkov. A doua zi după marea manifestație de doliu, oamenii au fost anunțați că orele pierdute aveau să fie recuperate în duminica următoare. Cu moartea lui Stalin, lua sfârșit o epocă; oare ne am dat seama? Oare
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
a justiției; el îi numește pe *comiți și pe episcopi. Această putere, aparent nelimitată, a întîlnit trei obstacole. Primul este evident în secolul al VI-lea. Este practica succesorală, care tinde către împărțirea puterii între fiii regelui defunct și provoacă rivalități, asasinate și războaie civile. După moartea lui Clovis, unitatea regatului nu este reconstituită decît sub domnia ultimului său fiu, Clotaire I (555-561). Se intră apoi într-o mare criză în cadrul căreia rivalitățile dintre regi se combină cu cele dintre regine
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
împărțirea puterii între fiii regelui defunct și provoacă rivalități, asasinate și războaie civile. După moartea lui Clovis, unitatea regatului nu este reconstituită decît sub domnia ultimului său fiu, Clotaire I (555-561). Se intră apoi într-o mare criză în cadrul căreia rivalitățile dintre regi se combină cu cele dintre regine ca Frédégonde sau Brunehaut. Unitatea nu este restabilită decît în 613 de către Clotaire al II-lea și mai ales de către fiul său Dagobert, a cărui domnie, care nu a durat decît zece
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Omul liber se definește înainte de toate ca un soldat care, în locul togii romane, a adoptat costumul scurt și armele france: securea de război și toporișca, aflate în număr mare în primele morminte merovingiene. Regii și nobilii, aflați într-o continuă rivalitate, sînt mereu înconjurați de trupe de războinici care le-au jurat credință. De unde, o permanentă nesiguranță care îi împinge pe cei mai slabi să caute sprijin: este principiul *recomandării, prin care o persoană slabă, înstrăinîndu-și în întregime sau în parte
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
principate. Este o epocă de dezolare pentru țărani, pentru locuitorii orașelor și pentru călugări, ale căror lamentații au ajuns pînă la noi. În același timp, este o epocă de redistribuire a puterii politice. Efectele conjugate ale atacurilor din afară, ale rivalităților dintre regi și ale procesului de dizolvare internă pe care l-am semnalat deja tendință către ereditatea funcțiilor comitale și a *beneficiilor vasalice duc la un adevărat transfer de putere publică de la eșalonul regal către eșaloane inferioare, care permit o
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Eduard al III-lea, baronii Franței au refuzat un prinț care "nu se trăgea din regat": prima schițare a unui sentiment național. A-l îndepărta pe Eduard însemna de asemenea să agravezi litigiul franco-englez. Am văzut deja principalele etape ale rivalității seculare care îi opuneau pe regii Franței și ai Angliei. Compromisul încercat de Ludovic cel Sfînt la tratatul de la Paris (1259) lăsa provincia Guyenne regelui Angliei, dar îl obliga să revină la *vasalitate față de regele Franței. Această situație dificilă, care
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
îl obliga să revină la *vasalitate față de regele Franței. Această situație dificilă, care făcea dintr-un rege vasalul altui rege, devine imposibilă atunci cînd, pe la 1300, renașterea dreptului repune la loc de cinste noțiunile de stat și de suveranitate. Noua rivalitate pe tema coroanei Franței se înscrie deci într-un context de foarte veche ostilitate. Alți factori au alimentat-o, în special amenințarea continuă că Anglia, mare producătoare de lînă, apăsa asupra industriei textile din orașele flamande. Dar, dincolo de certurile feudale
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a dinastiei de Valois, a pus bazele unui stat. În timpul lui Carol Temerarul (1467-1477), el se întinde de la Mâcon la Amsterdam, de la Amiens la Mulhouse. Moștenitor al vechii Lotharingii, el reprezintă o putere politică ce a știut să profite de rivalitatea franco-engleză și de o poziție geografică favorabilă, de o parte și de alta a frontierei cu Imperiul; o putere economică ce beneficiază în același timp de meșteșugurile din orașele Flandrei, de viile burgunde și de controlul drumurilor pe apă, de la
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Pentru a încerca să-i bareze drumul, Francisc I se declară candidat la Imperiu, dar cuceriți de aurul bancherului Fugger, aflat în serviciul regelui Spaniei, cei șapte electori îl aleg împărat pe acesta din urmă sub numele de Carol Quintul. Rivalitatea personală a celor doi suverani, dar și mai mult, ambițiile lor rivale (Italia, moștenire burgundă), și grava amenințare cu încercuirea cu care puterea lui Carol Quintul apasă asupra Franței explică îndîrjirea luptei care începe între Casa de Austria și Casa
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe tron, puterea este exercitată de mama sa, Caterina de Medici, ca regentă. Oricare ar fi calitățile sale politice, care sînt mari, aceasta este o prințesă străină, căreia îi este greu să se impună. Ea încearcă să se folosească de rivalitatea dintre gruparea catolică, care se organizează în spatele conetabilului de Montmorency și a ducelui François de Guise și gruparea protestantă, ai cărei șefi sînt Antoine de Bourbon, Louis de Condé și amiralul de Coligny. Dar, în felul acesta, ea permite celor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
slăbiciunea acestui calcul, dar mari companii și societăți beneficiară de facilități de implantare și de exploatare în colonii. Curiozitatea geografică pe care au suscitat-o explorările continentului african, în special, încă puțin cunoscut, a fost un alt element favorabil colonizării. Rivalitatea cu Anglia și Germania în Africa, sau doar cu Anglia în Orient, îi împingea de asemenea pe conducătorii francezi la a nu se lăsa întrecuți de celelalte puteri pe teritorii încă de cucerit și la a afirma prestigiul național. Republicanii
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
succede criza economică și politică. Nici Frontul popular, nici tentativa de redresare a lui Edouard Daladier nu sînt încoronate de succes. Aliată din 1891 a Imperiului Rus, care oferă o "alianță de revers" în fața amenințării germane, Franța, trecînd peste vechile rivalități coloniale, s-a apropiat de Anglia în 1904 prin "Antanta cordială". Antagonismul franco-german, un timp potolit, se trezește din nou cu ocazia expansiunii franceze în Maroc, în mod deosebit cu ocazia crizelor din 1905 și 1911. În același timp, Rusia
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]