25,920 matches
-
uscată bâzâite de muște și, pentru cei care vroiau o delicatesă, pungi cu viermi de mopani gustoși. Nu vedea de ce n-ar parca o mașină acolo; era un loc bun pentru întâlniri amoroase sau pentru cineva care așteaptă ca o rudă de la țară să coboare dintr-un autobuz rablagit ce se apropie gonind haotic dinspre Francistown Road. Unchiul era până peste poate de încântat, așa că-și aprinse o țigară. — Am văzut așa ceva în multe filme, spuse el. N-am crezut, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
exemplu, fusese pentru ea o perioadă plină de dureri de cap și, în fiecare lună când mergea să-l viziteze la închisoarea de lângă supermarketul indian, simțea că o chinuie o migrenă chiar înainte să se pună la coada lungă a rudelor care așteptau să intre în vizită. Fratele ei fusese implicat în furturi de mașini și, deși ea depusese mărturie în favoarea lui, afirmând sub jurământ că asistase la o întâlnire în timpul căreia el fusese de acord să se îngrijească de mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cameră pentru câteva minute. — Trebuie să dau un telefon urgent, îi explică el. O chestiune personală, legată de o înmormântare. Secretara încuviință dând din cap și părăsi încăperea. În fiecare zi mor oameni, iar înmormântările astea, la care participă toate rudele, fie ele cât de îndepărtate, dar disponibile, și aproape toate cunoștințele ocazionale ale mortului, presupun o pregătire minuțioasă. Paul ridică receptorul și formă un număr pe care-l avea notat pe o bucată de hârtie. — Aș dori să vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
intra în vorbă cu bătrânii, e sigură că ar întâlni pe cineva care știe cu exactitate cine-i ea, cineva care ar putea-o plasa într-un arbore genealogic complicat. Ar da peste veri de-a treia, a patra spiță, rude îndepărtate care ar lega-o de oameni pe care nu i-a întâlnit niciodată și printre care s-ar simți imediat ca la ea acasă. Dacă ar rămâne în pană cu dubița albă, ar putea bate la oricare din ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
niciodată și printre care s-ar simți imediat ca la ea acasă. Dacă ar rămâne în pană cu dubița albă, ar putea bate la oricare din ușile acestea știind că ar primi ajutorul pe care la botswanezi îl pot cere rudele oricât de îndepărtate. Lui Mma Ramotswe îi era greu să-și închipuie cum ar fi dacă n-ar avea nici o rudă. Știa că există oameni care nu au pe nimeni pe lumea asta, nu tu unchi, nu tu mătuși sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
putea bate la oricare din ușile acestea știind că ar primi ajutorul pe care la botswanezi îl pot cere rudele oricât de îndepărtate. Lui Mma Ramotswe îi era greu să-și închipuie cum ar fi dacă n-ar avea nici o rudă. Știa că există oameni care nu au pe nimeni pe lumea asta, nu tu unchi, nu tu mătuși sau veri de orice grad; oameni care sunt singuri-singurei. Din motive greu de imaginat, mulți albi sunt singurateci, nu par să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
oameni care nu au pe nimeni pe lumea asta, nu tu unchi, nu tu mătuși sau veri de orice grad; oameni care sunt singuri-singurei. Din motive greu de imaginat, mulți albi sunt singurateci, nu par să-și dorească să aibă rude și-s fericiți în solitudinea lor. Cât de singuri trebuie să fie - ca astronauții în spațiu, plutind în întuneric, dar fără acea coardă argintie care-i leagă pe cosmonauți de micuțul lor pântec de oxigen și căldură. O clipă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
te schimbi”, n-am rămas așa, n-am știut că e revoluție, n-aveam televizor, doar un radio de Tehnoton, cu butoanele sărite, mișcam greu scala, am cumpărat unul în ianuarie, deja țara era condusă, n-am impozite neplătite, am rude în străinătate, am rău de înălțime, dacă mă urci într-o clopotniță, mi se taie picioarele și-acolo rămân grămăjoară, am declarat tot, îmi asum răspunderea, n-am mașină, n-am nici garaj, da, casa e prin căsătorie, nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mi-l așez iar pe Costache pe umărul drept, ne mai oprim la un pod, se mai plătește o vamă, o luăm la stânga și-ajungem. Acum, când văd movila de pământ scoasă alături, mi se pare că au cam exagerat rudele și, din exces de zel, o să-l trimită pe răposat spre centrul pământului. O bătrână apare