10,776 matches
-
această suferință, chiar cu bucurie, pentru că te iubeam. Nu ți-am vorbit niciodată despre asta. Apoi, când n-a mai fost nevoie să ne ascundem, dar tu ai continuat pe aceeași cale, am simțit că într-un fel îți e rușine cu mine. Și asta a început să-mi otrăvească sufletul. Ei, nu vreau să spun că ar fi trebuit să te însori cu mine imediat... de ce ai fi făcut-o? Dar nici nu era cazul să mă ții ascunsă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
golit paharul și mi-am mototolit manșetele câtva timp, mi-au venit În minte cele câteva lucruri la care mă gândeam În drum spre hotel. Mă tem că unele dorințe Încă-mi păreau un pic criptice, dar timiditatea sau poate rușinea continua să-mi joace feste. Oare mai avea și altceva de băut? Dora zâmbi - ambiguu, zic eu - și Își mângâie abdomenul cu o mână rătăcită. — Îmi pare rău, nu mai am șampanie. Cel puțin azi. Cât vrei să stai? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu celălalt destul de mult, după cum era de așteptat Într-o relație ca a noastră. Normal, nu era nimic neobișnuit În sunetele acelea emise de sub cămașa de noapte violetă În care tocmai mă lăsase s-o Îmbrac, și totuși mi-e rușine să povestesc așa ceva. Dar când Dora Își lăsă brațele În jos, șoptind cuvinte nerușinate În urechile mele În timp ce-mi Încheia bluza mulată, un nasture de perlă după altul, sus până la gât, am simțit miros de... Usturoi. Probabil păream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apropouri despre ce-mi doream, Dora m-a Întrerupt, spunându-mi că acestea erau două lumi diferite și că trebuia să aleg una din care vreau să fac parte. Era cea a „achiziției“ și cea a „parteneriatului“. Nu-i era rușine de modul În care Îți câștiga traiul, dar munca era muncă și viața personală, viață personală. Următoarea noapte, când Dora a strigat „În sfârșit, goală!“, mi-am dat seama că aceasta era forma ei preferată de Întâlnire și am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am dat seama că șifonierul maică-mii Îmi putea oferi plăcere. Nu, nu acesta este cuvântul potrivit. Nu exista „plăcere“, Încă nu, ci, mai degrabă, confort - complet și cald și echilibrat, un sentiment de satisfacție atât de reconfortant Încât, În ciuda rușinii care-mi străbătea corpul, știam că nu sunt pregătit să renunț. Dora mă privi iscoditor. I-am explicat că fără prohibiție, nu exista nici atracție. Scoase vârful limbii, Îndepărtând un fir de tutun cu degetul mare și cel arătător. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
privi iscoditor. I-am explicat că fără prohibiție, nu exista nici atracție. Scoase vârful limbii, Îndepărtând un fir de tutun cu degetul mare și cel arătător. — Nu cred. O persoană se poate simți foarte bine și fără să-i fie rușine. Sigur, un copil poate privi prima confuzie ca rușinoasă - dar numai dacă a fost deja Învățat să o asocieze cu prohibiția. În caz contrar, cred că e pregătit să facă orice. — Oi fi eu austriac, dar nu sunt catolic. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dar numai dacă a fost deja Învățat să o asocieze cu prohibiția. În caz contrar, cred că e pregătit să facă orice. — Oi fi eu austriac, dar nu sunt catolic. — N-are nici o importanță. Ce nu-mi place e că rușinea presupune o conștiință Încărcată. Dar de ce-ar simți un copil așa ceva? Odată cu trecerea timpului, crește, și atunci timiditatea e mai adecvată. Asta Înseamnă rușine fără moralitate. Dacă ești timid, nu ai nici un cenzor dindărătul frunții. E ca și când ai umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
austriac, dar nu sunt catolic. — N-are nici o importanță. Ce nu-mi place e că rușinea presupune o conștiință Încărcată. Dar de ce-ar simți un copil așa ceva? Odată cu trecerea timpului, crește, și atunci timiditatea e mai adecvată. Asta Înseamnă rușine fără moralitate. Dacă ești timid, nu ai nici un cenzor dindărătul frunții. E ca și când ai umbla dezbrăcat pe Întuneric. O persoană timidă umblă așa cât timp luminile sunt stinse; cel care se simte rușinat, niciodată. Când sosi chelnerul, am comandat Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
