1,654 matches
-
au fost prea multe lacrimi în lume pentru ca să mai fi putut crede în rîsul vopsit al clovnilor. Poate pentru că prea multe lucruri primejdioase zburau deasupra copilăriei noastre pentru ca să-mi mai facă plăcere oamenii zburători la trapez. Poate că prea multă robie s-a adunat în vremea copilăriei noastre pentru a mă putea încînta animalele în cușcă... Dar la Alma-Ata nu clovnii sau oamenii zburători și cu atît mai puțin dresura de lei mă ademeniseră la circ. Era acolo, în inima Kazahstanului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
acel ce avea să devină Sfîntul Patrick, care a încreștinat Irlanda în secolul al V-lea, englez de origine, a fost răpit de pirați în tinerețe și vîndut ca sclav unei ferme irlandeze. După mai mulți ani de muncă în robie, visează că un înger îl îndeamnă să evadeze, spunîndu-i că va găsi o navă care-l va duce la el acasă. Ascultă îndemnul îngerului, evadează, găsește nava și ajunge acasă, spre marea bucurie a familiei sale. Se preoțește și-L
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
va fi Israelul; chiar dacă Israelul nu va participa direct, războiul va fi, în realitate, unul între Israel și Iran. Ironia istoriei este mare. Secole în șir evreii i-au lăudat pe perși inclusiv în Biblie pentru că i-au scăpat de sub robia babiloniană, iar azi văd în urmașii acestora cei mai mari dușmani ai lor. Mulți consideră Israelul un avanpost al Americii în Orient. Eu spun că lucrurile stau invers. Statele Unite sunt, deseori, instrumentul prin care Israelul își urmărește obiectivele strategice. Uneori
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
și prevăzut cu o mulțime de posturi de pază și se Întindea pe o lungime de aproximativ 800 de metri și o lățime de aproximativ 400 de metri (adică aproximativ 32 de hectare). Cei care cunoșteau locurile spuneau că, Înainte de robia comunistă, terenul aparținuse familiei Brătianu, lucru confirmat și de faptul că săpând la canal prin anul 1951, Într-o fântână fără apă, s-a găsit un ceas de aur, de buzunar, cu numele Brătianu gravat pe el, ceas scăpat În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
val de jale, de năruire a speranțelor familiilor care își așteptau întoarcerea acasă a celor dragi, plecați pe front în est sau în vest. Se vorbea în sat că mulți dintre cei dați dispăruți își duceau viața în stare de robie, ca foști prizonieri de război, prin Siberia. Mă întreb și acum, după peste șase decenii de la terminarea războiului, după patru decenii de "prietenie frățească româno-sovietică", la aproape două decenii de trai liberi de comunism, de căutare a drumului pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Ștefan cel Mare și după mai multe înfrângeri, au izbutit, sprijiniți de tătari, să pună mâna pe cele două cele mai importante fortificații moldovenești, Chilia și Cetatea Albă, în 1484. Majoritatea populației rurale dimprejurul Cetății Albe a fost dusă în robie, unii dintre locuitorii de parte bărbătească au fost înscriși cu forța în corpul ienicerilor și vreo 2000 de fete au fost repartizate între haremuri și piețele de sclavi. Înainte de atacul turcesc, regiunea număra 20.000 de locuitori, după, au rămas
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Kievene (1240) foarte mulți călugări pornesc înspre Siberia, unde defrișează suprafețe considerabile de pământ, întemeiază mănăstiri și crează în jurul lor mici comunități de coloniști. Mai târziu, în vremea lui Petru I se introduc lagărele de muncă pentru construirea Sankt Petersburgului, robia și serviciul militar obligatoriu de 25 de ani. Dezertarea din armată, fuga din robie sau din lagărul de muncă se poate face doar prin plecarea către Siberia, un pelerinaj spre nădăjduita libertate, unde foștii dezertori devin vânători, pescari și mai
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
întemeiază mănăstiri și crează în jurul lor mici comunități de coloniști. Mai târziu, în vremea lui Petru I se introduc lagărele de muncă pentru construirea Sankt Petersburgului, robia și serviciul militar obligatoriu de 25 de ani. Dezertarea din armată, fuga din robie sau din lagărul de muncă se poate face doar prin plecarea către Siberia, un pelerinaj spre nădăjduita libertate, unde foștii dezertori devin vânători, pescari și mai apoi agricultori. De altfel, Petru I este primul care deportează deținuți politici în Siberia
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
