2,155 matches
-
(n. 10 octombrie 1969, Roșiorii de Vede) este un scriitor și scenarist român. Principalele genuri abordate în creațiile sale sunt science fiction-ul, ficțiunea speculativă și thrillerul religios. În 2013 a fost finalist al concursului de scenarii de film organizat de HBO în colaborare cu TIFF
Liviu Surugiu () [Corola-website/Science/332539_a_333868]
-
2015 a câștigat premiul pentru cel mai bun roman cu "Atavic", iar în 2016 premiul pentru cel mai bun roman cu "ERAL" și premiul pentru cel mai bun volum de povestiri cu "Rămășițele viselor". s-a născut în 1969, la Roșiorii de Vede. În 1983 scrie prima versiune a ceea ce va deveni ulterior romanul "Atavic", sub forma unei povestiri. În 1995 debutează în "Jurnalul SF" cu povestirea "Visându-l pe Mart Senson", care-i adusese în anul precedent premiul JSF-Atlantykron. Urmează
Liviu Surugiu () [Corola-website/Science/332539_a_333868]
-
Militară și Frunze de Stejar (conform O.Z. nr. 244/1944). La 26 decembrie 1944 a fost rănit în luptele din Ungaria. După trei luni de spitalizare revine în activitatea militară la Cercul Teritorial Gorj și apoi la Regimentul 5 Roșiori. La 20 iunie 1946 este mutat la Regimentul de Gardă Călare, iar la 11 august 1946 este trecut din oficiu în cadrul disponibil. La 6 august 1947 este avansat la gradul de locotenent. La data de 9 august 1947 este trecut
Toma Arnăuțoiu () [Corola-website/Science/316982_a_318311]
-
printr-o scrisoare convertită ulterior în prefață a volumului publicat: „recunoștința noastră îți este dar câștigată pentru totdeauna. Prețiosul dumitale volum trebie să se afle în fiecare casă”. După 50 de ani petrecuți numai în București, Ispirescu a călătorit la Roșiorii de Vede, un oraș situat la de București, unde fiica sa trebuia să fie numită institutoare. Principala operă a vieții sale, culegerea "Legende sau basmele românilor" cu 37 de basme, și prefață de Vasile Alecsandri, a apărut în 1882. Ulterior
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
locuitori în satele Afrimești, Brabeți, Malu și Zuvlecați; comuna Mozăceni avea 1338 de locuitori în Bădești, Mozăceni și Podișoru; iar comuna Urlueni era formată doar din satul de reședință cu 420 de locuitori. În 1950, comunele au fost transferate raionului Roșiori de Vede din regiunea Teleorman și apoi (după 1952) raionului Costești din regiunea Argeș. În 1968, ele au trecut la județul Argeș, fiind cu această ocazie comasate în comuna Bârla. În comuna Bârla se află două situri arheologice de interes
Comuna Bârla, Argeș () [Corola-website/Science/300603_a_301932]
-
și persoana care a dus la prăbușirea blocului comunist, Mihail Gorbaciov. Cu acest scenariu, Liviu Surugiu a fost finalist în anul 2013 la Concursul Național de Scenarii organizat de HBO România în parteneriat cu TIFF, secțiunea lungmetraj. În el, localitatea Roșiorii de Vede este afectată de un îngheț atipic, a cărui evoluție are efecte catastrofale asupra oamenilor. În cele din urmă, se dovedește că el are legătură cu Glaciația Würm, aducând la viață o serie de ființe care au trăit în
Rămășițele viselor () [Corola-website/Science/334997_a_336326]
-
pământul statului în 1846. Satul Boboc a luat naștere pe la 1848, când un mocan, pe nume Radu Bobocu, a construit aici prima casă pe o vatră de sat veche; satul s-a numit la început Bobocu-Siliștea. Satul Roșioru (denumit și "Roșiori" în documentele vremii) a fost înființat în 1884 prin împroprietărirea de către stat a "însurățeilor", conform legii din 1879. Numele său provine de la cel al cavaleriștilor din războiul de independență al României. Numele de "Cochirleanca" provine de la numele pârâului și al
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
economic și istoric al județului Buzeu", Basil Iorgulescu arăta că această comună făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău, și era aflată la hotarul acestuia cu județul Slam Râmnic. Comuna era formată din satele Aria, Bobocu, Cochirleanca, Movila și Roșiori, având o populație de 1360 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, 2 biserici și o școală cu 45 de elevi (din care 10 fete). În același dicționar, se arată că satul Cochirleanca a apărut odată cu stabilirea în preajma
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
În acea perioadă, analfabetismul reprezenta o problemă, doar 44% din locuitori fiind absolvenți ai școlii primare, iar dintre aceștia doar 0,1% fiind absolvenți de școală medie. În 1925, anuarul Socec menționează comuna Cochirleanca cu satele Bobocu, Cochirleanca, Găceanu și Roșiori, cu 2500 de locuitori, în plasa Câlnău a aceluiași județ Buzău. În 1931, comuna a fost divizată: satul Bobocu a format o comună de sine stătătoare în județul Buzău, în vreme ce restul satelor au fost transferate la județul Râmnicu Sărat și
