4,067 matches
-
ales reputația de bărbat „irezistibil” se ducea pe apa sâmbetei. Credea că ar fi aflat întreaga facultate de la cei doi că nu a reușit să o cucerească pe fată și că a pierdut pariul. Îi erau ei prieteni dar invidia roade adânc pe dedesubt, așa că abia așteptau un insucces ca să profite de acesta și să-l tot tachineze mereu. Ajunși acasă, fiecare după câte un duș fierbinte a mers la culcare. Chiar dacă erau tineri, noaptea petrecută în bar începea să-și
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360276_a_361605]
-
lui, în afară de părinți, soția, minunata Regină Elena, fiul lui, Principele Mihai, viitorul Rege. Comportările lui Carol au creat neliniște în țară! Nici durerile propriului corp și marile umbre din viața sufletească a Reginei nu au fost mai prejos în a roade și otrăvi inima ei. O boală severă a măcinat-o chinuitor, treptat și ireversibil. S-a tratat la Merano, în Italia, apoi la sanatoriul doctorului Lachmann, lângă Dresda. Corpul și sufletul, însă i-au cedat, biruite de boală și istovite
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
grădinii a vietii fără vise noi fost-am coborați spre a urca . Apoteoza veșniciei cu margine deschise, o ducem precum Atlas ; matricea-i ne-a marca . În noi trăiește veșnicia și-ncununati suntem cu constelații . Târându-se-n noi, timpul roade nimicnicia din unii după alții, ce lasă aspirații. Noi suntem timpului un trup de huma purtându-i strălucirea de aură fetala. Fir de nisip clepsidrei, ce clipă i-o consumă pe vertical, până la fluviul Styx ---dreapta orizontală. A cărnii veșniciei
NOI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360473_a_361802]
-
al lui Descartes! Ca eu am obosit de când stau pe Scut și tot țin în spate Stâlpul Central sau “Coloana soarelui de vis” pe axa pământului, ca să nu îți cadă în cap Cortina asta neagră și grea ca plumbul și roasă de molii și plină toată de găuri concentrice - bogomilule encretit, dualist și hoinar, cu pretenții de arhonte literar, făcut peste noapte din bani publici, pe spinarea poporului, și ajuns acum din Piticul din grădina de vară urmașul lui Mircea cel
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
care încărcate cu nemurire trec prin poarta casei mele.Au pe umeri străluciri de stea. Mă așez la ușa peșterii și le sorb trecera prin mine. Mi-e dantelată noaptea pe drumul carelor, mi-e limpede picătura de întrebare care roade nemurirea mea. Mi-e cald, mi-e lumină, mi-e dimineață.... S-au răvășit chemările în oglinda inimii. Aleargă nebune, în rochii de gală, cochete ca o bijuterie antică. Trec poduri de sete, cu calendare sub braț, fără sa se
DIN JURNALUL UNUI SFINX ALB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360579_a_361908]
-
vânturau prin ușa din cerdac, Ne ușuram și trupul de povară Și sufletul cumva de-am suduit, (Scăpam și eu atuncea de ocară, În ziua când mergeam la spovedit!) Fiind copii mâncam în Postul mare Nu doar urzici că ne rodea burtica, Ne mai spurcam și noi, deh, la mâncare, Că popa nu știa, zicea bunica, Dar totul se făcea cu rânduială Și toate le-așezau la locul lor, Știau bătrânii bine, fără școală, Cum să-L primim pe-al lumii
LIRICĂ PASCALĂ 2011 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360614_a_361943]
-
VI. DORUL, de Lucia Secoșanu, publicat în Ediția nr. 430 din 05 martie 2012. Ca un șobolan hămesit, dorul meu roade amintirile... Nu știe că pe bucata de brânză s-a pus otravă? Ba știe, dar nu mai contează. Îi e foame... Între nimic și speranță, are doar atât: amintiri! Între ieri și azi, amintiri. Între azi și mâine? Nimic! Lacrima
LUCIA SECOŞANU [Corola-blog/BlogPost/360683_a_362012]
-
neîmplinite. Pic cu pic acidul realității arde speranța, transformând imaginea zilei de mâine într-o rană fără pansament. Bandajul nu mai poate acoperi plaga. Încrederea a devenit un cuvânt fără conținut. Citește mai mult Ca un șobolan hămesit, dorul meu roade amintirile... Nu știe că pe bucata de brânză s-a pus otravă? Ba știe, dar nu mai contează. Îi e foame... Între nimic și speranță, are doar atât: amintiri! Între ieri și azi, amintiri. Între azi și mâine? Nimic! Lacrima
LUCIA SECOŞANU [Corola-blog/BlogPost/360683_a_362012]
-
degetele nopțile m-ating Pe umerii iubitelor mă plâng Ca într-un psalm ce-i îngânat de popi. În prelungirea orelor cântate Iubirea se așterne veștejită E dragostea de stele otrăvită Și-nchisă-n trupuri pline de păcate. Capcana nopții roade-ncet și sigur Aceeași întrebare și răspuns O ploaie ne destramă somnu-n picuri Tăcerea stelei nu mai e de-ajuns. Alunecăm spre nord, spre sud, spre est Un stol de păsări pe un cer albastru Cu fiecare vorbă, gând sau
