1,472 matches
-
de ce anume trebuie să existe această poezie? Nu întîm-plător Vianu concepea pedagogic delimitarea ermetismului de obscuritate. Cu excepția lui Ion Barbu, toți marii poeți români au scris și o poezie pentru publicul mai larg. Eminescu este astfel cunoscut mai mult din romanțe și din partea epică a Scrisorilor, Blaga din postume, Arghezi și Bacovia din câteva piese antologice asupra cărora se poate aplica o analiză mai epică. Dar cum să aplicăm la Barbu metodele pedagogice? Căci explicând După melci în cheie folclorică, fără
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Încordându-și la extrem vinele de la tâmple, în efortul său de înțelegere a prelegerii despre animism, el își rezumă dizertația oferită la dimensiunile și conținutul unor răsuflate manele, lamentația aceea de mahala, care avea să înceapă a se substitui elegantei romanțe. Opac, însă, la orice indiciu privind incapacitatea de înțelegere din partea bărbatului gonflabil, Profesorul continuă să-l instruiască plin de însuflețire: Nu, să nu-ți închipui, dumneata, că animiștii practică o genealogie zeiască, prelucrată rudimentar, precum horele cocorilor împrejurul Insulei Delos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din esența i-ai înmulțit pe ei, de ce te-ai irosit în cei care nu știu să te facă parte? Viitorul impersonal sperie, sperie teama că semnele cuielor se vor cicatriza înainte de vreme, înainte de a-și cunoaște durerea, odată cu prima romanță de clopot. Lipsa rădăcinilor crucii cufundată în apa botezului sperie. Treizeci de arginți și poți abandona pentru o vreme plugul înțelenit între coaste. Inima rupe cuțite odată cu primul cântat al cocoșului. Lepădarea de sine nu-i un păcat când sinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vișinata din damigene, chiar și o țuică merge, pune stomacul În mișcare, Înainte de masă, dar uischeanul nu. Cancer. Can cer! Gore privește cu patimă de Îndrăgostit În halba goală. Face semn, iar patronul Îi aduce Încă una. Muzică - Nelu Ploieșteanu, romanțe -, lună de vară, Încinsă, transpirată de-a dreptul, vorba lui Gicu, discuții despre subiecte felurite. Cârciumă. Nu talk-show, nu regie, nu reflectoare sau moderatori. Așa cum simte consumatorul, cum crede el că trebuie să se exprime, ferit de inhibiții și cenzură
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
a aflat masul în America, Țara Tuturor. A revenit o singură dată în România, în 2001, când l-am făcut Honoris Causa al SNSPA. Proust a fost la el acasă. Nick și-a regăsit tot: limba uitată, pașii de horă, romanța interbelică, Cișmigiul. Și a rămas extaziat în fața Târgului de carte. Da. Țara lui de naștere a ieșit din spălarea pe creieri! Cartea de identitate (permisul universitar). Codul numeric personal de la Asigurări Sociale. Suntem o societate de loisir. O prelegere urmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
odihnă, La venire sau plecare, S‐ aprinzi și la groapa maichii Câte‐ un pui de lumânare ... » A tăcut apoi bătrâna, și‐ a plâns mult cu lacrimi grele, Ce curgându‐ i râu în poală Se‐ mpleteau cu ale mele ... ( Din vol. «Romanțe», Ed. Muzica, București, 1984, pag. 17‐ 21). șASE PUI șI‐O BIATĂ MAMĂ Mai demult, o rândunică avea‐n cuibu‐ i șase pui și privea la ei, sărmana, ca la chipul soarelui ; De cu zori pornea săgeată, căutând pe deal
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
carte, Citesc mirați, iar fruntea lui învață Obrazul tău, pământuri, pomi; desparte Ziua de nopți și soarele de ceață. 264 Cincinat Pavelescu Cincinat Pavelescu (n. 2 noiembrie 1872, București - m. 30 noiembrie 1934), poet, epigramist dar mai ales autor de romanțe: „Îți mai aduci aminte, doamnă?” Primul președinte al Societății Scriitorilor Români” - aprilie 1908. MAMEI Astă seară simt în mine Clocotind trecutul mort; Lacrimi, visuri, tot amarul Ce în gând și‐ n suflet port. Astă seară moartea rece Mi‐e atâta
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
considerat „cel mai tânăr poet al acestei republici”. Are o poezie descriptivă, patetică, expresivă, cu un vitalism frenetic și cu o mare capacitate de me tamorfozare. O poezie de luptător... A VENIT ASEARĂ MAMA A venit aseară mama, ca‐n romanța populară, Oare te‐a găsit acasă, oare mai știai că‐i ea, N‐ a venit ca să‐ ți aducă, a venit ca să îți ceară, A venit aseară mama cu broboada ei cea grea. A venit aseară mama și‐i atâta de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
