3,927 matches
-
și cotlet Amândouă aceste cuvinte din terminologia culinară românească sunt de origine franceză: fr. entrecôte și fr. côtelette. În ambele cuvinte franțuzești apare, după cum se poate vedea, termenul côte „coastă“. Fr. côte vine din lat. costa, moștenit de toate limbile romanice; în română, a devenit coastă. Deci entrecôte este un compus din entre „între“ și côte „coastă“, adică întrecoaste, tradus cuvânt cu cuvânt. De altfel, în DEX antricot este glosat „carne provenită din regiunea intercostală; prin extensie, friptură din această carne
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
aprovizionare, de intendență“. Pișcot, care apare la 1777, are la originea îndepărtată it. biscotto, pătruns la noi prin maghiară (piskóta) sau sârbă (piskot). Și mai recent este cuvântul regional biscfit, luat din rusă (la origine, are însă tot un cuvânt romanic). chateaubriand, savarină, beșamel Toate aceste trei cuvinte, împrumutate de română din franceză, au la bază, în limba de origine, un nume propriu de persoană. Chateaubriand se numește un preparat din mușchi de vacă la grătar, foarte gustos, dacă e bine
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lui flișcă „lovitură“, de unde ulterior „nuia“. Cum s-a ajuns însă la sensul de „smântână bătută“? Totul vine tocmai de la faptul că acest produs culinar este o smântână bătută. În sprijinul acestei explicații poate fi invocată situația din celelalte limbi romanice: în spaniolă i se spune crema (sau nata) batida, iar în franceză crème fouettée, adică „smântână bătută“. Dar fr. fouetté(e) vine de la verbul fouetter „a bate cu biciul“ < fr. fouet „bici“, acesta fiind un diminutiv al cuvântului vechi francez
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
adaugă zahăr“. Originea sa îndepărtată o găsim în gr. melímelon „măr dulce“, format din méli „miere“ și mélo(n) „măr“. Cuvântul gr. mélon, împrumutat din substratul mediteraneean, a pătruns în latină în forma melum, malum și s-a transmis limbilor romanice; în română, a devenit măr. Latina a împrumutat și cuvântul grecesc compus melímelon, care a devenit melimelum „specie de măr foarte dulce“ și s-a confundat cu melómeli „gutui“ (s-a dat acest nume gutuiului, pentru că marmelada de gutui se
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
diverse umpluturi“ se mănâncă atât la Crăciun, cât și de Anul Nou. Originea numelui acestui preparat culinar prezintă interes din diverse motive... lingvistice. La baza sa se află cuvântul lat. placenta „prăjitură plată“, împrumutat din greacă. Româna este singura limbă romanică care păstrează acest cuvânt latinesc; celelalte limbi romanice au moștenit derivate de la lat. pop. *focacia > fr. fouace sau au împrumutat și adaptat termenul germanic *wastil „hrană“ > fr. gâteau „prăjitură“. Cuvântul plăcintă este citat în lucrările de romanistică, alături de ager, ajutor, blândețe
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și de Anul Nou. Originea numelui acestui preparat culinar prezintă interes din diverse motive... lingvistice. La baza sa se află cuvântul lat. placenta „prăjitură plată“, împrumutat din greacă. Româna este singura limbă romanică care păstrează acest cuvânt latinesc; celelalte limbi romanice au moștenit derivate de la lat. pop. *focacia > fr. fouace sau au împrumutat și adaptat termenul germanic *wastil „hrană“ > fr. gâteau „prăjitură“. Cuvântul plăcintă este citat în lucrările de romanistică, alături de ager, ajutor, blândețe, cântec, (a) despica, împărat, lingură, oaie, ospăț și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
De aici vine fr. pantalon, cuvânt care, la început (1650), s-a folosit pentru a desemna ciorapii-pantalon asemănători celor purtați de Pantaleone; cu sensul actual, a fost înregistrat în franceză la 1805. Din latină, s-a păstrat, în multe limbi romanice, cuvântul braca, folosit mai ales în forma de plural brace, termen luat de la celți, alături de camisia. Îl avem și noi în cuvântul, rar, brace „indispensabili“ (în Bucovina). El supraviețuiește în câteva derivate: brăcire „cordon, șiret“ < lat. bracile, brăcinar și, mai
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
tc. çabata (unde a fost împrumutat din pers. čäbät „gheată de scoarță“). Cuvântul a pătruns în română printr-o limbă slavă de nord (cel mai probabil, ucr. čobita, genitivul lui čobit; cf. și pol. czobot, rus. čobot), iar în limbile romanice occidentale (it. ciabatta, fr. savate, sp. zapata) a intrat, probabil, prin arabă. Cuvântul tc. çizme a intrat în limbile balcanice, devenind în română cizmă. Același cuvânt turcesc a pătruns și în maghiară: csizma. Cuvântul tc. papuç (și acesta provenit în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