c-o găină neagră, legată cu sfoară roșie de picioare, și-o dă peste groapă altei femei. Găina cârâie și bate o dată din aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ascultînd o bubuitură Îndepărtată, asemănătoare cu zgomotul pe care-l scot o mie de vase de război care trag deodată cu toate tunurile, că unul dintre nenumărații vulcani din arhipelag intrase În erupție. În noaptea aceea Își Închipui că toate rudele lui din iad veniseră să-l viziteze, fiindcă apa și focul, marea și lava, luminile și umbrele se luau la Întrecere să confere grandoare spectacolului, prin noi valuri care năvăleau În repetate rînduri pe faleză, aruncîndu-se asupra unui pămînt bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spital. Evie este în realitate Evelyn Cottrell, Inc. Nu, de-adevăratelea. Acum e cotată la bursă. Falimentul preferat al tuturor. Când Evie avea douăzeci și unu de ani, soții Cottrell au emis o ofertă privată de acțiuni pentru cariera ei, și toate rudele Cottrell, cu proprietățile lor din Texas și bani proveniți din petrol, au investit din greu în eșecul ei ca manechin. De cele mai multe ori era stânjenitor să merg la audiții cu Evie. Sigur, găseam de lucru, dar apoi directorul artistic sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
examene" pînă a se decide angajarea lor, iar alții după prima au și avut "întrevederea", faimoasa întrevedere cu el, șeful Serviciului. Era bine că agenții "uitați" ai Serviciului sfîrșeau ca oricare om obișnuit, trezind compătimirea celor care-i cunoscuseră, a rudelor și a prietenilor, dar numai atît. Cu oamenii celor de la Externe, se întîmpla uneori să fie "uitați" îndeosebi consulii singuratici, în drept sau onorifici, cu aceștia era mai greu de păstrat discreția. Ultimul caz, cel al consulului de la Alexandretta, clătinase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Exactitatea este garanția ordinii adevărate, aproximația este tăinuitoarea liberalismului, a anarhiei. Va trebui să intrăm din casă în casă, să dăm cu ochii de fiecare în parte, să le notăm numele, credința, neamul, de cînd e aciuat în Vladia, ce rude are, cîtă avere posedă, ce fel, la ce bancă își depune banii, la ce școală își trimite odraslele, de la ce prăvălie cumpără, ce clienți au, de la cine se aprovizionează, ce vin îi place, ce crede despre Dumnezeu, cu cine votează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
motiv foarte serios ca să posede, cum s-ar spune, o naturală și înaltă stăpînire de sine. ,,Au venit în casa mea, ei casă, o garsonieră, domnule Mihail, nici nu se poate compara cu palatul lui Basarab Cantacuzino, de fapt sîntem rude, un fel de veri de rangul trei, dar el vine din partea nu să zic proastă, dar mai "populară" a Cantacuzineștilor, au venit, și Popianu mi-a înșirat noutățile din Vladia. Mi-ați spus că sînteți informat, așa că n-o să repet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a lui Franz Josef al II‑lea, cât și dorința de integrare l‑au făcut pe bunicul meu să maghiarizeze numele fiului, Încă minor. Foarte multe detalii din cronica de familie rămân Însă nelămurite: În 1944, tatăl meu, precum și celelalte rude vor fi trimiși la Auschwitz, de unde nu s‑au mai Întors. Dintre strămoșii din partea mamei, aș aminti un erou legendar muntenegrean, care s‑a alfabetizat la vârsta de cincizeci de ani, adăugând gloriei sale războinice și pe cea a condeiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se gândeau sau visau fiicele târgovețului evreu din Europa Centrală (de patruzeci și trei de ani) În prima zi a Înscrierii la gimnaziu și după prima Întâlnire cu lumea străinătății. Cu o altă lume. Căci n‑o plăcuseră deloc pe ruda lor mai Îndepărtată, după mamă, pe doamna Goldberg. Nu pentru că avea tulee (Hana Îi șopti soră‑sii la ureche „mustăți“), ci pentru că din prima clipă Își arătase severitatea. Și de fapt, fără nici un rost, când la masa de prânz le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fabulații despre uterul matern“! Într‑un cuvânt, dragostea noastră va deveni „iminentă și implacabilă“, ne vom da seama că, În ciuda obstacolelor trebuia să ne unim viețile. Inutil să vă mai spun câte ne vor sta În cale: familie, clanuri, prieteni, rude, coterii literare. Și evident, sărmana copilă suferindă, invocată invariabil ca ultim