otoman scăpa, în fine, din ghearele străinului neîndurător, el găsea refugiu într-un oraș al României. Da, fraților români, pământul vostru a fost pentru noi pământul făgăduit. La începutul renașterii noastre naționale, cele dintâi voci cari ne treziră din somnul robiei s-au auzit din România. Țara voastră a fost pentru noi focarul luminat al libertății, speranța în viață nouă, în progres. Deși vasali puternicilor sultani, românii au îndurat, ba chiar au patronat organizarea comitetelor revoluționare, au permis lui Racovsky să
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Așa trăiau sfinții, așa trăia, ca să-l citez pe unul dintre ei, ca exemplu și îndemn, pe Edward Poppe (+1924), un tânăr preot flamand care, în curând, va fi ridicat la cinstea altarelor. Pregătindu-se să-și reînnoiască consacrarea în robia sfântă de iubire, după învățătura lui Louis Grignon M. de Montfort, a scris printre altele și aceste sentimente, toate palpitând de iubire față de Maria: „Scumpa mea Mamă, fă ca eu să mă nasc în Tine, ca să fiu adevăratul tău copil
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
fi de bun augur pentru românii care așteaptă, cu răbdare creștinească, zile mai bune, ziua "libertății". Lacrimile lor vor curge înainte. Interesul puterilor occidentale nu a coincis și nu coincide cu interesul românilor și al tuturor țărilor care zac în robia comunistă. Puterile din Occident nu și-au pierdut țara, nici bogățiile, nici sfînta libertate. Ele pot acepta, la rigoare, status-quo-ul și coexistența pașnică. Pentru noi și pentru atîtea alte popoare, aceste două cuvinte reprezintă însă continuarea mizeriei, a terorii polițiste
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ȚI DIN VIA/ȚĂ LA ANUL / 1865 / DECEVRI 5. † / MORȚ(I) / PETRU PROFIRA / DUMITRU DUMI/TRU IOANA PETR/ACHE COSTACHE / MARANDA NE/CULAI PROFIRA / TUDURACHE MA/NOLACHE 1875 / IANUAR 17 / VII / NECULAI / MONAHU / ȘI / CATINCA. IS † HS / AICIA ODIH/NEȘTE ROBII / LUI DZEU / MIHALACHI / MERAUIC ȘI / SOȚIA SA SO/LIAMA NECO/LAI SEVUC / ȘI SOȚIA SA / MARIA MART(IE) / 25. 1880. VII / PETRACHI / MORARIU ȘI / ILIANA / ROBII LUI / DZEU MORȚI(I) / NECULAI / ION ION / VASILI VASILI / GRIGORI ANA / NECULAI / ANA NASTA
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
care fluturau coame de păr de cal și de pe care sângele nu se usca niciodată. Ucideau tot ce le ie șea În cale, ardeau satele, necinsteau bisericile În care in trau călare. Pe femei le siluiau sau le duceau În robie. Măce lăreau copiii. În urma lor rămânea numai sânge. Sânge, cenu șă și ulii rotindu-se deasupra mormanelor de leșuri. Simeon Înainta mereu, ferindu-se din calea hoardelor, adăpostindu-se prin păduri, hrănindu se cu rădăcini și coajă de copac. Nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Acolo toți ne Închinăm așa și nu știam că asta-i erezie. Dacă nu-i bine, am să Învăț să mă Închin altfel. Dar tot creștin sunt, la fel ca frații noștri care-au venit să elibereze Sfântul Mormânt din robia păgânilor. — Ești de neam din Bizanț? Nu, părinte, am stat doar acolo un număr de ani. Po vestea mea e lungă, tristă și lungă. Nu-i nimic, Îmi plac poveștile lungi. Te ascult. Simeon Începu istorisirea dând cele mai precise
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tulburat. În sfârșit, ce să mai lungesc vorba. Domnul Conrad ne-a promis tot sprijinul. și-a pus În mișcare oamenii de Încredere ca să afle unde este ascunsă Adelheid. „De Îndată ce se va afla“, mi-a spus, „o vom elibera din robia rușinoasă. Nădăjduim că nu e moartă. Dar atunci răzbunarea noastră va fi groaznică.“ Totuși, nu cred să fie așa. O persoană de rang Înalt ca ea nu poate să dispară așa, fără urmă. Nimeni nu va cuteza să ridice mâna
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prietenul cu mare bucurie: — Sunt fericit că ești iarăși sănătos, Bodo! Cunosc toate Încercările prin care ați trecut tu și iubita mea nepoată. Să ne rugăm Domnului ca Împreună, cu puteri sporite, să o putem elibera și pe Adelheid din robia acestor ticăloși. și cred că nimic nu ar putea bucura-o mai mult decât ca tu să o scoți din cuibul acesta de vipere. Bodo se Înroși până În vârful urechilor și Încercă să spună ceva, dar Conrad continuă: — Prietene, ai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pentru totdeauna postul plecase într-o lume mai bună. Pentru ce, Doamne, m-ai lăsat să fac asta? Eu am vrut să o salvez pe Silvia și nicidecum s-o omor pe bapțea. De ce stai și privești cu indiferență la "robii" și la "oile" Tale pe care zici că le iubești? De ce?! "Tu n-ai făcut pământul din milă și iubire, Îți trebuia loc slobod, întins, de cimitire." (T. Arghezi) 18. BUNICA ȘI NEPOATA În timp ce bapțea era privegheată de cele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