exact În opusul său, adică Într-o „corecție pedagogică“. Trăgând ușa după nevastă-sa, o rugă pe fiică-sa să se dezbrace. Credeam că n-am auzit bine. Dar a repetat ce-a spus, adăugând că trebuia să-mi fie rușine pentru ce făcusem. În sfârșit, am rămas acolo doar așa, În chiloți, plângând de mama focului. Tata a stat cu brațele Încrucișate și a așteptat să-mi dau jos și chiloții, fără a scoate o vorbă. M-a permis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și definitive. Odată Întors la etaj, cu fața Încinsă și picioarele Înghețate, am zăcut treaz până târziu, numărând orele, meditând la perspectiva sumbră de a deveni, din nou, persoana care am fost mare parte din viața mea. Mi-era cumva rușine, aveam cumva remușcări? Sincer să fiu, da. Cu ochii Înlăcrimați și cu inima grea, mi-am dat seama că simțeam și mai mult decât atât. Totuși, dragostea e imprevizibilă. După doar câteva săptămâni, după ce am trecut peste partea intensă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sigur că, dacă aș mai fi avut ceva În stomac, aș fi vomitat din nou. Am tremurat doar, friguros și amărât - și am simțit cum sentimentele mi se detașau de trup, plecând pe vârful degetelor, ca și când le-ar fi fost rușine. Când, În sfârșit, am reușit să mă adun, mi-am șters lacrimile. Durerea păru să cedeze, astfel că am reușit să mă târăsc până la chiuvetă. M-am spălat cum am putut, având În vedere starea În care eram. Saliva amestecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu impermeabilul lui Ivan Britz. Cleștișorii Îmi mângâie gleznele, și calul de lemn de la Dora e În valiza de pe portbagajul bicicletei. În curând roțile Torpedo-ului meu negru ne vor legăna zumzâind pe smoala umedă, ducându-mă departe de iubire, rușine și durere, tocmai până În cartierul de după Mizerie. Apendice După investigări Îndelungate, a reieșit că Alexander Knisch, treizeci și cinci de ani Împliniți astăzi, domiciliat pe Otto-Ludwig-Straße, nr. 1, stătea În șifonierul din apartamentul sus-menționat, În ultima zi de vineri din iunie, 1928
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că: „Abundă actele de exhibiționism, voyeurism, fetișism, autoerotism și sex oral: totuși, din cauza moralității sale, pacientul nu obține o satisfacție sexuală reală nici din fantezii, nici din actul erotic în sine, aceasta provocându-i, mai degrabă, un sentiment covârșitor de rușine și groaza de a nu fi pedepsit, pedeapsa luând la el, mai ales, forma castrării“ (Spievogel, O. „Penisul descumpănit“, vol. p. 909). Spievogel crede că multe dintre simtome își au originea în constrângerile manifestate în relația mamă-copil. Cea mai memorabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
noștri. E prima zi însorită de primăvară și a dat deja cu naftalină tot ce se cheamă lână, a strâns covoarele sul și le-a legat, iar apoi le-a târât în camera cu trofeele tatii. Nu-i e niciodată rușine de casa ei: n-are decât să intre un străin la orice oră din zi, să-și bage nasul în orice debara, în orice sertar, că ei n-are de ce să-i fie rușine. Iar la baie, poți linge mac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trofeele tatii. Nu-i e niciodată rușine de casa ei: n-are decât să intre un străin la orice oră din zi, să-și bage nasul în orice debara, în orice sertar, că ei n-are de ce să-i fie rușine. Iar la baie, poți linge mac de pe jos, dacă s-ar pune vreodată problema. Când pierde la mah-jong, nu face din asta o tragedie, spre-deosebire-de-celelalte-cărora-le-ar-putea-zice-pe-nume-da’-n-o-s-o-facă-nici-măcar-lui-Tilly-Hochman-nici-nu-merită-să-și-bată-gura-hai-să-uităm-că-a-adus-subiectul-ăsta-în-discuție. Coase, tricotează, cârpește - calcă mai bine chiar și decât o șvarțe 1, în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cumva suferința evreiască de care am auzit vorbindu-se atât de mult? Să fie influența pogromurilor și a persecuției? A batjocurii și insultelor cu care ne-au dăruit goimii în aceste două milenii minunate? Vai de capul meu, cu secretele, rușinea și palpitațiile mele, cu căldurile și transpirațiile mele! Așa reacționez eu la vicisitudinile vieții omenești! Doctore, nu mai suport să fiu tot timpul speriat, în halul ăsta, fără rost. Dăruiește-mi bărbăția! Fă-mă viteaz! Fă-mă puternic! Fă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tampoane! Pe unde Dumnezeu umbla soră-mea? Și unde îi erau rezervele pentru situațiile de urgență? De ce-o fi fost femeia asta atât de insensibilă, de opacă la vulnerabilitatea