1,629 matches
-
al trenurilor. Se decupează cu claritate un fond sonor, ca o muzică dodecafonică, interpretată de coardele vocale ale unor ființe de pe altă planetă. Noi brazde de gunoaie Își etalează semeț Înflorirea, și, mai lipsește foarte puțin, ca deasupra celor două rulote să fie arborate drapelele mizeriei și promiscuității depline, pentru a ști odată pentru totdeauna, că ghetoul este o republică cu dezvoltare spectaculoasă, și cu legi bine definite. Cine-i calcă teritoriul și se consideră locuitorul ei, are toate șansele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
altele de care nu-mi aduc acum aminte. Ghetoul nostru a rămas deocamdată În picioare dar culmea, am văzut zilele trecute Într-un ziar, fotografii cu ghetouri din Italia, Spania, Franța, identice. cu ghetourile noastre: aceleași gunoaie, aceleași șandramale din rulote și carcase de mașini părăsite, aceeași plozi, și... mulți conaționali. Un singur lucru le deosebea: șandramalele păreau o redută cucerită: pe fiecare, era Înfipt steagul Uniunii Europene, mic, dar tare zglobiu. M-a Încercat un sincer sentiment de patriotism. -Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
drumul marcat de asociația lor. Nu mi s-a părut clar și nici sigur: mă tem să nu-mi iasă câini în cale, sau să am de-a face cu extracomunitarii pe care i-am întâlnit și aseară cazați în rulote sau alte improvizații. Ce era curios la ei, era faptul că mai toți aveau și câte un câine, legat sau slobod. Imi continui drumul și în câteva ore ajung la Le Muy, un fel de orășel, în care la intrare
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mă abat din drum și să ajung până acolo, dar nu-mi mai acordă nicio atenție și-și vede de lectura ei. Nu-mi rămâne nimic de făcut decât să-mi continui drumul. După un timp întâlnesc o grămadă de rulote părăsite și multe alte obiecte vechi abandonate și stocate într-un fel de curte împrejmuită de bălării. Intru cu timiditate printre ele, sperând să întâlnesc pe cineva care are apă. Văd un bărbat tuciuriu care repară ceva ce nu înțeleg
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
vechi abandonate și stocate într-un fel de curte împrejmuită de bălării. Intru cu timiditate printre ele, sperând să întâlnesc pe cineva care are apă. Văd un bărbat tuciuriu care repară ceva ce nu înțeleg ce este, iar dintr-o rulotă iese o femeie cam la 60 de ani, de aceeași culoare. O salut iar ea mă întreabă imediat: Nu-i așa că doriți, căutați apă? II răspund grăbit că asta caut, asta doresc și până să termin eu ce am de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
fără să mi-l ceară. Mă surprinde plăcut mulțimea numeroasă de la sf. Liturghie; și la Impărtășanie vin mulți. Mai târziu, familia de Firmas la care sunt găzduit, îmi spune că pe aici vin și mulți turiști, ce se stabilesc cu rulotele lor în spațiile special amenajate. Seara am discuții lungi cu gazdele, mai ales cu doamna care nu se oprește o clipă din vorbit, dornică să-mi comunice cât mai multe despre zona în care mă aflu. Multe lucruri le-am
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
altfel. In biserică, la sf. Liturghie, nu era niciun copil și niciun tânăr, în afara celor doi ministranți, tare frumușei, dar care au venit aici în vacanță. La fel, mulți dintre cei prezenți în biserică erau turiști, stabiliți în vecinătate în rulotele lor. Spre ora 23 merg la culcare, dar noaptea nu a fost liniștită deoarece în apropiere un cuplu olandez sărbătorea căsătoria civilă. Mi-a fost dat să ascult multă muzică franțuzească de calitate, iar multe din melodii îmi aduceau aminte
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
o plapumă lungă și lejeră, ceea ce nu s-a mai întâmplat până acum. După câtva timp, drumul începe să urmeze cursul pârâului Vèbre, care apoi se varsă în lacul Laouzas, unde sunt multe persoane venite în vacanță sau concediu, cu rulotele lor. După mai bine de două ore de mers, la capătul lacului ajung în satul Villelongue, unde găsesc biserica deschisă, ca peste tot până acum. Constat că în cartea de oaspeți de la intrare, mulți apreciază acest fapt și scriu și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