genunchiul stâng, iar regina la braț. Această înaltă distincție este uneori conferită și unor personalități străine. croitor Numele de meserii constituie un domeniu semantic care ilustrează perfect ideea că schimbările din societate se reflectă în limbă. Dacă studiem istoria limbilor romanice, vom constata că sunt relativ puține numele de meserii transmise din latină. Ele se referă la ocupațiile de bază, foarte vechi, care au rămas mai mult sau mai puțin aceleași de-a lungul veacurilor. Se citează mereu, în acest sens
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
bază, foarte vechi, care au rămas mai mult sau mai puțin aceleași de-a lungul veacurilor. Se citează mereu, în acest sens, terminologia păstoritului, unde cele mai multe cuvinte sunt moștenite din latină; chiar cuvântul lat. pastor s-a transmis tuturor limbilor romanice (în română, a devenit păstor). Lucrurile se prezintă însă diferit dacă avem în vedere termenii ce denumesc persoanele care practică diverse meserii. Astfel, numele constructorilor de case (de exemplu, rom. zidar, fr. ma çon, sp. albañil, port. alvanel) sunt, aproape
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
trebuie să facă față exigențelor modei. Mă refer, în primul rând, la numele meseriașului care croiește și coase haine, croitorul. (Semnalez, în paranteză, că verbul de bază a coase a fost moștenit din lat. consuere, ca și în toate limbile romanice; verbul a croi, în schimb, în română a fost împrumutat din slavă.) Termenul latinesc sartor s-a păstrat numai în centrul și nordul Italiei, în forma sarto, precum și în unele dialecte franco provensale. Din acestea a fost împrumutat de spaniolă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în vechea spaniolă, înainte de a pătrunde sastre. Retoromana l-a împrumutat pe schneder din germană, la fel ca dialectul bănățean, unde îl găsim pe șnaidăr. În Transilvania (mai ales în Crișana) se folosește sabău, împrumutat din maghiară. În acest context romanic, nu trebuie să ne surprindă termenul rom. croitor, format de la a croi, împrumut slav, cu sufixul -(i)tor, moștenit din latină. Termenul este atestat târziu, în secolul 17, în Lexiconul lui Mardarie. Mai interesant este faptul că româna a avut
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
foarte frecvente în urmă cu câteva decenii. Cuvintele pot fi considerate îmbătrânite și pentru că sunt înlocuite cu altele, mai expresive, care le iau locul tocmai datorită „tinereții“ lor. Fenomenul a fost semnalat mai ales în legătură cu trecerea de la latină la limbile romanice, printre care și româna. După secolul 4, vocabularul limbii latine a suferit o serioasă transformare, așa cum a arătat A. Ernout: „Se constată, mai ales, tendința de simplificare, al cărei rezultat este faptul că dispar arhaismele și anomaliile, în folosul formelor
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sinonimice [...] și ștergerea nuanțelor de sens.“ Astfel, din latina dunăreană, care a stat la baza formării limbii române, au dispărut adjectivul magnus cu sensul „mare“ din latina clasică și sinonimele sale amplus și grandis, care s-au transmis celorlalte limbi romanice. În locul acestora, româna folosește cuvântul mare < lat. marem (ac. al lui mas, maris „mascul“). S-a spus că evoluția semantică „mascul“ → „mare“ poate fi de origine expresivă (echivalarea ideii de virilitate cu cea de mărime sau folosirea inițială a adjectivului
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fonetic, adică de reducerea formei unor cuvinte în urma transformărilor fonetice la care a fost supusă limba latină; dacă reducerea este foarte mare, corpul fonetic nu mai este capabil să poarte ideea care îi era asociată. În toate manualele de lingvistică romanică, este menționat ca exemplu lat. flere „a plânge“: formele sale monosilabice de la unele persoane au fost înlocuite cu forme luate de la verbul cvasisinonim plorare, care ulterior s-au extins și la alte persoane din paradigmă (cf. fr. pleurer, sp. llorar
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
termenul strugure, cuvânt pentru care s-au propus diverse origini (latină, germană, traco-dacă, greacă), niciuna acceptabilă. S-a sugerat și că ar fi o formație pe teren românesc, de la strug „rașpel“! Ceva asemănător s-a petrecut și în alte limbi romanice: lat. uva s-a păstrat numai în Peninsula Iberică și în Italia. Din motive similare cu cele valabile în română, probabil, în Galia cuvântul latinesc uva a fost înlocuit de lat. racemus „ciorchine“ > fr. raisin, occ. rasin. În sardă și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
înlocuit de lat. racemus „ciorchine“ > fr. raisin, occ. rasin. În sardă și în dialectele meridionale italienești, cu sensul de „strugure“ există continuatorii lat. acimus „boabă“. Tot din cauza corpului fonetic redus au dispărut, în perioada de trecere de la latină la limbile romanice, și alte cuvinte latinești, care au fost înlocuite prin derivate ale lor: lat. pix „smoală“ a fost înlocuit prin lat. picula > rom. păcură, iar lat. pes „picior“ a dispărut în favoarea lui petiolus > rom. picior; lat. lavare „a spăla“, transmis tuturor