călduri? Analogie Ai surprize, dacă omul Ai vrea să-l compari cu pomul; Câteodată bagi de seamă Că nu-i om ci e o poamă. Dragostea Mergând pe-a dragostei potecă, Azi se remarcă o distanță: Iubesc unii ca-n romanță Iar alții, ca în discotecă. Apropo de îmbrăcămintea femeii Așa e moda, ce să-i faci, Ea e cam goală și-i păcat, Că nu te poți simți bărbat: Păi dacă nu poți s-o dezbraci ! Prezentatoare de modă Când
ION T?RZIMAN by ION T?RZIMAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83940_a_85265]
-
am zăcut./ Cu țărâna stau în gură/ Și cu viermii mă tot cert/ Că nu poci ieși din groapă/ Să te bat și să te iert... La sfârșitul cu să te bat și să te iert, toți râd, e o romanță de mahala, o știu foarte bine, au lălăit-o de multe ori, îi trezește din melancolii. Vocea Maestrului e parcă de-acolo, din țigănie, Dumnezeule, mare actor!, cum de poate face așa de autentic pe nefericitul ăla de mahala? — Cânți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
toți, și mie mi-a cântat din prima, m-a cucerit cu glasul lui, parcă m-a fermecat, a început cu nu știu ce doină de la ei, de pe Olt, ceva cu puicăăă!, nu mai știu cum, acuma o dă pe cântece populare, romanțe și imnuri, pe muzica de la câte un spectacol muzical, ăsta e el, îl ascultă toți. Nu știu cum face, că îi farmecă. Ăsta e cuvântul: „far-me-că”. — Are pasiunea lui Joaquin Cortes în dansul de flamenco, mori și învii cu el, punctează doct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
simte că îl scapă din mână, simte totdeauna asta. Se duce spre el și îl strânge în brațe, nu vrea să-l piardă, el e siguranța ei în lumea asta teribilă a teatrului, nu mi-ai mai cântat de la Paști romanța mea: De-aș fi vântul cu miresme parfumate... Nu pot acuma, iubito, sunt obosit, sunt frânt după atâta condus, altădată, îți promit eu că-ți cânt. Și ea urcă scara spre dormitorul de sus, este prea obosită de drum, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
feminină, și e absolut încântată de felul cum arată. Jemima Jones mănâncă acum ce vrea, când vrea, cât de des vrea, atâta timp cât e cât de cât sănătos. Și Jemima Jones nu mai este singură. Jemima Jones nu mai visează la romanța perfectă alături de bărbatul pe care nu-l poate avea. Nu mai crede că dragostea adevărată există numai dincolo de ea. Asta pentru că Jemima Jones n-a îndrăznit niciodată să creadă în dragoste. Jemima Jones n-a îndrăznit niciodată să creadă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lui Iordache, ea-și schimbă dintr-o dată atitudinea la apariția unui intrus: „Un mușteriu...”. Fără a mai insista pe această latură contradictorie a personajului, Caragiale sugerează astfel superficialitatea Miței, clișeul livresc din comportarea ei. Ștefan Cazimir indică „sursele Miței” în romanța lui C. A. Rosetti A cui e vina („m-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate”) și în alte poezii ale secolului al XIX-lea, de la Păstorul întristat de Cîrlova până la Rodica lui Alecsandri: „Dă să beau, voi
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
mulți și mă întrebam de unde apăruseră atâtea persoane, fiindcă eu nu prea-i văzusem pe stradă sau prin parc. Pe un afiș în mărime naturală, doi adolescenți cam de aceeași vârstă cu noi păreau să-mi facă din ochi. "Mica romanță"așa se numea filmul pe care urma să-l vedem și ceva mă făcea să cred că nu întâmplător Erjika mă scosese în oraș. A durat cam o jumătate de oră să ajung să cumpăr biletele alea. Ea ieșise din
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fundal e albastru. Am cerut și ajutorul unui prieten de facultate, e un violonist, cu grupul lui. Tovarășul Ilie de la Pontaje și-a manifestat interesul de a se alătura grupului de cântătoare din întreprinderea noastră.“ Directoarea se declară mulțumită; la romanța cu mama, i-au mijit niște lacrimi în ochi. Tanța nu și-a putut stăpâni prea bine bufeurile ei de menopauză și s-a înroșit în timp ce cârâia amenințător „Eroi au fost, eroi sunt încă“... Gabriel a asigurat, la cererea Rodicăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
e în deplasare și nu se întoarce decât poimâine. O, ce bine! Atunci poți rămâne oricât, fără nici o grijă. Am mai destupat o sticlă. Se făcuseră cinci și până la douăzeci și una aveam de străbătut un drum lung. Mihaela amețise, fredona o romanță la modă, cam deocheată, lucru care mă mira mult. Dar se opri pe la jumătatea cântecului, speriată. ― A plecat masa cu mine... ― Vino să te odihnești puțin... Am luat-o în brațe, pe sus și am pus-o pe pat. În