nici un fel de menajamente: —Fiică-ta aia e dependentă de droguri! Tot ce a zis mama a fost „Mmmm?“, după care a continuat să se uite la Ricki Lake și la porcăria aia cu plete lungi și cu parcarea pentru rulote. Da’ știu asta, a adăugat ea. Ce te agiți atâta? — Nu, a spus tata enervat. Nu e o glumă! Nu mă refer la Anna, ci la Rachel! Pe chipul mamei s-a ivit o expresie aproape comică, pe când se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu toți cei din afara cercului lor. Singurele care erau prietenoase cu mine erau Wanda, o texancă de doi metri, cu părul oxigenat, care mesteca tot timpul gumă și avea dificultăți în a se obișnui să nu mai locuiască într-o rulotă. Și o altă tipă mustăcioasă, planturoasă și cu părul tuns scurt, care răspundea la numele de Brad. Ea era foarte prietenoasă, dar, sinceră să fiu, o bănuiam de motive ascunse. Era o perioadă foarte stranie. Mă simțeam singură, alienată, izolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-a adus totuși în tabără, fără s-o rog, într-o dimineață de noiembrie, un drum lung cu autobuzul de am crezut c-o să ieșim din București. Fâșii de iarbă mustind de apă înconjurau din toate părțile colonia de rulote cu perdele colorate. Trupa venise în Capitală de peste o lună, fără reclamă zgomotoasă, alămurile lor nu reușeau să treacă de distracția mahalalei. Aurolacii ajutau la toate, descărcau-încărcau, puneau oglinzile să prindă, să amplifice lumina, ridicau panourile casante cât un stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
face Yanar? - Conduce nava. Gosseyn îi făcu semn lui Yanar. - Te urmez, zise scurt. Discuțiile ulterioare cu Leej puteau să mai aștepte. În timp ce examina nava, Gosseyn se duse cu gândul la ceea ce spunea Leej când alergau prin hățișurile insulei Discipolului: "Rulotă", spusese. O aerulotă. Își reprezentă viața ușoară dusă de acești prezicători de atâția ani pe această lume de insule și mări. Să plutești alene prin aer, să aterizezi când ai chef, unde dorești; să îmbarci pe oricare dintre ființele inferioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
greu de imaginat, cu jachete uzate de lână și ghete legate cu sfoară în loc de șireturi. Tineri crescuți cu semințe de albăstrele și inhalații de EvoStick, care ajunseseră la maturitate cu imense lacune la nivelul memoriei. Își parcau microbuzele muribunde și rulotele leproase pe terenurile virane din apropierea liniilor de cale ferată și veneau după bere Lamot. Aceștia erau cei pe care Cealaltă Carol îi dădea afară. Pe de altă parte, toți cei cu un aspect respectabil erau întâmpinați cu brațele deschise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acolo, să vedem dacă putem face rost de aur, dar cât timp zona a fost păzită de nea Vasile, cu cei doi câini-lup ai lui, n-am reușit, pentru că nea Vasile stătea pe poziții zi și noapte, locuia într-o rulotă veche și niciodată nu dădea voie nimănui să intre pe teritoriul exploatării, nici măcar să se apropie de zonă, iar câinii lui nu erau niciodată legați, odată când Zsolt, fiindcă un pariu, a sărit gardul, unul dintre câini l-a mușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pentru că le ieșiseră atât de prost, și chiar că nici n-aveai ce vedea la ele. Baraca lui nea Vasile era plasată sub basoreliefuri, lângă peretele de lut, la vreo zece metri de puțul în care băltea apa, era o rulotă dintr-alea pe roți, în care stăteau de obicei constructorii pe șantiere, când am trecut pe lângă ea, Zsolt a spus c-ar trebui să intrăm și să vedem ce-a lăsat bătrânul moștenire, dar Csabi și-a făcut cruce, spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fi cuvenit, iar acum, deși e aici de-o juma’ de zi, nu și-a luat încă inima-n dinți să intre în baracă, unde numai ce le dăduse drumul câinilor să dea o raită, el își aduce aminte de rulota asta încă din copilărie și se teme de amintiri, deși, putem să-l credem pe cuvânt, nu-i un fricos, nici nu știe de ce ne spune nouă toate astea, că tot nu pricepem, suntem niște copii doar, însă trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-mi imaginez nimic. Primul meu caz real cu un copil a fost într-o dimineață de luni; era în luna septembrie. