1,505 matches
-
codri, Plânge în veci pe creții feții sale Fluvii de lacrimi. De-aceea-i ca mort; Uscat... stors de dureri este adîncu-i Și de dureri a devenit granit. A lui gândiri încremeniră reci În fruntea sa de stânci și deveniră: Rozele dulci, rubine; foile: Smaralde, iară crinii {EminescuOpIV 91} Diamante. Sângele său Se prefăcu în aur, iară mușchii Se prefăcură în argint și fier. Din carnea-i putrezită, din noroi S-au născut viermii negrului cadavru; Oamenii. Spre a-l batjocori până și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
săgeți se toarnă, Nimerind în spate goale pe fugarii cei divini; Și răpiți, urlând ei bolta o coboară - ș-o coloră Cu-a lor sânge care-n râuri ude, roșii, de-auroră, Împle-a norilor spărture cu mari lacuri de rubin. Norii fug și se desfășur - bolta limpede se-ndoaie. În zenit stau zeii Romei în auritele lor straie, Lăncile și-ncrucișează privind armia din văi; A lor chipuri luminoase strălucesc frumoase-n soare, Ei și-ntorc caii cei falnici și-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să faci "Ce-oiu spune". O cupă pe margini cu aur El ia și-n ea varsă cristalicul vin. Stau în jurul cupei cu cifre de maur Obscunse vrăji scrise... Ca sânge de taur E vinul și totuși e clar ca rubin. "Bea - zice - atunci somnul din muri se coboară Și ochii-ți sărută cu dulce surâs; Atunci tu grumazu-i cu brațu-nconjoară, El aripa lui și-o ridică și sboară, Te duce cu dânsul în lumea de vis". Și Junele bea și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Până-n fundul pământului urlă: peștere negre Și rădăcinile munților mari se cutremură falnic De horăitul bătrânului crai. Iară afară Vezi un ger bătrân și avar cu fața mâhnită, Cărăbănind al zorilor aur în saci de-ntuneric Ca să-l usuce-n rubine. Cu-ncetul cu-ncetu-nserează... Soarele, ca să împace marea, la ea se apleacă, Lin netezește-a ei față albastră și-adînc se uită În luminoasele valuri a ei și sînu-i desmiardă, {EminescuOpIV 199} Cu tot aurul razelor lui. La pământ se mai uită
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și unde-n dumbravă-i săpată cărare, O mândră femee s-arată călare, Pe calul ei graur se-nvîrtește-n laturi, De dulcea-i privire nu poți să te saturi. În părul ei negru lucesc amorțite Flori roși de jeratic frumos încîlcite, Rubine, smaranduri, astfel presărate, Sălbatec-o face la față s-arate... Și ochi de-un albastru, bogat întuneric, Ca basme păgâne, de-iubire chimeric, Lucesc sub o frunte curată ca ceara - Zîmbirea-i îmbată ca nopțile, vara. {EminescuOpIV 329} Pe codri-nfioară a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
POESIS Îmbrac a lumei fapte în mantie de flori, Pun peste-a lumei rane canzonul zîmbitoriu, Pun într-a lumei doruri a doinei balsam drag, Ce îndulcește simțul cu mirosul de frag, Din ochi fac stele negre, din buze fac rubin, Din viață ambrosie, și nectar fac din vin, Și din femee înger, și din amor un vis Ce-oftează-n fericire și plânge cu surâs. Dar mult mai bine-mi place să rump acea perdea Ce-ascunde Viitorul-Trecutul după ea. Să sfârtic
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Îngrozitor, așa e. Dar le ține pe fete tot timpul În alertă. (Își coborî tonul, În timp ce-mi cerceta gîtul Învinețit.) David Hennessy mi-a spus despre atacul din apartamentul lui Frank. Ce mîrșăvie! Arată ca un colier de rubine. S-a furat ceva? — Nu cred că furtul era mobilul... N-am fost rănit serios. A fost un atac psihologic, unul mai ciudat. — Sună inedit și foarte la modă. Nu trebuie uitat cîte crime se-ntîmplă de-a lungul coastei ăsteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
memorialistul), a cărui primă calitate este de a se fi stins din viață la doar 30 de ani, din cauza unei ftizii blestemate. Sau companionul acestuia, contele Germain, celebru nu doar prin tenul smead, ca de prinț indian, prin zecile de rubine care Îi dau un aer de nabab, prin cupeul negru, căptușit cu saten de culoarea somonului, ci și prin fastul veșmintelor: redingote În culori pale, veste de mătase ori catifea, deschise la toți nasturii. Sau lordul Hertfort, fratele fostului mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Sue acest mantou-pelerină Într-o nouă culoare, ca a hârtiei de Împachetat. Să cinezi la Mrs. Norton În compania lui Disraëli, Înveșmântat În catifea neagră, cu pantaloni roșu aprins și vestă stacojie. Să