1,377 matches
-
istoriei, după acest moment duhul românismului nu s-a mai putut retracta gasteropodic în cochilia sa. Românismul a fost aspirat în istorie, însă într-un spațiu interstițial al ritmurilor istorice, nici în torentul vijelios al marii istorii refuzată pentru totdeauna românismului -, nici în autarhia organică anistorică în care și-a trăit netulburată mia de ani de la retragerea aureliană. "Istoria noastră nu mai putea să fie decât cvasiistorie, sau pseudoistorie, istorie deviată sau istorie prin reacțiune, dar nu istorie de evoluție firească
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Blaga în categoriile binare în care se împart "filosofia existenței" și "filosofia devenirii", formula în care se organizează atât de sistematic gândirea blagiană este perfect încadrabilă în blocul filosofiei existenței. Blaga identifică în matricea stilistică autohtonă un "apriorism românesc", un "românism" pe care îl înțelege sub forma unei constelații de determinante spirituale (p. 225). Cronotopul matricial alcătuit din încrucișarea axelor spațială și temporală conferă scheletul de rezistență al acestui apriorism românesc. Disecând analitic structurile interne ale acestui apriorism românesc, Blaga reliefează
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
teorie a apriorismului românesc codificat într-o matrice stilistică autohtonă care se încrustrează indelebil în orice suflare culturală a geniului etnic, Blaga elaborează un foarte puternic argument, înrădăcinat într-un sistem metafizic de o robustețe geometrică, în favoarea permanenței ontologice a românismului în spațiul mioritic. Venerabila teză a continuității românești își găsește în metafizica blagiană a românismului aprioric desăvârșirea stilistică. Cuplată cu ideea la fel de tare a "unității stilistice" a spiritualității românești, care adaugă încă un contrafort doctrinei unității neamului românesc, avem în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
orice suflare culturală a geniului etnic, Blaga elaborează un foarte puternic argument, înrădăcinat într-un sistem metafizic de o robustețe geometrică, în favoarea permanenței ontologice a românismului în spațiul mioritic. Venerabila teză a continuității românești își găsește în metafizica blagiană a românismului aprioric desăvârșirea stilistică. Cuplată cu ideea la fel de tare a "unității stilistice" a spiritualității românești, care adaugă încă un contrafort doctrinei unității neamului românesc, avem în filosofia lui Blaga o teorie cronotopială a identității etnice românești cea mai stilată și originală
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o teorie cronotopială a identității etnice românești cea mai stilată și originală, deși nu scutită de contradicții lăuntrice și ocluziuni intestine (vezi Muscă, 1996, pp. 33-36), doctrină identitară a duhului românesc. Lucian Blaga rămâne vioara întâi într-un concert al românismului în care cugetătorii specificului național se întreceau în acte de virtuozitate intelectuală, unele dintre ele ieșind chiar de pe portativul raționalismului fie acesta chiar și "ecstatic" pentru a interpreta o partitură din care răzbăteau sunetele "apriorismului românesc". Avangarda reflecției istoriografice: naționalism
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de virtuozitate intelectuală, unele dintre ele ieșind chiar de pe portativul raționalismului fie acesta chiar și "ecstatic" pentru a interpreta o partitură din care răzbăteau sunetele "apriorismului românesc". Avangarda reflecției istoriografice: naționalism critic. În plină sincronie cu precizarea formulei autohtonist-ortodoxiste a românismului, discursul istoriografic elaborat în avangarda reflecției istorice propune, prin exponenții săi (P.P. Panaitescu și C.C. Giurescu), un naționalism critic, curățat de excesele auto-glorificatoare produse de istoriografia romantică. Rădăcinile spiritului critic românesc, erupt în interbelic pentru a destrăma țesutul mitoistoric al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
răsculau împotriva veteranilor, încercând să răstoarne gerontocrația tradițională a breslei cu o phaedocrație, ci își avea resorturile într-un fundamental diferendum de concepție. Acest fapt s-a văzut cel mai în clar în disputa dată în jurul raportului național-universal. Moștenitoare a românismului de secol XIX, școala tradițională ținea cu dinții de necesitatea unui "sistem româno-centric" în predarea istoriei universale (Bogdan, 1904). În manualul său din 1902 de Istoria omeniei pentru clasa a II secundară, I. Găvănescul stăruie asupra necesității predării istoriei universale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
putea fi numită teoria continuității selective, discriminarea între cei care au rămas locului și cei care au părăsit provincia alături de legiunile și administrația romane făcându-se pe criterii socioeconomice. Pe fondul ideologiilor sămănătoriste și țărăniste care operau o reducție a românismului la ruralitatea arhaică necontaminată de străinismul occidental modernizator, nici nu e de mirare că s-a insistat asupra faptului că cei care au rămas au fost țăranii, iar cei care au părăsit provincia au fost bogații: "parte din oamenii bogați