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
alte cuvinte latinești, care au fost înlocuite prin derivate ale lor: lat. pix „smoală“ a fost înlocuit prin lat. picula > rom. păcură, iar lat. pes „picior“ a dispărut în favoarea lui petiolus > rom. picior; lat. lavare „a spăla“, transmis tuturor limbilor romanice, a dat și în română (a) la, păstrat regional cu sensul „a se spăla“, dar a fost înlocuit, în limba comună, prin (a) spăla, pentru care s-au propus diverse soluții etimologice, toate cuvintele fiind derivate ale verbului lavare: perlavare
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Cuvinte dispărute care au lăsat urme O categorie interesantă o constituie cuvintele latinești care s-au transmis românei numai prin derivate formate pe teren românesc de la un cuvânt-bază ce nu s-a păstrat în română (există însă în alte limbi romanice). Știm, de exemplu, sigur că este vorba despre cuvinte formate pe terenul limbii române în cazul derivatelor care conțin sufixul diminutival -uș(ă), pentru că acesta este de origine traco-dacă. auș Cuvântul auș „bătrân, moș, bunic“ este rar întâlnit astăzi, în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
are la bază lat. avus „bunic“, al cărui rezultat normal *au a dispărut din română. Forma care s-a menținut este cea creată prin adăugarea sufixului -uș. cătușă Lat. cattus „motan“ și catta „pisică“ s-au păstrat în toate limbile romanice, fie cu semnificația originară (fr. chat, sp. gato, it. gatto), fie cu diverse accepții tehnice. Termenul vechi latinesc feles, care însemna „pisică sălbatică“, nu s-a transmis limbilor romanice; un derivat al acestuia, felinus, a fost împrumutat de toate limbile
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cattus „motan“ și catta „pisică“ s-au păstrat în toate limbile romanice, fie cu semnificația originară (fr. chat, sp. gato, it. gatto), fie cu diverse accepții tehnice. Termenul vechi latinesc feles, care însemna „pisică sălbatică“, nu s-a transmis limbilor romanice; un derivat al acestuia, felinus, a fost împrumutat de toate limbile romanice, inclusiv de română. Lat. feles a fost înlocuit de cattus, cuvânt de origine africană (berberă sau nubiană), odată cu introducerea la Roma a pisicii domestice, importată din Egipt (pisica
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fie cu semnificația originară (fr. chat, sp. gato, it. gatto), fie cu diverse accepții tehnice. Termenul vechi latinesc feles, care însemna „pisică sălbatică“, nu s-a transmis limbilor romanice; un derivat al acestuia, felinus, a fost împrumutat de toate limbile romanice, inclusiv de română. Lat. feles a fost înlocuit de cattus, cuvânt de origine africană (berberă sau nubiană), odată cu introducerea la Roma a pisicii domestice, importată din Egipt (pisica domestică nu era cunoscută în Antichitatea romană). Cum am mai spus, lat.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de cattus, cuvânt de origine africană (berberă sau nubiană), odată cu introducerea la Roma a pisicii domestice, importată din Egipt (pisica domestică nu era cunoscută în Antichitatea romană). Cum am mai spus, lat. cattus și catta s-au transmis tuturor limbilor romanice. În zona numită „latinitatea orientală“, adică în română, s-a păstrat numai în derivatul cătușă (format de la *cată < lat. catta), care, în româna veche și în meglenoromână, are sensul vechi de „pisică“. Sensul figurat actual al cuvântului, folosit mai ales
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
decât dacă presupunem că a existat în română un cuvânt, moștenit din latină, care a dispărut. Din sfera semantică a plantelor leguminoase, româna a moștenit cuvântul linte < lat. lentem (ac. al lui lens, -tis). Este un cuvânt transmis tuturor limbilor romanice. Observăm însă că în limbile romanice occidentale s-a transmis diminutivul lenticula (fr. lentille, it. lentichia, port. lentilha), prin urmare putem presupune că a existat și în română un cuvânt dispărut *lențiche, rezultatul normal al evoluției lat. lenticula în română
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în română un cuvânt, moștenit din latină, care a dispărut. Din sfera semantică a plantelor leguminoase, româna a moștenit cuvântul linte < lat. lentem (ac. al lui lens, -tis). Este un cuvânt transmis tuturor limbilor romanice. Observăm însă că în limbile romanice occidentale s-a transmis diminutivul lenticula (fr. lentille, it. lentichia, port. lentilha), prin urmare putem presupune că a existat și în română un cuvânt dispărut *lențiche, rezultatul normal al evoluției lat. lenticula în română. După modelul linte-*lențiche s-a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]