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
aerul tău îți voi întreba cerul dacă a simțit verdele sărutului meu, timpul dintre noi verde ne îmbrăcăm în culorile chemării, azi în parc e sărbătoarea castanelor irosite de toamnă ca fructele dragostei, de un timp o veveriță verde îmi roade inima și mă suie ca pe un copac ce și-a pârjolit prematur clorofila, tu îmi esti Penelopă de atâta timp! http://www.youtube.com/watch?v=L1gcxbfSk8c Referință Bibliografică: o veveriță verde / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
O VEVERIŢĂ VERDE de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360705_a_362034]
-
Sângele temniței) Doinele-n cârje colindă munții plini de revoltă. Nici Gheorghe, nici Ion nu se mai ridică. Salcâmul de lângă fântâna sufletului n-a mai înflorit. Umbrele morții zidesc catafalcul plecării... Patima urii devine colind al iertării, iar Sângele temniței, rod pârguit pentru cules își primenește ofranda. Pământul înroșit cu vieți nevinovate de miri, devine potir de cuminecare a cerului. Creanga de aur a inimii căntă imnul celor ce s-au dus. Morminte dragi, lumină vie,/ sporite-ntruna an de an
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
în ziaristică, de unde avea să culeagă tematica și metaforele noilor și viitoarelor poezii. Dar ziariștii n-au voie să fie poeți, ci trebuie să scrie reportaje, cu aspecte din uzine, șantiere, mine. În aceste noi condiții ziaristul vede tot, nu roade imagini în birou, ci le culege direct de la sursă, cuprinzând astfel tirania observației și febra muncii forțate. Aceste imagini de o spontaneitate nemăsurată și necontrolată, sunt prinse apoi în cleștele poetului și filigranate pentru a deveni poezii. Astfel în șantier
SFERELE POEZIEI LUI NICOLAE SÂRBU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360744_a_362073]
-
A FOST UN PAS ÎNAINTE S-a dus NINEL* cu funia de gât, Fiind aclamat la coborâre... Dacă-l urmau cei ce l-au susținut, Erau și ei o amintire. Dar cum să plece șobolanii, Că îmi aveau ciolan de ros, Că nu mai știi care-s golanii, Care-a fost sus, nu-l vezi pe jos, Ci-n vârful piremidei cocoțat; Ce-i trebuesc lui statui, E senator, e deputat... Și bani are destui. *Lenin, așa-l alintau tipografii de la
NONEGLOSSĂ NOUĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360749_a_362078]
-
roșu, facără, sânge, rană, vin, a cânta, aur, galben. • (temperatură): cald, fierbinte, a fierbe, vară, praf, nisip, făină, cenușă, a sorbi, ciorbă, sobă, a usca. • bun ↔ rău, vină, păcat. • numerale: 3, 20, 1, singur, sărac (?), orfan (?) • acțiuni: a mânca, a roade, dinte, animale rozătoare: șoarece, șobolan, câine, pisică, cal, lup, urs, oaie, berbec, bou, vacă, leu, veveriță, porc, iepure, nurcă și lucruri cu dinți: ferăstrău, furcă, pieptene etc. • a lovi, a izbi, a merge, picior, cracă, Crăciun, talpă, pulpă, drum, uliță
CUVINTE CE PROVIN DE LA „SOARE“ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360058_a_361387]
-
râd!“ (L. Blaga Lumină raiului) „Ieși copile cu părul bălan și râde la soare, doar s-a îndrepta vremea!“ (I. Creangă, Amintiri ... ) Concluzia noastră e că râd vine de la ra „soare“ că și sl. râd „bucuros“, lat. râd-, rod- „a roade“ și că la daci sună chiar râd, cuvânt ce a fost preluat de latini ridere, fiindcă ei nu puteau pronunța a=i, pe care le redau prin i cum fac astăzi cei ce nu au această vocală (englezii, francezii) care
AU AVUT DACII SUNETUL Â (Î) ? de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360059_a_361388]
-
prăbușiri parșive urlând în peștera sinelui nostru afon cine mi-a spart auzul cu bulgări de lumină și mi-a orbit vederea cu sunete sculptate la masa tăcerii din mine? mă strigă oarecine este gura orașului dinții lui de gigant rod șine cauciucuri ore sunete se tace ca în aula magna când moartea ne deșiră timpul ghem al iubirilor-matrice cuibărit în alveola plămânului drept stropi din tăcerea mea sădesc cuvântul Referință Bibliografică: Liniște academică / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LINIŞTE ACADEMICĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360127_a_361456]
-
mai mari decât aceea a sunetului. Vezi http://conspiratiisimistere.wordpress.com/2013/06/08/baze-secrete-subterane/ Alții se bat ca chiorii pentru un „transport umanitar” de ostași înarmați și tancuri. Și noi de certăm, la propriu pentru un nesemnificativ os de ros. Omul de rând, tălpașul, trăitor în sate sau orașe, are o muncă grea din care trebuie să suporte orașele subterane construite de șefi pentru propria folosință și războaiele actualilor dictatori. Mai merită acești șefi să capete încrederea noastră? Se mai