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a trecerii formale la catolicism. Unirea cu Roma a însemnat însă dezbinarea unirii spirituale a românilor, fapt care, în interbelic, trece ca o apostazie nu doar doctrinară, ci și națională (în condițiile în care ortodoxismul este o condiție necesară a românismului). Ținând cont de faptul că unirea cu Roma a bisericii ardelene, decisă la 1698 și finalizată la 1700, a deschis calea către cristalizarea conștiinței naționale românești, aceasta a fost privită în decursul timpului ca o manevră politică justificată pragmatic. Facțiunea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și la nivel identitar. Pe fondul ideii de stat etnocratic ortodoxist, pactul făcut de prelații ardeleni în 1700 nu este doar o apostazie doctrinară, ci și o renegare identitară, în condițiile în care ortodoxia este definită ca piatra unghiulară a românismului. Denunțarea unirii cu Roma ca trădare identitare a românismului este perfect rezonantă cu teza românității duale pe care Nae Ionescu o va explicita în 1932. Pentru directorul de conștiință al generației '27, Samuil Micu, datorită apartenenței sale confesionale, poate fi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
etnocratic ortodoxist, pactul făcut de prelații ardeleni în 1700 nu este doar o apostazie doctrinară, ci și o renegare identitară, în condițiile în care ortodoxia este definită ca piatra unghiulară a românismului. Denunțarea unirii cu Roma ca trădare identitare a românismului este perfect rezonantă cu teza românității duale pe care Nae Ionescu o va explicita în 1932. Pentru directorul de conștiință al generației '27, Samuil Micu, datorită apartenenței sale confesionale, poate fi "bun român", dar niciodată "român" pur și simplu. Trădarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sus extrase din N.A. Constantinescu (1928), condiționează identitatea română de ortodoxism. La întrebarea "a fi sau a nu fi român" se poate răspunde doar prin ortodoxism. În avangarda reflecției social-istorice românești, interbelicul este perioada care cunoaște deplina osmoză identitară între românism și ortodoxism. Artizanii ei au fost teologi ortodocși de un ascuțit profil intelectual, de calibrul unor Nichifor Crainic și Dumitru Stăniloae, care au elaborat în scrierile lor o teologie ortodoxistă a națiunii. Astfel, principiul de căpătâi al statului etnocratic imaginat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a românității. "Biserica ortodoxă e consacrată de istorie ca Biserica neamului românesc. Statul etnocratic acceptă doctrina ei fără s-o discute" (p. 252). Duhul ortodox este singurul care însuflețește trupul neamului românesc, pecetluind osmoza spiritual-etnică înfăptuită prin interpenetrația ortodoxiei și românismului. Doctrina este consfințită teoretic odată cu publicarea lucrării omonime Ortodoxie și Românism (1939) avându-l ca autor pe teologul națiunii, D. Stăniloae. Teza centrală pe care o degajă fiecare din eseurile broșate în tomul în cauză este indisociabilitatea românismului de ortodoxie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românesc. Statul etnocratic acceptă doctrina ei fără s-o discute" (p. 252). Duhul ortodox este singurul care însuflețește trupul neamului românesc, pecetluind osmoza spiritual-etnică înfăptuită prin interpenetrația ortodoxiei și românismului. Doctrina este consfințită teoretic odată cu publicarea lucrării omonime Ortodoxie și Românism (1939) avându-l ca autor pe teologul națiunii, D. Stăniloae. Teza centrală pe care o degajă fiecare din eseurile broșate în tomul în cauză este indisociabilitatea românismului de ortodoxie. Rezonând intim în aceeași comuniune de idei cu gândurile lui N.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ortodoxiei și românismului. Doctrina este consfințită teoretic odată cu publicarea lucrării omonime Ortodoxie și Românism (1939) avându-l ca autor pe teologul națiunii, D. Stăniloae. Teza centrală pe care o degajă fiecare din eseurile broșate în tomul în cauză este indisociabilitatea românismului de ortodoxie. Rezonând intim în aceeași comuniune de idei cu gândurile lui N. Crainic, D. Stăniloae atribuie ortodoxiei calitatea supremă de scop lăuntric al românismului: "Ortodoxia este adevărata entelehie [a] vieții" naționale românești, "legea [spirituală] care o duce spre idealul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
centrală pe care o degajă fiecare din eseurile broșate în tomul în cauză este indisociabilitatea românismului de ortodoxie. Rezonând intim în aceeași comuniune de idei cu gândurile lui N. Crainic, D. Stăniloae atribuie ortodoxiei calitatea supremă de scop lăuntric al românismului: "Ortodoxia este adevărata entelehie [a] vieții" naționale românești, "legea [spirituală] care o duce spre idealul cuprins virtual în ea" (Stăniloae, 1939, p. 66). Pentru a dezamorsa contradicția în care se închid universalismul creștin și particularismul național, Stăniloae recurge la o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o monolitică supra-unitate confesională. Protestantismul, dimpotrivă, este prea individualist, raționalist și impersonal. Între aceste extreme, ortodoxia singură este "ritmul în care se regăsește însăși suflarea cea mai autentică a vieții totale" (p. 66). Direcționându-și raționamentul pe calea polemicii cu doctrina românismului propusă de C. Rădulescu-Motru (1936) drept "catehismul noii spiritualități" românești evacuată de ortodoxie, Stăniloae protestează vehement subliniind centralitatea ortodoxiei ca polul spiritual al românismului: "o conviețuire de două mii de ani ne dă dreptul la o convingere aproape aprioristă că sufletul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
