1,948 matches
-
din spațiile pe suprafața căruia să-și odihnească nobilu-i trup. Doamna a optat pentru varianta B, nu însă înainte de a face un semn complice din coada ochiului stâng, așa, ca și cum ar fi spus: "Ehei, știu eu cât de șmecheră ești, Rozalie, vrei să mă așez pe ceva tare, pe un taburet aiurit, în loc să stau comod, colo, pe marginea patului, nu? M-am prins eu! Ești glumeață, doamnă Rozalie!" Și s-a așezat. Efectul nu a fost dintre cele mai plăcute. Patul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
stâng, așa, ca și cum ar fi spus: "Ehei, știu eu cât de șmecheră ești, Rozalie, vrei să mă așez pe ceva tare, pe un taburet aiurit, în loc să stau comod, colo, pe marginea patului, nu? M-am prins eu! Ești glumeață, doamnă Rozalie!" Și s-a așezat. Efectul nu a fost dintre cele mai plăcute. Patul fiind ceva mai jos, iar onorata doamnă ceva mai înaltă, și-a dat drumul ca din pod, iar la contactul dureros cu patul a mai clipit rapid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sumar dar atent control al părții amintite, răsuflând ușurată ca și cum ar fi supraviețuit unui seism de gradul nouă pe scara Richter, s-a întors, a ridicat pătura și a palpat salteaua de paie. Dar ce fel de saltea aveți, doamnă Rozalia? Dormim pe saltele de paie, doamnă Condor. Extraordinar! Nu-mi vine să cred că în secolul al XX-lea mai există asemenea monstruozități... Cu iluziile spulberate și speranțe nebuloase privind șansele oferirii unui suport moale și călduț rotofeiului șezut al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
răspuns din slavă: Pentru că ești bou." (G. Topîrceanu) Acceptând în final ca punct de sprijin al părții dorsale taburetul, doamna Condor, dintr-o curiozitate specifică marilor detectivi, și-a început activitatea de investigație, formulând o întrebare simplă, aparent banală: Doamnă Rozalia, de ce-i așa de afumată camera asta? La această întrebare mama s-a limitat la un răspuns laconic. Din cauza fumului, doamnă. Vizitatoarea noastră, aflată într-un vizibil proces de senescență, a încetat să mai cerceteze camera, oprindu-și privirea plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
limitat la un răspuns laconic. Din cauza fumului, doamnă. Vizitatoarea noastră, aflată într-un vizibil proces de senescență, a încetat să mai cerceteze camera, oprindu-și privirea plină de o avidă curiozitate asupra farfuriei de aluminiu. Dar aici ce aveți, doamnă Rozalia? În farfuria de aluminiu din mijlocul mesei, stăteau boabele de porumb "dintele calului", "rânjind" la noi sinistru, ca maxilarele dezosate ale unui copitat, privind amenințătoare din mormanul de oase azvârlite într-o groapă de la marginea abatorului. Unele alburii sau galbene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
gândindu-se, pe bună dreptate, care să fie rostul acestei întrebări? Îi era foarte greu să răspundă. Era într-o situație jenantă, penibilă. Doamnă, ceea ce vedeți dumneavoastră în farfuria de aluminiu reprezintă "pâinea noastră cea de toate zilele". Cum, doamnă Rozalia, vreți să mă faceți să cred că sunteți capabili să ingerați asemenea compoziție?? Și iarăși sistemul de semnalizare al vizitatoarei de la coada ochiului stâng se puse mai abitir în funcțiune, ca păcăniturile discontinui ale aparatului morse. "Ei, doamnă Rozalie, dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
doamnă Rozalia, vreți să mă faceți să cred că sunteți capabili să ingerați asemenea compoziție?? Și iarăși sistemul de semnalizare al vizitatoarei de la coada ochiului stâng se puse mai abitir în funcțiune, ca păcăniturile discontinui ale aparatului morse. "Ei, doamnă Rozalie, dă-o-ncolo de treabă și încetează cu glumele astea de prost gust. Mă crezi copil, ce Dumnezeu?! La noi nici orătăniile și nici porcii n-ar mânca așa ceva. E incredibil ce spui. Iar dacă dumneata zici că i-ai obișnuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
urmă suferințele provocate de semenii noștri cei răi și să ajungem în vremuri mai bune. Însă până atunci, doamnă, avem bunul-simț să nu apelăm la ajutorul nimănui, ci să îndurăm toate încercările prin care trebuie să trecem. Amin. O, doamnă Rozalia, și voi, copii, iertați-mă pentru vorbele nesăbuite pe care le-am rostit. Dumnezeu mi-e martor că n-am spus-o cu răutate; dar n-am știut adevărul despre voi și nici n-am cunoscut dârzenia și mândria de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Am cinci copii și, uite la mine, îl aștept pe al șaselea, mâine-poimâine. Ajută-mă, te rog, și caută-mi de lucru, să am ce să le dau de mâncare copiilor. Te rog! D-apoi cum nu te-oi ajuta Rozalie, că te văd că ești necăjită, singură și cu o casă de copii. Cum nu te-oi ajuta? Uite, chiar acuma voi merge. Știu eu pe cineva care are nevoie de ajutor în gospodărie. Plec. Îți mulțumesc frumos, nană Floare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sfoară alături de maică-sa pentru a nu fi lovit de mașini în trafic, dar țopăind neastâmpărat, vrând să arate că ar fi capabil de fapte mult mai spectaculoase, dar nu i se dă posibilitatea... Am intrat în curte. Bună ziua, doamna Rozalia, am sosit. Vă mulțumesc, coana moașă, bine-ați venit! Acum începea o activitate importantă, grea și riscantă, pe muchie de cuțit. În treaba asta copiii n-aveau ce căuta. Mama a fost o femeie credincioasă, foarte bisericoasă și, în ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
linie dreaptă și acum asistată, încurajată și îmbărbătată de cele două femei se străduia să realizeze pasul hotărâtor. Striga și urla, înfigându-și degetele în salteaua de paie, mototolind și trăgând cu forță disperată așternutul pe care era întinsă. Hai Rozalie, hai, Rozalie! Acuma! Acuma! Transpirată, obosită, înădușită, se oprise să-și tragă sufletul; nu mai putea, era epuizată. Coana moașă era neliniștită: o pipăia, o palpa, o apăsa, o sucea. Considera că ceva nu e în regulă cu sarcina. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și acum asistată, încurajată și îmbărbătată de cele două femei se străduia să realizeze pasul hotărâtor. Striga și urla, înfigându-și degetele în salteaua de paie, mototolind și trăgând cu forță disperată așternutul pe care era întinsă. Hai Rozalie, hai, Rozalie! Acuma! Acuma! Transpirată, obosită, înădușită, se oprise să-și tragă sufletul; nu mai putea, era epuizată. Coana moașă era neliniștită: o pipăia, o palpa, o apăsa, o sucea. Considera că ceva nu e în regulă cu sarcina. Ce anume putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai profund dispreț față de lumea în care va intra, incapabilă să-i asigure protecția, confortul și iubirea de care avusese parte până atunci. Ciudată hotărâre, care-o punea în mare dificultate pe coana moașă, dar mai ales pe mama. Doamnă Rozalia, copilul vine cum nu trebuie: cu spatele. Timpul este prețios; pierdem lichidul și atunci ne va fi și mai greu. Totul depinde de dumneavoastră: adunați-vă forțele. Hai, curaj! De pe fruntea mamei se rostogoleau boabe de transpirație; o cuprinsese frica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fi și mai greu. Totul depinde de dumneavoastră: adunați-vă forțele. Hai, curaj! De pe fruntea mamei se rostogoleau boabe de transpirație; o cuprinsese frica. Nana Floare se uita cu milă și cu dragoste la eforturile mamei, încurajând-o necontenit. Așa, Rozalie, așa! Împinge, Rozalie! Bine! Foarte bine! Bine, doamna Rozalia, bine! Acuma! Împinge! Acuma! Și strigau, și țipau, și urlau la mama ca doi țărani care-și îndemnau cu asprime și nădejde telegarii să scoată pe drum uscat căruța încărcată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
greu. Totul depinde de dumneavoastră: adunați-vă forțele. Hai, curaj! De pe fruntea mamei se rostogoleau boabe de transpirație; o cuprinsese frica. Nana Floare se uita cu milă și cu dragoste la eforturile mamei, încurajând-o necontenit. Așa, Rozalie, așa! Împinge, Rozalie! Bine! Foarte bine! Bine, doamna Rozalia, bine! Acuma! Împinge! Acuma! Și strigau, și țipau, și urlau la mama ca doi țărani care-și îndemnau cu asprime și nădejde telegarii să scoată pe drum uscat căruța încărcată cu lemne înnămolită în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-vă forțele. Hai, curaj! De pe fruntea mamei se rostogoleau boabe de transpirație; o cuprinsese frica. Nana Floare se uita cu milă și cu dragoste la eforturile mamei, încurajând-o necontenit. Așa, Rozalie, așa! Împinge, Rozalie! Bine! Foarte bine! Bine, doamna Rozalia, bine! Acuma! Împinge! Acuma! Și strigau, și țipau, și urlau la mama ca doi țărani care-și îndemnau cu asprime și nădejde telegarii să scoată pe drum uscat căruța încărcată cu lemne înnămolită în știoalna din pădure. Și cele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
După clasica toaletare a nou-născutului prin incizia și legarea cordonului ombilical, coana moașă a ridicat omulețul în sus comunicându-i mamei radiind toată de o debordantă fericire ca și cum acesta ar fi fost copilul ei și nu al mamei: Priviți, doamnă Rozalia, aveți un flăcău frumos și sănătos. Să vă trăiască! La mulți ani! Mama a întredeschis ochii, privind la comoara din mâinile coanei moașe, apoi a închis pleoapele ca și cum ar fi tras cortina asupra celui mai grandios și impresionant spectacol pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o sleiseră de puteri întocmai cum storci o rufă înainte de a o pune la uscat. Alături de mama se afla o mogâldeață de omușor îmbrăcat tot în alb, asemănător unui bulgăre de zăpadă proaspătă; numai fața și ochișorii formau o pată rozalie în întregul lui. Pesemne că apariția noastră l-a surprins în mod plăcut, ori poate a ținut cu tot dinadinsul să ne salute în felul său special, căci întreg spațiul cămăruței s-a umplut deodată de niște sunete puternice, emise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mama voastră care numai pentru voi trăiește și muncește. Mai e ceva. Până când vom încreștina copilul, dându-i un nume în cadrul Sfântului Botez, vă rămâne vouă să-i alegeți unul frumos, de care să nu-i fie rușine. Eu, doamnă Rozalia, și cu nana Floare am plecat. Mai rămâneți cu bine și fiți sănătoși. Sărut-mâinile, coană moașă! i-am răspuns în cor. După plecarea celor două femei de treabă ne-am dus și l-am înconjurat pe frățiorul nostru și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pentru mama. Cine să-i boteze copilul? Cine? O femeie străină de partea locului, fără bărbat și cu șase copii. Cu o zi înainte de botez, vecina a intrat în căsuța noastră, abordând exact chestiunea care o frământa pe mama: botezul. Rozalie, tu știi că pe mine mă cheamă Floare, iar pruncul tău s-a născut de Florii, așa că m-am gândit să-i fiu eu nașă de botez și să-i punem numele de Florin. Botezul să fie după slujba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
viză pe care am depus-o pentru a o vizita pe draga de Anna la Liverpool. Nu sunt suficient de sigur în ochii lor pentru a întreprinde o asemenea călătorie riscantă. Un supus funcționar al Majestății Sale, cu un ten rozaliu de șobolan ras cu ciobul de sticlă, îmi cere o hârtie suplimentară de la bancă, extras de cont curent etc. Întors acasă plin de nervi, simt nevoia să-mi afirm furios alteritatea: ascult în buclă muzica celor trei soleils (staruri) algerieni
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
case cochete... Nu-și mai amintea nimic din acele zile; memoria a pus frumos în acele sertărașe poveștile duioase ale mamei; singura imagine care i se atașează gândului fugar e un cer negru; undeva, spre înalt, urmele zilei se pierd rozalii în cenușiul înnegrit al nopții. Când familia tânără a trecut acele căi ferate, uitate de toate trenurile în întuneric, boțul acela de om făcea prima călătorie, în brațele puternice ale tatălui și sub privirea caldă și grijulie a tinerei mame
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
tinerei mame, un pic amețită de leuzie. După aceea, nu mai sunt povești; e ca și cum ai trage repede câteva sertare goale, unul după altul, cu zgomotul acela de gol și de ușor în același timp... Însă tot cenușiul acela cu rozaliu era culoarea cerului, în cartierul nou în care se mutaseră, dar în care zgâtia mică nu avea cum să exploreze ceva... Apartamentul micuț, cu parchetul lustruit era însă numai bun de cotrobăit și așa s-a și întâmplat în ziua
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în perete pe amândouă, iar tânăra mamă a simțit și ghemotocul din burta ei răzvrătindu-se... Copila negruță mișca, însă carnea degetelor era crudă și lacrimile au început după aceea să țâșnească, odată cu țipetele ascuțite. Tot cer înnegurat cu urme rozalii era și în noaptea aceea a cutremurului, în ’77. Copiii eram toți adunați pe o bancă în fața blocului, acoperiți cu pături apucate în grabă de părinți când a început urgia. Abia venisem dintr-o vizită și tata meșterea ceva la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
am dat nas în nas cu alți copii de prin vecini, alungați și ei din case de un vuiet nimicitor. Și mama tot striga în spatele tatei: „Nicule, unde-i fata?“ În fața blocului era tot negrul acela cenușiu, nici urmă de rozaliu. Ne-am îngrămădit pe banca pe care în timpul zilei jucam toate jocurile posibile și imposibil de imaginat în cartierul acela prăfuit de periferie; acuma eram cam rebegiți; ziceau părinții cică să dormim, dar cine dracu’ putea dormi, că era urgia
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]