UN REGE FĂRĂ REGAT REPLICĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360118_a_361447]
-
orașele subterane construite de șefi pentru propria folosință și războaiele actualilor dictatori. Mai merită acești șefi să capete încrederea noastră? Se mai preocupă acești șefi și de problemele noastre, ale celor 7 MILIOANE de votanți cum țanțoși se laudă în timp ce rod cu folos osul dobândit? Șefii sunt șefi ca toți șefii. Patru ani de huzur după o lună (de 360 zile) de minciuni sfruntate transmise într-un circ de două parale pe care chiar astăzi îl trăim. Între ei sunt șefi
UN REGE FĂRĂ REGAT REPLICĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360118_a_361447]
-
ales, că făcuse parte din Garda de Fier, formațiune politică legionară interzisă de regimul comunist imediat ce au venit la putere. - Bună ziua, domnule doctor. Ce mai faceți? Vă recreați prin muncă? - Da, mai fac câte ceva. Leg tomatele de araci. Uite ce rod frumos au. A... dar pe dumneata nu te interesează legumicultura. Doar zootehnia.... - Ba mă interesează și agricultura. Dacă nu ar fi ea cu ce mi-aș hrăni animalele? - Ai dreptate. Stai să-ți culeg câteva roșii frumoase să-ți faci
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360013_a_361342]
-
nu n-are rost să vorbim despre dragoste vârcolacii au mâncat luna mi-au mâncat și cuvintele de pe buze (degeaba îmi spui că încă mai am sâni frumoși care au reacții delicioase) chiar acum simt o cangrenă în partea stângă rozând cu satisfacție dintr-un mușchi pretențios și romantic îmhm... să vorbim ... Citește mai mult noi doi nu putem vorbi despre dragosteclaram asfințit toate lunile de pe cerurilesub care se presupunea să umblăm îmbrățișați din cauza frigului(întotdeauna mi-a fost puțin frig
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
atât după ce termina orele de lucru trebuia să-și gătească de mâncare în niște barăci prost amenajate și pline de șobolani. Iar alimentele trebuia să le țină pe niște sfori legate de grinzile din tavanul bărăcii pentru a nu le roade șobolanii. În schimb pentru dormit, dormeau cu toții pe un ponton dormitor în condiții foarte bune, fiind câte doi sau trei muncitori repartizați pe cabină. Radu pentru că era vechi la firmă și respectat chiar și de șefi dispunea doar de o
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
greutate pe suflet și îl înăbușea, și doar atunci când bea se simțea mai ușurat. Cu toată puterea ființei tânjea ca la acea vârstă a lui, după ce muncise și alergase atâta prin viață, să culeagă altfel de roade și nu acele roade amare de care avea parte. Însă viața cu realitatea ei dură îl lovise din plin, iar lui în acele momente stând pe puntea acelui vas de pasageri îi venea atât de greu să accepte că viața lui se derulase în
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
i-ar plăcea să îl mai revadă. Totuși,desi purta mască,ce-i ascundea chipul,fata zărise ochii de un albastru intens,care îi aduceau aminte de William ,cel față de care semințele iubirii încolțiră deja.Karon ,speră,însă,că acel rod că nu se transforme în trandafiri cu spini și să nu aibă de suferit dacă își va deschide inima în fața lui. Seară se încheiase destul de bine pentru toti.Invitatii plecare unul câte unul iar sevitorii deja făceau forfota să curețe
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
cu toate răutățile ei”. Arina își privi mama, întrebătoare. „Doar ai văzut și tu de atâtea ori, cât este de invidioasă pe oricine are ceva ce nu are ea - răspunse mama întrebării mute. Și, oricâte ar avea, ceea ce-o roade cel mai mult, este că nu i-a dat Cel de Sus și ei copii, ca să fie și ea în rândul celorlalte femei”. Mama tăcu o vreme și apoi adăugă încet și rar, de parcă și-ar fi rupt cu greu
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
Publicat în: Ediția nr. 973 din 30 august 2013 Toate Articolele Autorului toamna se despletește peste visele noastre, culorile arămii ne desfată ochii lacomi de frumos, sufletul intră-n eclipsă totală, cocorii pleacă din țară pe jos... adu-ne ,doamne, roadă bogată, adu-ne visele împlinite, din ulcioare fă chipuri de fată, ferește-ne cât poți de ispite, frumoasă toamnă cu sânii de mere, cu ochi de cicoare, îți simt din priviri dulceața de miere și vraja de floare. acum se
TOAMNA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360000_a_361329]