3,212 matches
-
deschise, trântite în lături cu atâta putere, încât una se desprinsese dintr-o balama și atârna jalnic, suflată de vânt. Înăuntru era vraiște; se vedea că proprietarii își abandonaseră locuința luând cu ei strictul necesar. Un dulap aproape plin cu rufe stătea într-un unghi imposibil - desigur îl ținea ceva la bază, ceva ce nu se zărea pe geam. Alături, drumul și grădina cu pământ răscolit m-au întristat. Am înțeles că nu avea rost să caut pe nimeni din împrejurimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pută. Prăpădiții ăștia ocupau o singură cameră și-i vedeam în fiecare zi în bucătărie, mâncând cartofi prăjiți și bând vin de țară. La baie nu-i deranja lipsa rezervorului de deasupra veceului, nici defectarea robinetului de la chiuvetă. Își uscau rufele într-o cameră goală, pe care n-am înțeles de ce nu aveau voie s-o ocupe. Bogdan îl chema pe el, pe ea Mihaela. În acest cadru am adus-o pe Alexandra și am făcut dragoste prima oară. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dragoste prima oară. N-am să povestesc cum am făcut dragoste prima oară. Nu asta mă interesează aici. E destul că s-a întâmplat la 19 ani. Odată a vrut să meargă la budă și nu putea, pentru că Mihaela spăla rufe. Se chircea în pat, îmbrăcată cu una din pijamalele mele, spunând că nu mai poate și făcând grimase. Își băgase laba piciorului sub șezut. Îmi spunea cât de mult o urăște pe femeia asta subțire și rea, care își închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și de ce nu mă bărbierisem. Aveam o barbă enervantă de vreo trei zile. Trebuia s-o dau jos, nu mai puteam să mă duc la slujbă cu ea. Prin curte, aproape de sol, zburau rândunele. Unele se opreau pe sârma de rufe și ciripeau de mama focului. Un porumbel urmărea un greiere la umbra tufelor de narcise. M-am mirat, pentru că n-am văzut niciodată un porumbel care să mănânce insecte. În sfârșit, am auzit parchetul scârțâind și am știut că mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cere efectiv o favoare, ce ești nasol, ajută-l și pe el: - Cristiiii, te rooog, știu c-o să te superi, dar te rooog, poți să-mi dai și mie puțin săpun? Rămân dator. Tot timpul rămânea dator, și la căratul rufelor la spălătorie, și la sandvișuri, și la pastă de dinți. I-aș fi dat în cap cu toate lucrurile în privința cărora „rămânea dator”, dar te descuraja efectiv moliciunea lui, ce să-l mai lovești, începuse să mă enerveze însăși enervarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
două fete. Mă ținea de mână și mergea cu siguranță prin întuneric. A dat la o parte ceva ca o țesătură și a aprins o lanternă, a cărei lumină s-a rostogolit peste o cameră dezordonată și colorată, plină de rufe puse la uscat și pixuri și hârtii. Eu continuam să vorbesc, mi-era teamă că dacă tac își pierde interesul, ba chiar ajunsesem într-o asemenea surescitare că eram convins că la primul gest stângaci pe care l-aș face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care-mi tăia calea. *** Spre vădita mea surprindere, mă trezii în dimineața următoare cu sentimentul unor noi speramțe și posibilități. Îmi era atât de necunoscut, încât rămăsei pe loc, pur și simplu, inspirând mirosul la fel de puțin familiar de balsam de rufe pe care încă îl mai aveau așternuturile mele. Janey avusese dreptate, până la un punct; aveam nevoie de un nou proiect în care să mă implic cu totul. Totuși, problemele tehnice legate de mobilele pentru decor nu erau de ajuns pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un al doilea prosop și se duse spre dormitor. Moment În care o auzi pe Paola că strigă din bucătărie: — Casa asta nu are serviciu de menajerie inclus, Guido. Vocea ei era ridicată peste vuietul apei din mașina de spălat rufe. El o ignoră, se duse la dulap și se Îmbrăcă, stând pe pat cât Își puse o pereche nouă de șosete, examinându-și din nou picioarele. Încă arătau ca niște picioare. Scoase o pereche de pantofi maro din josul dulapului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Așa că trebuie să aștept să Înceapă, să vadă dacă nu se Întâmplă din nou. Dacă se Întâmplă, trebuie s-o Închid cât de repede și să storc hainele