3,443 matches
-
Secureanu, care a topit banii spitalului pe cheltuieli personale și a fost susținut de Sorin Oprescu și Gabriela Vrânceanu Firea arată mafia feudală care afectează administrația, banii publici, învățământul universitar și spitalele. Investigația cu privire la cheltuielile lui Secureanu de la Malaxa se rostogolește pe rețelele sociale, consilierii generali povestesc despre cum însăși Gabriela Vrânceanu Firea a alocat fonduri acestui spital și celorlalte din subordinea primăriei. La orice încercare de transparentizare a cheltuielilor, spun noii consilieri generali, primărița le-a tăiat microfoanele și a
Priviți acești oameni. Iată ce le-a făcut Soros () [Corola-blog/BlogPost/339206_a_340535]
-
08 august 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache creația încătușată e un vis uitat. în gardul din sârmă ghimpată, e umanul libertății de a fi. aerul viciat al orașului cu o mie de războaie arde filele scrise. mă rostogolesc prin canale în care umbrele dansează în mizeria inimilor. gândul mă sufocă între două clepsidre întoarse ca un clopot răsunând a uitare. de la ferestre, mă privesc pisici triste, miorlăitul lor sparge tăcerea. singurătatea e asigurată de iarba amară a speranței
CLEPSIDRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340861_a_342190]
-
1944, la Bogdănești, disperat și sfâșiat, ziceai despre niște execuții... - De câte ori mă gândesc la acele clipe, mă simt mai rău ca tine. Mă dor toate nervurile, asemenea plantelor într-un ierbar. Atunci, „au fost executați 16 dezertori”. „Împușcații, s-au rostogolit inerți în gropile pline de apă. Am văzut creieri zburând, strigate, groază muta, totuși indiferență față de glonț. Nu mai pot. Nu mai pot. Mă doare ceva nelămurit în piept, ceva de care nu mă pot desface. Mă sfâșie pe dinlăuntru
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
al Valahei de la Muntele de Miazănoapte până la Dunăre și Marea cea Mare! Cu toții urmează exemplul stăpânului și închină cupele cu vin în cinstea tuturor valahilor. Pătru Valdescu bea vinul din pocal până la fund. Deodată acesta îi scapă din mână, se rostogolește pe podea și principele duce instinctiv mâna la inimă și cade moale pe jilț. - Măria Ta! - strigă mesenii disperați. Principele deja trecuse hotarul dintre cele două lumi, acolo unde iubita sa soție îl îmbrățișă cu căldură, apoi ușori ca doi
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
ridica în ecouri spre marile înălțimi. Călărețul descălecă, legă armăsarul de un brădui și se lipi cu spatele de stânca umedă. Păși încet lăsând șuvoiul de apă să treacă pe deasupra sa. Curentul rece și tumultul masei de apă ce se rostogolea în gol îl fascină. Ajuns pe malul celălalt al cascadei mai aruncă în urmă o privire plină de admirație pentru spectacolul oferit de mama natură, apoi se cațără pe stâncă și privirile îi descoperiră o peșteră, ca un altar, în fața
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
să plutim în haloul pe care-l face soarele, unde fiecare emoție e un abis, fiecare gând - o pauză, fiecare dans - un pas de rumbă, fiecare lacrimă - un cristal de rubine, fiecare dor - un cântec de flaut. mireasma visului se rostogolește în spațiu, arde simbolurile, plutește și se pierde odată cu noi. să nu ne mai lăsăm narcotizați de lucruri practice, sau de adjective precum facilul, decorativul, plăcerea, căci unde se instalează decadența, inima își pierde ritmul bătăilor, nu mai are predicat
MI-A TRECUT CHEFUL SĂ SCRIU POEME de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341337_a_342666]
-
crengile sălciilor. lași trunchiurile duble să danseze într-un singur butuc. închizi ochii singur. nu vrei degete străine să-ți plece pleoapele. la final, drumul devine o sinusoidă apatică. asimptote de trăiri lasă culoar în inima ta. noaptea și ziua rostogolesc aceeași bilă. capetele se întâlnesc în ultimul punct undeva, la infinit ești tu și tu, și tu, și tu... totul e artă abstractă în ultimă fază de închidere a porților. Referință Bibliografică: tălpi dezlipite / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN
TĂLPI DEZLIPITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341359_a_342688]
-
Christa, Ruth, grupul acela numeros și nedespărțit ca și cum ar fi frați siamezi. Îmi fac cu mâna. Le întorc salutul prin același gest, bucuroasă că nu sunt nevoită să spun: Guten Morgen Deutschland, Schweiz, Österreich... Sunetele din stânga par mai grave. Se rostogolesc până la mine și disting un” Dobroe utro”. Zâmbesc. Pierdută într-o lacrimă a Oceanului Indian mă aflu tot la mijloc, împărțind politicos zâmbete în dreapta și în stânga. Nisipul fierbinte îmi arde tălpile.De undeva din față muzica pare lină, suavă și parcă
SFERA ALBASTRĂ de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341364_a_342693]
-
