1,828 matches
-
nu depind încă de "civilizație", de codul de valori, de interdicțiile și de exigențele acesteia. Această imagine elementară a "omului naturii" om "al instinctului pur", la adăpost de orice prescripție și de orice obsesie a păcatului, trăind fără să se rușineze în goliciunea sa de la început, necunoscînd caznele muncii și necazurile bolilor, este, neîndoielnic, departe de a fi o noutate: secolele creștinătății nu au ignorat-o, ea nu a lipsit din zonele părăsite de aceasta, dincolo de manifestările de transgresiune mai mult
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
vei uita imediat după. Pentru unii profesori, matematica apare ca un sistem de demonstrații riguroase pe care, totuși, trebuie să te abții să le prezinți în clasă, și să prezinți în locul lor unele mai accesibile, deși neconcludente, de care te rușinezi oarecum. Pentru un matematician cercetător, matematica poate apărea uneori ca un joc de ghicit: trebuie să ghicești o teoremă matematică înainte de a o demonstra, trebuie să ghicești ideea demonstrației înainte de a te ocupa de detalii. Cred că unui filosof destul de
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ta este completă, când de fapt nu este, nu ar fi cinstit. Recunoaște calm că demonstrația ta este incompletă, dar dă-le un fundament respectabil și plauzibil pentru rezultate incomplet demonstrate, din exemple și analogii. Apoi, nu trebuie să te rușinezi de demonstrații false, și atunci unii studenți și-ar putea aminti învățătura ta și după examen. Pe baza unei îndelungi experiențe, aș spune că studenții talentați de la inginerie sunt, de obicei, mult mai receptivi și mai recunoscători pentru un fundament
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
senzație și conștiință: dacă simțurile debordează cunoașterea și rațiunea, folosirea lor este nefastă. În schimb, dacă între ele există un acord, hedonismul este de cea mai bună calitate și-l putem căuta fără ca din punct de vedere etic, să ne rușinăm". (Onfray, Rațiunea gurmandă, 2000, p. 82) Senzualismul în educație presupune absența dispozitivelor ajutătoare, iar simulările cu ajutorul computerului sunt recomandate doar atunci când fenomenele și procesele respective nu sunt accesibile în mod direct simțurilor. 5.9. Practicile "de bucătărie" ale școlii Mediul
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
avea să i se șubrezească. Prin anul 1948, când a murit, avea doar patruzeci și trei de ani. Am vegheat la căpătâiul lui toți cei patru copii și mama. Nu se puteau citi pe chipul lui spasmele fricii, nu se rușinase niciodată de viața lui. Accepta moartea cu calm, cu fața senină, fără teamă și asta Îi Înnobila mai mult ființa. A fost un suflet ascetic, contemplativ și generos. Pupilele ochilor lui se contractaseră dar În ele se putea observa un
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
jos traista În care erau așezate găluștele toarse de mama și cămașa la care lucra cu migală. Stai cuminte, răule, că-mi dai traista jos! Acuși te cârpesc cu furca de tors și n-o să-ți mai ardă de joacă! Rușinat parcă de amenințarea cu furca de tors, câinele se astâmpără, continuând Însă să se gudure pe lângă picioarele lor. În odaia cea mare Încă era cald și cei doi frați ai Anuței, Sandu și Nuțu, erau dezveliți, iar țolul alunecase jos
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
că nu se mai putea mișca fără să fie dus [de altcineva]. În timpul infirmității sale, a avut onoarea de a fi vizitat de fratele Giordano, de sfântă amintire, maestru general al Ordinului Predicatorilor, care a spus: «Frate, să nu te rușinezi chiar dacă Tatăl Domnului Isus Cristos te trage la el doar de un picior». Așadar, după ce a stat atât de mult timp întins într-o chilie, în care nu putea să asculte liturghia - frații nu celebrau încă în convent, ci se
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Cheamă-l pe fratele Iacob din Pavia, pe fratele Avanzio, pe cutare și cutare. Ia zece părți! Acesta este cântecul gâștei». Cei care fuseseră invitați de Adonia (cf. 1Rg 1,41) au rămas descumpăniți auzind aceste cuvinte și s-au rușinat, iar tulburarea guardianului nu a fost mai mică; prin urmare, i-a spus ministrului: «Părinte, eu îi invitam pe aceștia să vă țină companie pentru a vă onora, din moment ce mi se par cei mai demni». Dar ministrul i-a răspuns
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