cu mâna. — Paola, asta trebuie să faci de fiecare dată când speli rufe? — Nu. Numai dacă sunt prosoape și cearșafurile alea de flanelă de pe patul Chiarei. Aici, se opri din vorbit și ridică degetul mare deasupra butonului când aparatul scoase un clic. Brusc, aceasta izbucni Într-o mișcare smucită și hainele dinăuntru Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de peretele cuvei. Paola se ridică În picioare, zâmbi și zise: — Ei bine, de data asta nu-i nici o problemă. De când e așa? — O, nu știu. De vreo doi ani. — Și trebuie să faci asta de fiecare dată când speli rufe? — Doar dacă spăl prosoape. Ți-am spus. Ea zâmbi, dând uitării iritarea. — Unde-ai fost de când s-a crăpat de ziuă? Ai mâncat ceva? — Sus la lacul Barcis. — Ce-ai făcut acolo, te-ai jucat de-a armata? Hainele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
opri rotațiile și se Închise singură. În Încăpere era liniște cu excepția ecoului Întrebării ei. Se Întoarse și se aplecă pentru a o goli, umplându-și brațele cu haine umede. Nespunând nimic, trecu prin fața lui și intră pe terasă, unde aruncă rufele pe-un scaun, apoi le prinse una câte una cu cleme pe sârmă. Când reveni Înăuntru, tot ce spuse fu: — Păi, e posibil să aibă cunoștință oameni care ar putea ști ceva despre asta. Vrei să-l suni tu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dar, dacă ai putea veni acum, am avea o oră sau așa ceva liberă. E convenabil pentru tine, Guido? — Da, este. Voi veni chiar acum. Și mulțumesc. — Ei bine? făcu Paola când el reintră În bucătărie, unde o nouă Încărcătură de rufe se amesteca fără odihnă Într-o mare de clăbuci albi. — Merg la ei chiar acum. Vrei să vii și tu să-ți vezi mama? În loc de răspuns, ea arătă cu bărbia spre mașina de spălat. — Bine. Plec acum. Ei trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
scrisori reprezenta o lectură fascinantă. I-auzi, i-a atras atenția Jake într-o seară când verificau paginile: „În zona mea din China, nu avem decât cam douăzeci și cinci de zile cu cer senin pe an. Cerul senin e bun pentru rufe; când cerul se întunecă, îmi spun: Pantalonii ăștia n-o să se usuce până la apusul soarelui, așa că trebuie să aștept până mâine ca să spăl. Eu așa simt degradarea mediului.“ Alice a izbucnit în râs. În schimb, chipul lui Jake a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-ți iei o bonă care să te ajute? Ochii lui Hugo au alunecat către ceas. —Bonă? a pufnit Laura. A pus mâna la frunte, zicând. M-am săturat deja de bone. Fumează pe ascuns, îți lovesc mașina, nu-ți spală rufele, le sare țandăra dacă Django vomită pe ele, unele și-o trag cu Fergus, în rarele ocazii când ajunge și el pe-acasă... Și-o trag cu Fergus? Laura a clătinat din cap. Îi intrase fum în ochi. —Fergus e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sicriul mic și alb, pătuțul gol, scaunul cel înalt abandonat, dar încă plin, la fel ca și restul bucătăriei, de stropi de piure din piureul de banană la ora ceaiului. Hainele lui Theo încă murdare și aruncate în coșul de rufe; chiar și ultimul scutec murdar în găleata de gunoi. Hugo a închis ochii, și-a strâns și mai tare fiul în brațe și-a simțit că și el o să moară. Dar și-a dat seama că Alice înțelegea prin ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe care o simțea față de Hugo de fiecare dată când îl vedea. Hugo era șarmant și interesant și haios. Avea o frumusețe elegantă, întunecată, pe care nici măcar nopțile întrerupte, copiii care varsă mâncare și o evidentă incapacitate de a călca rufele nu o puteau știrbi; ba mai mult, îi adăugau un aer vulnerabil. Gândindu-se la el, Alice a simțit un val de plăcere. Dragoste? Alice s-a oprit din mers. Oare asta era? Sau nu era vorba decât de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întâi a fost nedumerită, apoi, recunoscând obiectul, inima a început să-i bată de să-i sară din piept. Era batista pe care Hugo i-o împrumutase când se întâlniseră în librărie. Probabil că Jake o găsise în mormanul cu rufe de spălat. Și, desigur, batista avea brodate inițialele lui Hugo. —Of, ce gest othelian din partea ei! Ce prostie nenorocită din partea ei! Alice și-a strâns pumnii. Ar fi trebuit să ascundă batista imediat. Dar, pe de altă parte, la vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
torturează zâmbitori iepurii, transformându-le viața într-un calvar cu reflectoare), ca și cum ar fi fost vinovat de un păcat capital. Nu se sinchisi să comenteze replica, pădurea se apropia, copacii săltau în ritmul alergării, mâini puternice storceau norii, ca pe rufe, plămânii începeau să protesteze, splina își cerea dreptul la cuvânt, iar ploaia, spălând cu frenezie asfaltul, îi trimitea glonte după glonte, direct în cozorocul șepcii. Se opri. Îi tremurau picioarele și fu nevoit să se așeze pe bordură. - Ți-ai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și un vin din acela bun, de la beci! Ce zici, nea Gheorghe? - Mă bucur, cum să nu, răspunse acesta. Atunci o să îmi povestiți și cum a fost la mare. George a plecat. Sina și-a desfăcut bagajele, punând la rufe murdare tot ce avea în valiză. I-a spus tatălui ei noapte bună și s-a adâncit în somn, fericită. Fericirea ei a fost până a venit toamna și George trebuia să plece la facultate. Tristețea se așternu pe chipul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să vorbim Între noi. orașul Îmi dezvelea acum un alt obraz, zbârcit, mis- terios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul Șaman 101 de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite și dărĂpă- nate, unde dintre rufele albe Întinse la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălĂngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. TĂcerea noastră era Întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
revedea În curând. Tot drumul Înapoi spre casă de la aeroport am plâns, nu din cauza distanței care urma să ne despartă, ci din cauza hăului pe care Îl căscase Între noi sărutul său rece de rămas-bun. Peste weekend mi-am spălat toate rufele și am făcut cură- țenie generală, ca să nu am timp să mă gândesc la nimic. Dar Adina Dabija 106 când s-a lăsat liniștea serii am Început să mă simt rău. Ceva imperceptibil În destinul meu sau În altă structură
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Ștefan știute, fumând, fără să vorbim între noi. Orașul îmi dezvelea acum un alt obraz, zbârcit, misterios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite și dărăpănate, unde dintre rufele albe întinse la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălăngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. Tăcerea noastră era întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
revedea în curând. Tot drumul înapoi spre casă de la aeroport am plâns, nu din cauza distanței care urma să ne despartă, ci din cauza hăului pe care îl căscase între noi sărutul său rece de rămas-bun. Peste weekend mi-am spălat toate rufele și am făcut curățenie generală, ca să nu am timp să mă gândesc la nimic. Dar când s-a lăsat liniștea serii am început să mă simt rău. Ceva imperceptibil în destinul meu sau în altă structură, greu de identificat, luase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
era destul, creșteau și din asfalt. CÎmpiile cu poteci de bitum erau pline de automobile, de motociclete călărite de o mulțime de Thomași, armăsari pe două roți, focoși, nepretențioși; nu cereau unor ființe tinere și nepregătite pentru așa ceva mîncare gătită, rufe spălate, călcate, rînduială și curățenie În casă. Efemeride, la scara cosmică; cele mai multe Își trăiau ziua dată Într-o disperare ce părea inconștiență. Asta nu Însemna că fetele Danemarcei erau neapărat stricate, urîtă vorbă, și nici băieții niște obsedați sexual; ceva
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a încercat să-și facă loc în bucătărie și a încercat peste tot... L-au respins însă toți porumbeii deja aliniați sau ghemuiți în grupuri compacte pe speteze, pe rafturi și pe chiuvetă, pe frigider și pe mașina de spălat rufe, pe scaune și pe dușumea... nou-venitul a observat totuși o anumită posibilitate de încrustare pe aparatul de radio, un aparat de modă veche, cu mici butoane pentru fiecare tip de lungime de undă : medii, scurte, ultrascurte... Pînă la urmă, noul-venit
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]