te delectezi alături de contele Germain, strălucind de rubine, la supeurile selecte ale marchizului de Caderousse. Să participi, sfătuit de Norman Parkinson, la dineul anual, din luna mai, oferit de președintele „Royal Automobil Club”-ului. Să-ți Încrucișezi pașii cu Barbey, bătrân regalist, să-l vezi pe Caran d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un ciob de majolică florentină, iar aici o lampă grosolană din cine știe ce mormânt roman. Pe masă zace un ceaslov „Închis ca Într-o ladă, Într-o legătură de argint masiv aurit, lucrat cu motive ciudate și Încrustat cu briliante și rubine mici”, și chiar alături de el „stă chircit un monstru urât și pipernicit, un Lar, poate, scos cu prilejul săpăturilor din câmpiile Însorite ale Siciliei celei roditoare de grâu”. Câteva bronzuri antice sumbre contrastează „cu raza palidă a două nobile Christi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
în ziua cu pricina au fost numărați trei sute șaizeci și cinci de morți. La sfatul medicului său, sultanul Egiptului, un bătrân mameluk circazian pe nume Kansoh, hotărî, pentru a se pune la adăpost de ciumă, să poarte pe degete două inele cu rubine; mai decretă de asemenea să fie interzise vinul și hașișul, cât și frecventarea prostituatelor. În toate cartierele orașului, noi bazine fură amenajate pentru spălarea morților. Bineînțeles, victimele nu mai erau toate copii și servitori. Soldați și ofițeri începeau să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nostru. Prin fereastra fără oblon ajungea până la noi mugetul prelung al unui bivol. Circaziana mea trase zăvorul și se rezemă de ușă. Pletele ei desfăcute se revărsară primele, căzu apoi rochia. În jurul gâtului dezgolit se arăta privirii un șirag de rubine, piatra din centru legănându-se mândră între sâni; în jurul taliei goale, o cingătoare fină din fir de aur împletit. Nicicând ochii mei nu contemplaseră o femeie atât de bogat dezgolită. Veni să-mi șoptească la ureche: — Alte femei ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
săi. Nu purta barbă, ci doar o mustață răsfirată de care trăgea întruna; tenul lui mi s-a părut pământiu, ochii prea mari pentru restul feței și ușor oblici. Pe turban, care era mic și înfășurat strâns, se afla un rubin încrustat într-o floare din aur. La urechea dreaptă atârna o perlă în formă de pară. Odată recitat poemul, m-am aplecat deasupra mâinii auguste, pe care am sărutat-o. Selim purta pe deget un inel din argint, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai apropiată, fratele meu aproape. Am fost nevoiți să așteptăm până seara ca să rămânem singuri în cortul somptuos pe care escorta sa îl ridicase pentru el. Excelența Sa Iscoditorul purta un turban înalt și greu din mătase albă, împodobit cu un rubin mare și cu o pană de păun. Dar curând și l-a scos, cu un gest de eliberare, dând la iveală un cap cărunt și care începea să chelească. Fără ocolișuri, începu prin a-mi potoli evidenta curiozitate: — După călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Salam se uită sub pat fără înfrigurarea pe care o simțise când verificase de dimineață. Prada lui era tot acolo, dar acum, scoțând-o, i se păru lipsită de valoare și inutilă. Se gândi la ascunzătoarea plină de cupe cu rubine și statuete de aur a lui Ahmed și își blestemă zilele. De ce nu a găsit el comorile alea? Ce anume l-a împins să meargă să scotocească într-o pivniță întunecată când avea la dispoziție podoabele strălucitoare ale Babilonului? Soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dat peste ea acum câteva luni, mai mult din greșeală, și i-a întrevăzut imediat potențialul. Acum, încercând să imite gusturile țipătoare ale unei adolescente, scoase o piatră roz, punând-o pe un șirag, pe care se aflau deja un rubin fals, un țechin violet și capacul metalic al unei sticle de Coca-Cola. Zâmbi. Arăta ca o brățară fermecată de prost gust, o înșiruire de elemente la modă pe care ar purta-o o adolescentă, ar rupe-o și nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
păreau cu nimic mai prejos prin misterul și vraja pe care le răspândeau, decât iluminarea orașului În timpul serbărilor imperiale, când, În liniștea vătuită a unei nopți geroase, uriașe monograme, coroane și alte semne heraldice alcătuite din becuri colorate - safire, smaralde, rubine - licăreau cu un fel de obligativitate fermecată deasupra cornișelor tivite cu zăpadă de pe fațadele caselor din străzile rezidențiale. 2 Numeroasele mele boli din copilărie ne-au apropiat și mai mult pe mama și pe mine. Când eram mic, manifestam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