socotită parte integrantă din Galiția, dar să rămână dependentă administrativ și juridic de aceasta. Astfel, situația românilor din Bucovina s-a înrăutățit și mai mult. Cârmuirea Bucovinei de către Lvov timp de 64 de ani, adică până în 1850, a fost „o robie, mai mare decât aceasta, nu se putea alta” - se aprecia în Deșteptarea, gazeta lui Ion Grămadă în articolul „Din istoria românilor din Bucovina.” Noroc am avut - spunea presa, închipuit binevoitoare, că prea bunul nostru împărat Francisc Iosif a dezlipit în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
R. Cântea pe cele dedicate lui „Dimitrie Onciul”, mitropolitului Andrei Șaguna” și „Gheorghe Lazăr”. „Pagini uitate „ - despre Alexandru și George Hurmuzachi, ca îndrumători politici și culturali, semna Victor Morariu, iar D. Mameliuc - „Un ceas la George Coșbuc”. Leca Morariu iscălea „Robie” (din carnetul unui român ofițer în armata austriacă), iar V.G. (Vasile Grecu) medalionul „Dionisie cav. de Bejan”. Mai semnau poezie: C. Berariu (La școala mânăstirească), C. Morariu (Mărirea lui Dumnezeu), G. Rotică (Paharul blestemat), iar proză: M.T. Popescu (Înmormântarea Eroului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și cu totul opusă Legămîntului cel Nou, Cartea lui Ezdra prin exclusivismul și rasismul ei avant la lettre, rasismul biblic: Ce se cuvenea să facă iudeii, comentează autorul eseurilor din Prin alții spre sine, întorși acasă din lungă și grea robie? Să cînte și să se veselească? Cîtuși de puțin. După ce ajutorul vecinilor a fost respins de foarte de sus ("Nu se cuvine să zidiți împreună cu noi casa Dumnezeului nostru, ci numai noi singuri vom zidi"), Ezdra le vorbește alor săi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Gheorghe Calciu, într-o notă de subsol din cel de-al doilea cuvînt către tineri, atenționa: "adevărata libertate nu vine din afară, ci dinlăuntrul nostru, temeiurile ei nefiind materiale, ci spirituale. Hristos reprezintă libertatea supremă, care ne ridică deasupra tuturor robiilor lumești". Mulți dintre cei care au îndurat ani grei de detenție politică depun mărturie despre libertatea interioară de care au avut parte, mai multă decît atunci cînd s-au aflat în afara zidurilor temniței, într-o lume în care spectrul fricii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unii mai cred și azi! - că uniții ardeleni au „trădat vechea, seculara credință” și că „a te pleca Vaticanului” Însemna cumva o trădare față de vechile principii pravoslavnice. Uitând, aceștia, că unul dintre factorii de extremă slăbiciune a rezistenței romândești față de robia ruso-comunistă a fost tocmai acea mult-trâmbițată „auto-cefalitate” a marii Biserici Ortodoxe, lucru care a permis statului comunist brutal și ateu să se amestece În treburile sale, Începând cu primul abuz - acela când Gh. Dej, În ciuda practicii și a tradiției acestei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
erau „izbăvitori de neam”, precum marele Ban al Olteniei, Mihai Viteazul, care i-a unit pentru „o clipă” pe toți Românii, dar pe cei care-i slujeau la moșie - a lui și a păturii sale boierești! - i-a Înjugat unei robii și mai amare! Nu, noi și alți câțiva care am trăit acele vremuri „din interior” am rezistat și am creat valoare, fiecare În zona noastră, valoare, deoarece mii și mii de inși au avut nevoie de „produsele” noastre și ele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
duc uneori aceste lupte nu seamănă între ele sau nu seamănă cu un „tipar” anume și unic pe care și-l fac unii, chiar și cei binevoitori, despre o luptă, despre o victorie. Iată, după o jumătate de secol de robie - robie însă care nu a fost identică pe toată durata ei, nici la noi, nici la vecinii noștri! -, suntem aici, cu teritoriul aproape integral, păstrându-ne limba, tradiția - cea istorică, dar și cea culturală, revigorată chiar sub ocupanții noștri externi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
uneori aceste lupte nu seamănă între ele sau nu seamănă cu un „tipar” anume și unic pe care și-l fac unii, chiar și cei binevoitori, despre o luptă, despre o victorie. Iată, după o jumătate de secol de robie - robie însă care nu a fost identică pe toată durata ei, nici la noi, nici la vecinii noștri! -, suntem aici, cu teritoriul aproape integral, păstrându-ne limba, tradiția - cea istorică, dar și cea culturală, revigorată chiar sub ocupanții noștri externi sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]