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și i se vedea coada jachetei pe sub scaun bălăbănindu-se. Apărură atunci două grații tinere. Domnișoarele Riri și Coca, în rose și bleu. "Porumbițele noastre!" "Războiul de la 77". "Lasă, Michel, s-a terminat cu eroismul!" Riri începu la piano o romanță, cu mâna stângă trecând peste mâna dreaptă. Ce oi fi gândit eu atunci? Nu mai țiu minte. La un moment dat, știu că socoteam, măsurând din ochi pulpele rotunde ale lui Michel, dacă ar putea pune un picior peste celălalt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
celalt pentru că vorbește. Am fost într-o seară într-o tavernă lângă Saint-Julien la Pauvre. Era distractiv. Sub pământ, într-o veche închisoare a Revoluției, se cântau cântece vechi franceze, tandre sau cu o savoare galică. Cornemusa acompania. A cântat romanțe sentimentale și o mică babă vopsită exagerat, sforțîndu-se să pară tânără. M-a străfulgerat o idee: așa va fi Irina la bătrînețe! Într-adevăr, cu toată carnea boțită, avea mult din aspectul Irinei. Silueta, culoarea feții și a părului, ochii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și, în același timp, simțeam palpitând în noi tot ce a fost, tot ce va fi. Dar uneori luam și pe Hacik, și atunci lăsam patefonul acasă. În inimă i se chinuiau toate dorurile, și de pe arcușul lui acceptam toate romanțele. Așa, la lumina lunii, misterios, părea o apariție fantomatică. În clipele acele orice aș fi crezut posibil. Într-o seară am plecat cu barca fără să avem lună. Alte impresii, alte tristeți, întunericul în straturi groase învăluia pământ și apă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
estetismului românesc are loc în preajma anului 1908: atunci se produce și segregarea polemică dintre „tradiționaliști” și „simboliști” în mediile cafenelei literare (Kubler, Capșa, Terasa Oteteleșanu). Segregarea se va prelungi, complicîndu-se în cadrul proaspăt-înființatei Societăți a Scriitorilor Români. Tot în 1908 apar Romanțele pentru mai tîrziu, Casa cu geamurile portocalii și Revista Celor l’alți cu primul nostru manifest simbolist, Ovid Densusianu publică în Vieața nouă pledoaria „Versul liber și dezvoltarea estetică a limbii literare“, iar Iosif Iser îi aduce la București en
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iulie/14 august 1896, pp. 16-17, 28-29 august 1896) de prezentare sintetică a curentului din întreaga noastră presă literară”. Simbolismul românesc este discutat de aceasta prin prisma celui francez, cu sublinierea contribuției lui Rimbaud și reliefarea antipozitivismului structural. După apariția „Romanțelor...“, Ion Minulescu va fi remarcat, cum spuneam, de către I.L. Caragiale și recomandat lui M. Dragomirescu la Convorbiri critice, cu argumentul caracterului „viril” al poeziei sale („În orașul cu trei sute de biserici este ceva de neprețuit! Asta nu mai e domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
independenților. Epuizarea curentului simbolist, căderea sa în stereotipie și manieră urmează rapid „vîrfului” afirmării și asimilării publice; produs al cafenelei literare bucureștene, minulescianismul - un „simbolism popular” - are un aer bufon, jovial și exterior. Retorismul cabotin, histrionic, și poza estetizantă a romanțelor sale întîlnesc, într-o variantă lirică de cafenea, „miticismul” mentalității mic-burgheze bucureștene: pus pe muzică, minulescianismul devine - fapt îndeajuns observat de critică - un fenomen socio-literar urban, prizat prin snobismul micii burghezii intelectuale în ascensiune. (Și în plan politic Minulescu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
minulescianismul devine - fapt îndeajuns observat de critică - un fenomen socio-literar urban, prizat prin snobismul micii burghezii intelectuale în ascensiune. (Și în plan politic Minulescu face o figură aparte, ca adept al Partidului Liberal și secretar de redacție al oficiosului acestuia). „Romanțele” minulesciene reprezintă însă ceva mai mult decît o autohtonizare literară a spiritului șansonetismului francez. Un caz diferit, de epuizare ontologică a simbolismului, e ilustrat de către G. Bacovia, un captiv al periferiei: „poza” bacoviană, vizibilă deja în volumul Plumb (1916, editat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
primului număr - cu poemul „Ură“ (adaptat după Cecco Angioleri), exclus cu 15 ani în urmă din sumarul ediției a doua a volumului Excelsior. Al.T. Stamatiad își onorează colegii mai tineri cu poemul „Templul iubirii“. Ion Minulescu publică în avanpremieră „Romanța unui rege asiatic“, iar Claudia Millian - două îndrăznețe poeme simboliste de un erotism aprins: „Ție, obsesia mea“ și „Filozofie banală“, ultimul cu metafore explicate între paranteze. În numărul 3, la rubrica de note, e prezentată „lucrarea despre cubism scrisă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]