suflarea cea mai autentică a vieții totale" (p. 66). Direcționându-și raționamentul pe calea polemicii cu doctrina românismului propusă de C. Rădulescu-Motru (1936) drept "catehismul noii spiritualități" românești evacuată de ortodoxie, Stăniloae protestează vehement subliniind centralitatea ortodoxiei ca polul spiritual al românismului: "o conviețuire de două mii de ani ne dă dreptul la o convingere aproape aprioristă că sufletul românesc a fost frământat și răscopt în mustul ortodoxiei" (Stăniloae, 1939, pp. 67-68). Sublimitatea expresivă a metaforei mustului în care s-a răscopt ortodoxia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mustului în care s-a răscopt ortodoxia nu compensează totuși excesul de a întinde ortodoxia și românitatea la o existență bimilenară. Posedați de ideea că ființa românească este străbătută de duhul ortodox în care rezidă miezul spiritual și identitar al românismului teologii națiunii au elaborat eboșa doctrinară a unei soteriologii a salvării colective prin ortodoxism. Iată ce spune unul din profeții neamului românesc, dând glas crezului de generație al cărui făclier era: "mântuirea, în concepția creștinătății răsăritene, se cucerește înlăuntrul comunității
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
-i de "apokathastasis, de acea înfiorată nădejde a lui Origen, că oamenii nu se pot mîntui decît toți laolaltă..." (ibidem). Nodul central al acestui sistem de credințe este convingerea nestrămutată că ortodoxia constituie destinul României întru salvare. Contopirea indisociabilă dintre românism și ortodoxie în conștiința națională românească, promovată intens de Stăniloae, a fost preluată și transpusă asiduu în literatura didactică cu atât mai zelos evidențiată de către facțiunea fanatică a naționalismului. Constatarea că manualele școlare colportează clișee auto-gratulatorii care îi prezintă pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
că românii s-au izbăvit prin credință de dușmani, tot prin credință se pot mântui și cultural: prin ortodoxie "noi putem fi [...] poporul cel mai iubit și mai admirat în Europa". Ortodoxia, sădită de divinitate în forma națională eternă a românismului, conține în sine și sămânța desăvârșirii existențiale. Ortodoxia românească include în sieși premisele perfecțiunii culturale: " Noi putem realiza cultura cea mai armonioasă, deci cea mai perfectă de pe lume" (p. 93). Extrema naționalistă a interbelicului continuă în literatura didactică unele axiome
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
forța misterioasă care-i făcu în stare să biruie cruntele lovituri ale sorții, ce aveau să primească în acest loc al primejdiei" (Constantinescu, 1928, p. 42). Creștinismul, aspirat incipient în ființa națională în curs de devenire, este forța misterioasă a românismului, resortul spiritual care i-a asigurat acesteia permanența istorică. În timp, forța misterioasă a creștinismului preia un contur ortodox. Specificarea creștinismului în formula ortodoxă se produce odată cu identificarea acesteia cu românitatea, mai ales pe fondul contrastului etnico-spiritual cu ungurii catolici
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sens, perioada interbelică cunoaște o "explozie școlară": rețeaua unităților de învățătâmânt și, corelativ, bazinul populațional prins în plasa școlară, a crescut vertiginos, după cum o arată datele statistice, la fel ca și numărul de învățători pregătiți să acționeze ca apostoli ai românismului. Totuși, în cadrul concertului naționalist, pot fi distinse două partituri diferite: i) cea a naționalismului patetic, în care ideea națională devine "religia fanatică și intransigentă, cea mai de seamă temelie a vieții noastre de stat" (Goga, 1927, p. 69); și ii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
conștiința națională, principiul diriguitor al identității istorice românești, cea care a fost necesară a se ivi pentru ca ceilalți factori care preexistau să se închege într-un tot unitar. Credința necondiționată în națiune se întrupează discursiv și într-o soteriologie a românismului (ale cărei rădăcini pot fi găsite în mesianismul bălcescian). Destinul neamului este împlinit și triumful final al românismului este adus de arhanghelul războiului, care a însemnat "mântuirea de dușman" și a permis "Unirea cea mare" (Constantinescu, 1928, p. 299). Doctrina
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
factori care preexistau să se închege într-un tot unitar. Credința necondiționată în națiune se întrupează discursiv și într-o soteriologie a românismului (ale cărei rădăcini pot fi găsite în mesianismul bălcescian). Destinul neamului este împlinit și triumful final al românismului este adus de arhanghelul războiului, care a însemnat "mântuirea de dușman" și a permis "Unirea cea mare" (Constantinescu, 1928, p. 299). Doctrina mântuirii neamului românesc se împletește cu conștiința istorică a unui profetism românesc (Eliade, 1990). Alecu Russo se face
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]