se confrunte cu o primejdie ciudată, poate chiar fatală, citea mai rar, lăsând pauze mari Între cuvinte pentru a le da mai multă greutate și, Înainte de a Întoarce pagina, Își așeza pe ea mâna Împodobită cu familiarul ei inel cu rubine roșii ca sângele de porumbel și cu un diamant (pe ale cărui fețe limpezi, dacă aș fi știut că citesc În globuri de cristal, aș fi putut vedea o odaie, oameni, lumini, copaci În ploaie - o Întreagă perioadă a vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cap, moțăind; chelnerii și conductorii de tren (pe care trebuia să-i plasez undeva) petrec În vagonul-restaurant; iar eu, murdar de funingine și cu ochelari de protecție, mă uit din cabina locomotivei la șinele care se Îngustează, la punctul de rubin sau de smarald din depărtarea neagră. Apoi, În somn, vedeam ceva cu totul diferit - o bilă de sticlă rostogolindu-se sub un pian de concert sau o locomotivă de jucărie culcată pe o parte cu roțile Încă Învârtindu-se vioaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și spunea „Eu fac donații, nu primesc donații“. Cea mai mare slăbiciune a ei, Însă, erau bijuteriile de mare valoare, mai ales atunci când erau cu totul inadecvate situației - nimic nu o amuza mai mult pe Lauren decât să poarte un rubin indian inestimabil atunci când era În pat. — Poate că ar trebui să o invit pe Tinsley Încoace, ca În felul ăsta să mai stea la umbră. E nebună să se expună la soare În halul ăsta, spuse Lauren, puțin mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Lauren și Tinsley. În ziua aceea Își făcuseră de cap la Chanel. Tinsley venise cu niște pantaloni de golf și cu o jachetă din tweed, iar Lauren purta o rochie neagră prinsă strâns la gât cu o broșă uriașă cu rubine, opera lui James de Givenchy. —Eu sunt „intermediarul“ pentru Nan Kempner 1, iar Tinsley este „pădurarul“, zise ea. De masa noastră s-a apropiat o chelneriță. Avea o coafură incredibilă, un păr roșu mult prea tapat și purta o rochițică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pentru orice eventualitate, zăpada drumului. Avea un scop care-l făcea să uite de plictiseala îndatoririlor zilnice și de picurii din streșini. Căuta un portmoneu în care să fie un inel cu diamant sau, poate, un ac de cravată cu rubin, cum avea tatăl lui Jacques, doctorul Margulis. Dar dacă omul-șopârlă a spus adevărul, ceea ce nu-i deloc sigur, nu erau bijuterii. Brusc îi veni o idee mai bună: un bilet de loterie, și tocmai cel care o să câștige. — Asta e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
am întrebat. — Atât. Mi-a venit să plâng, și-atunci Jacques a adăugat: — Pentrru noi, bărrbații, asta înseamnă mai mult decât pentrru voi, fetele. Și mi-a întins cutia, biletul și inelul. Am încercat inelul, are o montură cu un rubin micuț și-n jur câteva diămănțele, e cu adevărat foarte frumos, dar mi-e mare. Păcat, n-am să-l pot purta. M-a apucat tristețea. * Azi de dimineață ne-am reluat programul obișnuit, de parcă totul era la fel, dar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mari și în alte zone pe care nu le puteam numi decât de față cu puștimea, am izbucnit într-un râs de toată frumusețea. Se pare că nu era momentul pentru râs, întrucât ninetistele, cu batista în mână, urmăreau pe Rubin, marcă rusească garantată, cum duceau pe umeri, niște bătrânei vajnici și îndurerați, ajutați de niște soldați cu caschetă, un sicriu împodobit mai frumos decât toate sicriele pe care le văzusem prin cartier. Ca să-mi redea bunul simț, o ninetistă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ceva măreț, dar s-a răzgândit și m-a dezamăgit aruncând, puțin scârbită, ceva banal și de neînțeles pentru mine: "Pe dracu! Astea și amantul Dej! Așa au plâns toantele și la moartea lui Stalin, tot cu ochii beliți la Rubin!" Ce mai tura-vura: Nineta era inteligentă și trebuia să accept că nu pot pricepe tot ce-mi spune. Mimam însă, folosind toate resursele zâmbetului meu prefăcut, că am priceput totul. Altfel, gândeam eu, mai puteam rămâne lider în topul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]