supliciului său. Nunc mea supplicio vita pudenda suo est. (v. 48) Trebuie să subliniem aici: poetul nu roșește din cauza relegării sale, ci din cauza pedepsei care reprezenta partea rău famată a vieții sale. Prin urmare, preocuparea lui este că soția se rușinează să fie numită soție de exilat. "Vai mie, dacă tu, atunci când te numesc soție de exilat, întorci capul și roșeața îți invadează chipul. Vai mie, dacă consideri rușinos să fii soția mea! Vai mie, dacă deja ți-e rușine că
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
49-60) Din punctul nostru de vedere, revin în discuție și alte elemente de mare importanță. Ovidiu proclamă cu voce tare că Fabia nu are de ce să roșească nici măcar acum: are motive să fie îndurerată, dar nu are de ce să se rușineze. Ciudat sfat dat unei soții care trebuie să fi fost la curent cu adevărata cauză a exilării lui Ovidiu și care nu trebuia să se rușineze, chiar dacă, așa cum se presupune de obicei, eroarea consta în faptul că poetul a fost
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
roșească nici măcar acum: are motive să fie îndurerată, dar nu are de ce să se rușineze. Ciudat sfat dat unei soții care trebuie să fi fost la curent cu adevărata cauză a exilării lui Ovidiu și care nu trebuia să se rușineze, chiar dacă, așa cum se presupune de obicei, eroarea consta în faptul că poetul a fost "mediatorul adulterului Iuliei Minor cu D. Silanus". A nu se uita că Fabia era una dintre însoțitoarele Marciei, soția lui Paulus Fabius Maximus. În cazul unei
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poetul a fost "mediatorul adulterului Iuliei Minor cu D. Silanus". A nu se uita că Fabia era una dintre însoțitoarele Marciei, soția lui Paulus Fabius Maximus. În cazul unei asemenea ipoteze, Fabia ar fi avut cu adevărat motive să se rușineze de soțul său și de exilul acestuia. Ovidiu, însă, se preface că nimic nu s-a întâmplat și o incită să fie mândră și să se laude cu asta. Dar ce fel de vină e aceea cu care trebuie să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acest moment ies la iveală alte precizări de-ale poetului, care, potrivit evaluării lui, trebuie să fi cântărit mult în stabilirea pedepsei... Dar, să-l lăsăm mai bine pe Ovidiu să vorbească: Chiar și acum nu ai de ce să te rușinezi că te-ai măritat cu mine: nu durerea trebuie să fie absentă, ci rușinea". tuusque Non dolor hinc debet, debet abesse pudor. (v. 61-62) Lui Ripert pare să-i fi scăpat semnificația: "si tu n'en as pas de douleur
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
testul latin este cât se poate de clar: cu alte cuvinte, acesta vrea să sublinieze că, măritându-se cu Ovidiu, Fabia are dreptul să se mâhnească pentru că, ulterior, soțul i-a fost relegat, însă nu are niciun motiv să se rușineze. Trebuie să se mâhnească, dar nu să se rușineze. Și pentru Fabia trebuia să conteze ceea ce conta și pentru Ovidiu: nu cauza relegării, ci pedeapsa în sine reprezenta adevărata parte rău famată din viața poetului. Exemplificările mitologice vin să confirme
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
alte cuvinte, acesta vrea să sublinieze că, măritându-se cu Ovidiu, Fabia are dreptul să se mâhnească pentru că, ulterior, soțul i-a fost relegat, însă nu are niciun motiv să se rușineze. Trebuie să se mâhnească, dar nu să se rușineze. Și pentru Fabia trebuia să conteze ceea ce conta și pentru Ovidiu: nu cauza relegării, ci pedeapsa în sine reprezenta adevărata parte rău famată din viața poetului. Exemplificările mitologice vin să confirme și mai bine această interpretare a noastră. "Când temerarul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Ovidiu: nu cauza relegării, ci pedeapsa în sine reprezenta adevărata parte rău famată din viața poetului. Exemplificările mitologice vin să confirme și mai bine această interpretare a noastră. "Când temerarul Capaneu a murit de o lovitură neprevăzută, Evadne s-a rușinat de soțul său? Și când regele lumii (Jupiter) a stins focul cu fulgerele sale, Phaeton nu trebuia să fie renegat de ai săi? Semele nu s-a înstrăinat de tatăl ei Cadmus, pentru că a pierit datorită ambiției rugăciunilor sale? Nici