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
Chiroiu-Ungureni, Drăgoești (reședința) și Valea Bisericii. Comuna se află în sud-vestul județului, la limita cu județul Călărași, pe malurile bălților formate de râul Colceag, un afluent al Mostiștei. Este traversată de șoseaua județeană DJ302, care o leagă spre nord-vest de Roșiori și Movilița (unde se termină în DN2); și spre sud-vest de Belciugatele (județul Călărași; unde se termină în DN3). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Drăgoești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când
Comuna Drăgoești, Ialomița () [Corola-website/Science/301238_a_302567]
-
orașului Constanța): Ovidiu - Portul Constanța; A6: Balinț - Lugoj. Alte tronsoane care se află în diferite stadii sunt: autostrada A10, autostrada Transilvania, care leagă Brașovul de Oradea (PCTF Borș), București - Brașov, Nădlac - Arad, Timișoara (Izvin) - Balinț, Traian Vuia - Deva (Șoimuș), București - Roșiori de Vede - Craiova, Craiova - Pitești. Compania națională de transport feroviar este Căile Ferate Române. În 2004 infrastructura feroviară cuprindea 22 247 km de căi ferate, din care aproximativ 8585 km electrificate și 2617 km linii duble, majoritatea la ecartament normal (1435 mm
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
fost monumente dedicate eroilor din Războiul pentru Întregirea Neamului, în diverse localități din țară: Provița de Sus (jud. Prahova), Mățău, Bălilești (fostul județ Muscel, azi jud. Argeș), Dragna (jud.Prahova), Tâncăbești (jud. Ilfov), Grecii de Sus (fostul judet Ilfov), Galați, Roșiori (jud. Teleorman), Grădiștea (fostul județ Ilfov), Budișteni (fostul județ Muscel, azi jud. Argeș), Câmpulung-Muscel, Alexandria (jud. Teleorman), Pătârlagele (jud. Buzău), Poiana Mare (jud. Dolj), Pietroșani (jud. Giurgiu), Zimnicea (jud. Teleorman), Techirghiol (jud. Constanța), Găiești (jud. Dâmbovița). Tot el a sculptat
Dumitru Mățăoanu () [Corola-website/Science/323297_a_324626]
-
și apoi Școala de Ofițeri de Cavalerie din Târgoviște, pentru a-și “realiza un vis mai vechi”, fiindcă, din copilărie, fusese, cum notează el în amintirile sale, “fascinat de nărăvașii cai și uniformele “de papagal” ale husarilor din Regimentul 10 Roșiori, care își avea garnizoana la Bacău, unde, anual, putea să admire frumoasele defilări din ziua de 10 Mai. Luptă eroic pe frontul de est și de vest, participând la bătălii grele cu Regimentul 12 Călărași din Roman, conducând, în Ucraina
Constantin I. Bucur () [Corola-website/Science/317751_a_319080]
-
îl iau ca ostatic pe Iusuf Pașa și pleacă spre țară. Intrați pe teritoriul țării, Costea fuge cu căruța unde se afla lada, însoțit de Ioana, și este găsit apoi spânzurat. Oștenii ajung la ruinele unei cetăți, păzite de un roșior pe nume Mohor (Alexandru Dobrescu). Ei așază pe cel mai înalt bastion steagul Unirii, iar Dumitru este trimis la București pentru a discuta cu domnitorul. Dumitru se întoarce din capitală cu vestea că Radu Șerban nu mai era domn de
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
Iarnă în Herța". O dată cu începerea războiului, a pictat scene specifice cum ar fi "Cazaci în Bucovina" și "Manevre de iarnă", în care folosește negrul și cenușiul pe fondul imaculat de alb al zăpezii. Fiind locotenent în rezervă al Regimentului IX Roșiori, el a cerut să lupte ca voluntar în armata română. A fost reactivat în cadrul aceluiași regiment care făcea parte din divizia de la Cerna a generalului Ion Dragalina. Cum România a intrat în război, Verona în calitate de ofițer de cavalerie, a luat
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
a deveni preot, dar nu au putut trece de încăpățânarea micului Vladimir, care își dorea altă profesie. In anul 1918 a dat examen la Liceul „B.P. Hașdeu” din Chișinău, iar la 17 ani se înscrie ca voluntar la Reg. 3 Roșiori din Bârlad. De aici este repartizat la Divizia de Mare, de la Constanța, cu gradul de sergent. În cadrul Diviziei face parte din echipajul canonierei „Lt. Dumitrescu”. Când acest vas este trimis în reparație, sergentul Stângaciu este repartizat la Atelierul de Construcție
Vladimir Stângaciu () [Corola-website/Science/318921_a_320250]
-
Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna Peretu este așezată în nordul Câmpiei Teleorman, pe drumul european E 70 București - Craiova - Timișoara, care trece prin doua importante orașe teleormănene, Alexandria (reședința actuală a județului) și Roșiorii de Vede (important nod de cale ferată, pe terasa de pe partea dreaptă a râului Vedea. Suprafața comunei (atât vatra satului cât și moșia) măsoară 7700 hectare (77 km²). Moșia comunei Peretu face parte din Câmpia Boianului, numită și Câmpia Călmățuiului