argument. La Îndemnul lui am revenit În Rusia și m‑am angajat la redacția revistei Der Stern din Moscova. Așa Încât să ne putem vedea zilnic. Trăiam În preajma lui, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Tapú Tetuanúi se mulțumi să arate cu o miscare din cap spre bestie. —Rugăm respectuos Consiliul să ne înapoieze prizonierul, răspunse cu un calm prefăcut. —Prizonierul? se miră Căpetenia Războinicilor. Ați înnebunit? —Deloc. Legea prevede că orice prizonier pentru care rudele lui n-au oferit, în treizeci de zile, o răscumpărare, trece în proprietatea celui care l-a capturat. Făcu o pauză plină de înțeles. Iar astăzi se împlinesc cele treizeci de zile. Se lasă o tăcere adâncă. Membrii Consiliului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și unde nici macar nu se aflase de posibila lor sosire. Încă din momentul când părăsiseră coastele peruane, știau că nu vor mai depinde decât de ei înșiși și că, dacă îi va înghiți marea, vor trece ani întregi înainte că rudele lor să înceapă să se îngrijoreze de lipsa lor. De la Manila, galionul urma să-și continue drumul către Europa, ocolind coastele africane pe la Capul Bunei Speranțe, desi cel mai probabil era că nici în Sevilia nu se știa sigur dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prin casă îndesând într-o sacoșă pachețele și borcane. Dan și Luana o priveau cu mirare. Iar duci mâncare la azilul de bătrâni? Săptămâna trecută ai fost acolo, încărcată precum Scufița Roșie. Bica pregătea, de data aceasta, pachete pentru câteva rude de la țară și voia să le trimită prin sora sa care pleca de dimineață într-acolo. Copiii s-au oferit să ducă ei plasa burdușită. S-au urcat pe biciclete și-au ținut-o într-o goană, întrecându-se până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sărite de refuzul Sandei și convinși că ideea plecase de la Luana, neamurile o chemară la vorbitor în sufrageria mătușii Anda de unde, cu ani în urmă, luase spre lectură atâtea cărți minunate. Fata se așeză pe un colț de scaun, în timp ce rudele ei, înfipte bine în locurile lor, o priveau cu superioritate. Anda vorbi prima. Părea că nu se simte bine pentru că tot sorbea, suspinând, dintr-un pahar cu apă. Luana, te-am chemat să-ți spunem că suntem profund nemulțumiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ar avea cum, glăsui profesorul, ocolind biroul și instalându-se în scaunul său. Țigara lăsată în scrumieră nu se stinsese încă, fumega subțire, vlăguit. La noi nu pătrunde oricine, cred că ți-ai dat seama de asta. Părinții și celelalte rude sunt un dat al sorții, nu avem nici un control asupra lor. Dar pe prieteni ni-i alegem singuri, spuse cu voce joasă, cu pauză între cuvinte, acompaniat ușor de glasul melodios al Ninei. Numele poetului nu-i era necunoscut. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pantofi de-ai bărbatului în picioare, cu paltonul pe umeri. Nu vreți să mai stați, dacă nu mai vreți... Caisul avea crengile încărcate de zăpadă. De acolo, din pragul casei, privindu-i pe cei doi părinți cum își conduceau proaspetele rude, Carmina simți că sunt foarte umiliți de toată povestea, pe undeva parcă se schimbaseră rolurile, mama volubilă căuta să umple golurile dintre ei cu nimicuri, tatăl își dregea mereu glasul, o faringită devenită la el cronică își tot depunea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cerea ceva. După plecarea lor, părinții se sfătuiră îndelung cât să scoată de la CEC pentru nuntă. Mama, mai modestă gândea că un dar cât de mic era suficient. Tatăl intrigat, mâniat pe acești parveniți, cum păreau a fi proaspetele lor rude, spunea că fără o sumă considerabilă nici nu calcă pe acolo. Voia să-i frapeze să nu fie considerați ca fiind ruda cea săracă. Ne-a făcut ea de ocară dar eu n-am chef să-mi râdă ăia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dar cât de mic era suficient. Tatăl intrigat, mâniat pe acești parveniți, cum păreau a fi proaspetele lor rude, spunea că fără o sumă considerabilă nici nu calcă pe acolo. Voia să-i frapeze să nu fie considerați ca fiind ruda cea săracă. Ne-a făcut ea de ocară dar eu n-am chef să-mi râdă ăia în nas, să se uite chiorâș, spunea. Ce să te avânți cu atâta amar de bani, sărea mama, doar îi dau și plapuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]