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și se afirmă în evenimentele potrivnice". (v. 79-80) Quae latet inque bonis cessat non cognita rebus, Apparet virtus arguiturque malis. De aceea Fabia are ocazia de a deveni celebră la fel ca eroinele trecute în revistă de poet: în loc să se rușineze, trebuie să se laude cu exilul poetului: "Soarta mea îți oferă un titlu de glorie (locum tituli) și afecțiunea ta (pietas) îți dă dreptul să ții capul sus. Folosește-te de circumstanțele care-ți oferă ocazia să-ți sporești onoarea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
baza relegării lui ar fi ceva infam, cum era fără îndoială (cel puțin pentru contemporanii mai iluminați decât sulmonezul), să o faci pe "mediatorul adulterului" chiar dacă e pentru nepoata împăratului și al său amant. Ovidiu nu numai că nu se rușinează de asta, dar îi exagerează valoarea, incitându-i și pe prietenii mai apropiați și, în primul rând, pe soție să facă la fel. Cu alte cuvinte, datorită exilului său (și implicit pentru cauza care a dus la acesta), Ovidiu se
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ridicate deasupra capului".). Din păcate, bărbatul nu e la înălțimea momentului: în loc să răspundă generoaselor avansuri erotice el se apucă de plâns, dacă nu chiar ca o fecioară înfricoșată, oricum, ca un lamentabil erou de melodramă, stricând vraja și cheful femeii rușinate de goliciunea sa inutilă, pe care "o înmulțeau în nesfârșit oglinzile". În cele din urmă Andrei își recunoaște vina de a iubi încă pe Mab, găsind o nesperată (ca să nu zicem greu de admis) înțelegere la binevoitoarea Marta, devenită brusc
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
000 ducați 91. Prelatul nu avea decât 10 000 de ducați în casetă; fu silit să-și trimită feciorul să-i ia și să semneze un bon pentru rest. După ce a făcut acestea, a putut să ia drumul palatului său, [...] Rușinat și de uimire cuprins, Jurând, dar un pic cam târziu, că nu se va mai lăsa prins. Partea cea mai picantă a poveștii este că, a doua zi, biletul de 4 000 de ducați fu prezentat cu nerușinare și plătit
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
VADĂ, DUPĂ DISPOZIȚIILE DUMNEAVOASTRĂ. \ SĂ INTRE. 37 SILUETA ÎNALTĂ A TÂNĂRULUI, ÎMBRĂCAT ÎN UNIFORMA LUI ALBASTRU CU GALBEN, SE CONTURA ÎN CADRUL UȘII. ÎNAINTĂ, LUĂ POZIȚIE DE DREPȚI ȘI DUSE PALMA LA TÂMPLĂ. \ SALUT, FIULE, SPUSE MARIN INTENȚIONAT. SE SIMȚI PUȚIN RUȘINAT DE EFECTUL PRODUS DE CUVINTELE SALE ASUPRA CELUILALT. ÎL PRIMISE ASTFEL CU UN SCOP PRECIS. ÎN URMĂTORUL CEAS AVEA NEVOIE DE UN GEN DE LOIALITATE PE CARE NU O PUTEA GĂSI LA ORICINE. ERA GENUL DE LOIALITATE PE CARE UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
brațele sale. Se așeză și își scoase bluza. Carnea ei moale și albă se ivi de sub țesătură. Își privi în oglindă vânătăile de pe spate și brațe. Atinse ușor sânii care o dureau ca de moarte. Își trase cămașa de noapte rușinată de durerea sa și scoase fusta. Pulpele erau galbene spre albastru-negre. Întinse camașa de noapte și se așeză lângă îngerul ei. Se închină în gând ca noaptea să fie scurtă. Făcu o cruce deasupra fetei, apoi una ei, își sărută
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nimic... Pe jumătate adormit bărbatul încerca să mănânce. Cât intra în gură, cât dădea pe el. Nu mai știa și nici nu avea să vadă a doua zi când nevasta lui strângea totul și îi pregătea țoale noi. O săruta rușinat de durerea ei și își urma treaba prin ogradă sau la câmp. Viorica era la dulap, încercând să mai scoată ceva de mâncare. Auzi cum strachina era trântită pe masă, dar nu apucă să se întoarcă. O mână era în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
zdrobită, o văzu pe Louise privindu-l cu acea expresie de om ce se îneacă, pe care o dă surpriza și o durere prea mare. Descoperi atunci că nu se mai gândise la ea în tot acest răstimp și se rușină. Îi ceru iertare, făgăduindu-i că de mâine totul va fi ca înainte. Louise nu putea vorbi și își întoarse capul spre a-și ascunde lacrimile. A doua zi Jonas plecă de acasă dis-de-dimineață. Ploua. Se întoarse ud până la piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
știe, și totuși m-a întrebat, zise Klapka mai încet și cu o umbră de mister în glas. Iar când, de frică, i-am spus o minciună, el nici n-a clipit din ochi, încît am fost silit să mă rușinez de lașitatea mea! Tăcu așteptând un răspuns sau o întrebare. Pe Bologa însă atitudinea și glasul căpitanului îl uluiră, trezindu-i deodată în suflet toate zbuciumările care crezuse că s-au stins fără urme. Ar fi vrut să protesteze și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]