Comuna Peretu, Teleorman () [Corola-website/Science/301820_a_303149]
-
să reia jocul. Vladimir își aduce aminte de cei cu care începuse să joace, dar Emanuel îi spune că aceștia s-au rătăcit cu toții și au uitat. Relatarea lui Vladimir este întreruptă de Onofrei, care povestește de un locotenent de roșiori, inițiat în filozofia indiană și cititor pasionat al Upanișadelor. Naratorul află mai multe amănunte despre locotenent prin intermediul lui Blanduzia, un tânăr care are în comun cu ofițerul pasiunea pentru "„cultul lumilor nobile, al universurilor ideale”". Locotenentul își pune întrebări cu privire la
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
provine din sufletul universal, adică din Sinele suprem (Brahman), fiind una cu acesta. Personajele nuvelei trăiesc experiențe credibile, ceea ce face ca autorul să le confere un „statut” de oameni reali. Deși accede la o treaptă superioară a cunoașterii, locotenentul de roșiori își menține legăturile cu viața profană pe care o ridică la stadiul de ritual, printr-un proces de repetiție eternă. El trebuie să descopere zeița (Magna Mater) într-una din femeile adunate în salon, trăind o tragedie cauzată nu de
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
de nord aflată între Prut și Nistru până la Ataki a revenit Diviziei 1 Cavalerie, aceasta învecinându-se la sud cu Divizia 9 Infanterie (al cărie cartier a fost fixat la Bălți). Ca sprijin al acesteia a fost desemnată Brigada 3 Roșiori. Divizia 1 Cavalerie a fost cea care a luat în stăpânire Hotinul, și și-a instalat cartierul la Lipcani, la Hotin găsindu-se cartierul Brigăzii 2 Roșiori a generalului Davidoglu. Ca sprijin al Diviziei 1 Cavalerie a fost desemnat Regimentul
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
fost fixat la Bălți). Ca sprijin al acesteia a fost desemnată Brigada 3 Roșiori. Divizia 1 Cavalerie a fost cea care a luat în stăpânire Hotinul, și și-a instalat cartierul la Lipcani, la Hotin găsindu-se cartierul Brigăzii 2 Roșiori a generalului Davidoglu. Ca sprijin al Diviziei 1 Cavalerie a fost desemnat Regimentul 40 Infanterie „Călugăreni” din Brigada 18 Infanterie, Divizia 9 Infanterie Ulterior în contextul în care unități ale armatei române aflate pe Nistru, au fost atacate de pe teritoriul
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
voluntari din rândul celor întorși, fuseseră pregătiți instructori pentru lupte de gherilă - care deja erau pe teren în Basarabia și, de la Armata Voluntarilor fuseseră livrate resurse financiare. Un ordin de operații care-i viza mai ales pe comandantul Brigăzii 2 Roșiori, generalul Cleante Davidoglu și pe comandantul Regimentului 3 Grăniceri, colonelul Ressel, a fost emis pe 22 decembrie/4 ianuarie 1918 de generalul Mihail Schina, comandantul Diviziei 1 Cavalerie. Prin acesta li se cerea unităților comandate de aceștia să supravegheze cu
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
timp să aibă o atitudine binevoitoare față de populația pașnică, apărându-i avutul și viața. Aceste ordine nu par a fi fost privite cu toată atenția și nu s-au luat măsurile care s-au impus. Din motive necunoscute, Brigada 2 Roșiori nu s-a consolidat pe poziție și nici nu a urmărit cu atenția cuvenită mișcările și infiltrările inamice de peste Nistru. Bolșevicii s-au pregătit astfel fără a fi stingheriți pe ambele părți ale Nistrului, sub ochii comandanților militari din zonă
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
destinate să facă față siguranței Nistrului din nordul Hotinului spre sud, pe o distanță de 160 km. Într-un raport către Marele Stat Major, comandantul Corpului 4 Armată - generalul Nicolae Petala l-a criticat foarte aspru pe comandantul Brigăzii 2 Roșiori, arătând că acesta deși a știut de atac, în ordinul emis subordonaților în noaptea de 8/21 spre 9/22 ianuarie nu s-a specificat nimic despre luptă și despre apărarea Hotinului. Pe 10/23 ianuarie 1919 bande bine înarmate
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
la Dinăuți, aflat la nord-estul localității Noua Suliță. În 12/25 ianuarie, comandantul Diviziei 1 Cavalerie a dat un ordin în care, după ce și-a exprimat nemulțumirea față de blândețea dovedită și ritmul lent al acțiunilor inițiate de comandantului Brigăzii 2 Roșiori, a recomandat acestuia să treacă urgent la Următoarea zi, generalul Schina a revenit cu un nou ordin, în care a precizat că scopul urmărit de Armata Română Ca urmare generalul Davidoglu și-a schimbat atitudinea, astfel că într-un ordin
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]