băiețelului ei - pe de-o parte atât de insensibilă la rușinea mea, iar pe de altă parte, totuși, atât de atentă la dorințele mele cele mai arzătoare! ...Sunt atât de mic încât aproape că nici nu știu cărui sex îi aparțin sau cam așa ceva. Suntem în primele ceasuri ale după-amiezei, în primăvara anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cui. O, măcar de-ar fi așa, mamă! Măcar de s-ar putea inspira știi-tu-cine din bădărănia lui cum-îi-zice! Măcar de m-aș fi putut nutri din străfundurile vulgarității lui, în loc ca până și asta să devină o sursă de rușine. Rușine, rușine, rușine și iar rușine - oriîncotro o apuc, hop și-un lucru de care să-mi fie rușine. Suntem în magazinul de confecții al unchiului Nate de pe Sprinfield Avenue din Newark. Vreau un slip cu suspensor. Am unsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
O, măcar de-ar fi așa, mamă! Măcar de s-ar putea inspira știi-tu-cine din bădărănia lui cum-îi-zice! Măcar de m-aș fi putut nutri din străfundurile vulgarității lui, în loc ca până și asta să devină o sursă de rușine. Rușine, rușine, rușine și iar rușine - oriîncotro o apuc, hop și-un lucru de care să-mi fie rușine. Suntem în magazinul de confecții al unchiului Nate de pe Sprinfield Avenue din Newark. Vreau un slip cu suspensor. Am unsprezece ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
măcar de-ar fi așa, mamă! Măcar de s-ar putea inspira știi-tu-cine din bădărănia lui cum-îi-zice! Măcar de m-aș fi putut nutri din străfundurile vulgarității lui, în loc ca până și asta să devină o sursă de rușine. Rușine, rușine, rușine și iar rușine - oriîncotro o apuc, hop și-un lucru de care să-mi fie rușine. Suntem în magazinul de confecții al unchiului Nate de pe Sprinfield Avenue din Newark. Vreau un slip cu suspensor. Am unsprezece ani și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de-ar fi așa, mamă! Măcar de s-ar putea inspira știi-tu-cine din bădărănia lui cum-îi-zice! Măcar de m-aș fi putut nutri din străfundurile vulgarității lui, în loc ca până și asta să devină o sursă de rușine. Rușine, rușine, rușine și iar rușine - oriîncotro o apuc, hop și-un lucru de care să-mi fie rușine. Suntem în magazinul de confecții al unchiului Nate de pe Sprinfield Avenue din Newark. Vreau un slip cu suspensor. Am unsprezece ani și am un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
așa, mamă! Măcar de s-ar putea inspira știi-tu-cine din bădărănia lui cum-îi-zice! Măcar de m-aș fi putut nutri din străfundurile vulgarității lui, în loc ca până și asta să devină o sursă de rușine. Rușine, rușine, rușine și iar rușine - oriîncotro o apuc, hop și-un lucru de care să-mi fie rușine. Suntem în magazinul de confecții al unchiului Nate de pe Sprinfield Avenue din Newark. Vreau un slip cu suspensor. Am unsprezece ani și am un secret: vreau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Măcar de m-aș fi putut nutri din străfundurile vulgarității lui, în loc ca până și asta să devină o sursă de rușine. Rușine, rușine, rușine și iar rușine - oriîncotro o apuc, hop și-un lucru de care să-mi fie rușine. Suntem în magazinul de confecții al unchiului Nate de pe Sprinfield Avenue din Newark. Vreau un slip cu suspensor. Am unsprezece ani și am un secret: vreau un suspensor cum au sportivii. Știu să-mi țin gura, știu să tac chitic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pierdut? Se vădea, până la urmă, că avem și noi motivele noastre de mândrie. Nu mâncam salam. Aveam mațes în vestiar. Nu chiar pe bune, desigur, dar dacă am fi vrut, am fi putut avea și nu ne-ar fi fost rușine să spunem asta și în gura mare! Eram evrei - și nu ne era rușine s-o spunem în gura mare! Eram evrei - și nu numai că nu le eram inferiori goimilor care ne băteau la fotbal, dar întâmplarea făcea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mâncam salam. Aveam mațes în vestiar. Nu chiar pe bune, desigur, dar dacă am fi vrut, am fi putut avea și nu ne-ar fi fost rușine să spunem asta și în gura mare! Eram evrei - și nu ne era rușine s-o spunem în gura mare! Eram evrei - și nu numai că nu le eram inferiori goimilor care ne băteau la fotbal, dar întâmplarea făcea ca noi, neomorându-ne din fire să obținem victoria într-un sport atât de brutal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]