care am amintit, și-au dat mână cu mână (mai bine zis vector cu vector) împotriva mea, cu urmări din cele mai neplăcute nu doar asupra firavei mele făpturi, ci și - mai ales - asupra cozii pisicii, peste care m-am rostogolit în încercarea mea neizbutită de a păstra echilibrul sacului (cu pietre sau cartofi, cum doriți). Cum forța de atracție gravitațională e direct proporțională cu masa corpului prăbușit, pisica a miorlăit de mi s-au strepezit dinții, că nici n-am
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
vieții. -Da, suntem provocatori și rebeli. -Și dacă acest demers atrage dezavantaje sau chiar dezastre?! -Nu ne pierdem să căutăm consecințe, pe noi ne interesează doar desfășurarea acțiunilor, procesul ca atare, să simțim că ne-a luat vâltoarea că ne rostogolește, ne aruncă, ne înfruntă, ne înghesuie, ne încearcă ... -Așa ai vrut să mă încerci și pe mine? -Am vrut să văd pasiune în tine. -Nu te-ai putut mulțumi pentru câteva zile, doar cu interesul meu față de tine? Nu ai
REFLECTOARELE CONŞTIINŢEI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341473_a_342802]
-
un belciug de metal încastrat în muchia zidului subacvatic. Tot pipăind sub apă pentru a găsi un mai bun punct de sprijin. Îmi fixasem laba unui picior în belciug și așteptasem cu inima strânsă. Venea un val cu creasta albă, rostogolindu-se. Izbitura fusese violentă. Însoțită, firește, de o ascuțită durere în piciorul imobilizat. Rămăsesem însă acolo sus. Ura! Un strigăt de triumf mi se ridicase din gâtlej în locul tusei de până atunci. Ceilalți se prăbușiseră, încercau să revină suflând greoi
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > CÂNTUL TOAMNEI Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Când m-am trezit în zori ploua. N-a mai plouat demult. Stropi mari, albaștri, - lacrimi calde - se rostogoleau și-n cânt sacadat îmi șopteau: „e toamnă iar, e toamnă iar“. O, de necrezut!... cum timpul a trecut! „Ascunde-ți lacrima și-ascultă cântul toamnei... ploaia curgând, ca un șirag de perle, din ochi melancolici izvorând“... (așa-mi șoptea
CÂNTUL TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342034_a_343363]
-
aș fi știut, de-aș fi știut!“ Ploua în zori. Ploua... pe cerul palid zbor alb - și țipăt de cocori. Risipă de lacrimi, de pași osteniți și-amurg violet, pe prag de gând s-au așezat. Stropi mari, albaștri, se rostogoleau... - pe strune de suflet - și viorile toamnei înfiorate... cântul sacadat îmi însoțeau! Risipă de gânduri, de cânturi, de ploi... și - lacrimi cenușii - pe cărările-mi pustii... pustii, doar „Cântul toamnei“ cu ochi ruginii, ruginii... Referință Bibliografică: Cântul toamnei / Valentina Becart
CÂNTUL TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342034_a_343363]
-
tot în scenografia iubirii mele există iarbă valuri și tropotul hienelor veșnic flămânde tigrul strânge în căciulile găurite ale timpului visurile toate cu ghearele mereu scoase din teaca fierbinte dansează în cele patru direcții ale anotimpurilor spune că zdrențuite se rostogolesc mai ușor printre neîmpliniri jocul lui e fascinant când la final lasă totul și plimbă nisipul din gheare către liziera pădurii nu-i mai doresc privirea îl las să plece mulțumit de grafica pe care o voi înrăma cu propriul
JOCUL TIGRULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342038_a_343367]
-
-n loc de mine:/ Tu dragoste îmi vei aduce, poate...”! Otrăvirea prin iubită/iubire este/se face, de fapt, cu V.I.T.R.I.O.L.-ul alchimiștilor, căci produce înflorirea, prin gestul ritualic al „rostogolirii”: „Din mâna ta voi bea otrava toată ( ... Rostogolindu-mă în gol deodată ( ... )/Iubirea mea-nflorește-n somn migdalul!” Ciudat! Uneori, sonetistul petrarchist THEODOR RĂPAN devine, pentru puține, dar semnificative clipe, barochist levantin („Apusul se topește-n mahmudele,/Oglinzile îngână spovedanii,/ La balul tău veniră curtezanii -/Cătușele-ntristării-mi
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
mantia neagră și urmărirea reîncepe. Mașina parcă aleargă singură. Toate comenzile se blochează și scapă de sub control. În acel moment o umbră se desprinde din ea și dispare printre umbrele munților. De după o curbă, autovehiculul deraiază de la traseu și se rostogolește din stâncă în stâncă spre gura uriașă a prăpastiei. Urmează o explozie puternică și din mașinărie rămâne doar un foc ce se rostogolește la vale, spre hău, ca un glob cuprins de flăcări. Imperatorul este catapultat în afara autovehiculului. Acea forță
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
desprinde din ea și dispare printre umbrele munților. De după o curbă, autovehiculul deraiază de la traseu și se rostogolește din stâncă în stâncă spre gura uriașă a prăpastiei. Urmează o explozie puternică și din mașinărie rămâne doar un foc ce se rostogolește la vale, spre hău, ca un glob cuprins de flăcări. Imperatorul este catapultat în afara autovehiculului. Acea forță care-l stăpânise dispăruse brusc. Cade liber și așteaptă din clipă în clipă să se strivească de vreun pinten stâncos. Dar deodată ceva
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
puțin timp. - Cum așa, dumneavoastră sunteți cel care i-a salvat viața? Mereu i-am spus să nu mai alerge așa tare dar ce, ascultă pe cineva? - Doamna Trifan, eu doar am scos-o din mașina care apoi s-a rostogolit în râpă luând foc în final. Salariații de la SMURD fiind cei care au salvat fata. - Da, dar dacă nu o scoteați dumneavoastră, acum era moartă. Nu ați fost cel care i-a dat primul ajutor? - Ba da, eu am fost
ROMAN 2 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342153_a_343482]
-
opus, care pentru câteva secunde a orbit-o cu farurile, când la rândul său lua curba. Atunci, cum avea ceva viteză, șoseaua fiind umedă, nu a mai reușit să se înscrie și lovindu-se de parapet a zburat peste el rostogolindu-se în râpă. Doar impactul cu parapetul l-a resimțit când s-a declanșat air bag-ul. De restul nu-și amintește nimic. Trifan auzind că Dunca i-a salvat fiica de la moarte, i-a împărtășit și fetei vestea. Era
ROMAN 2 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342153_a_343482]
-
sărate, de doruri sfărâmate în larg. Pletele mele de coaptă secară pradă le las mângâierilor tale, mâinilor tale de bărbat, ce-o viață întreagă-a purtat scutul de aramă și paloșul pe câmpiile de la Termophile ori de pe Eufrat. Lacrimile se rostogolesc pe Calea Lactee, pașii tăi în urmă-i aud venind, tot venind... Aș vrea să fiu marea lui Hemingway, la Havana, ca-n ochiul tău să mă leagăn, să m-alint!... A venit toamna peste inima ta, peste inima mea și
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
nu ne poate văduvi de ceea ce avem mai de preț: AMINTIRILE! Nu, nu confund România cu nimic în lume, e doar așa, o transhumanță a dorului de casă pe care numai brazii singuratici din Prescott știu să mi-l tânguie, rostogolindu-mi visător chemările spre alte chemări ... îmbinând totul într-o coloană a dorului infinit, precum o efigie a iubirii dăinuind peste vremi cu chemări de pâine caldă și mere coapte pe teracota bunicii, dinspre copilul cu nasul julit înspre adultul
PRESCOTT, O SCENĂ MIRIFICĂ PE HARTA ARIZONEI! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341731_a_343060]
-
se susține muzica în dorințele care vin și se prefac că pleacă în simbioza frunzelor din toate anotimpurile zorii zilei dezmint nopțile cusute de lună apleacă-ți durerile pe sânul meu în cuvinte zădărnicite existențe te șterg când bolovanul se rostogolește fără țintă cu răcoarea izvorului de munte cu gândul apelor din fântâni cerul curge în priviri râul disecă iubirea vie gânduri de flori în traiectorii pentru gâze minuscule magnolii respirând a meditație ridic făclia în risipirea mea în ruga ta
VĂPAIA DINTR-O ALERGARE DE CURSĂ LUNGĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341768_a_343097]
-
Scrieri > ÎNTÂLNIREA CU NOROCUL... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1188 din 02 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului * * * * N-aveam niciun chef să întâlnesc pe cineva în ziua aceea. Corăbiile se scufundaseră demult și valuri învolburate de gânduri se rostogoleau în căutarea comorilor pierdute... în trecerea grăbită a timpului. Mergeam fără țintă, pierdută în mulțimea străzii, iar privirile obosite rătăceau în depărtări nebuloase, lipsite de contur. La un moment dat, simt o prezență stranie (destul de discretă) în jurul meu și o
ÎNTÂLNIREA CU NOROCUL... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341865_a_343194]
-
și abisul și steaua curge către stingerea sa mai curge amurgul și viforul și ploile și zăpezile curg toate într-o pustie unde nu-i somn nici vis nici dragoste nici ură... totul curge ca în heraclitianul vers unde se rostogolesc toate la vale într-o indolentă nepăsare galactică ființă din ființa unui zeu se hrănește din căderea ultimă a unui hoit ce se numește istorie. miercuri, 2 aprilie 2014 Referință Bibliografică: totul curge... / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TOTUL CURGE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341878_a_343207]
-
arogante... Stătu cât stătu poetul în ușă, cum ar sta cifra unu într-un picior, apoi îndrăzni. Știind că nu are cui, Poetul încercă totuși să le vorbească despre proiectul său... Și cele șase zerouri s-au privit leneș, apoi, rostogolindu-se, s-au aliniat în stânga cifrei unu... Poetul privi rândul și le zise: Vedeți, împreună suntem un milion. Și scrise la calculator: 1000000... Și îndată zerourile s-au făcut și mai vajnice, și mai importante, și mai dolofane, înghesuindu-se
ZERO ŞI UN MILION de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341896_a_343225]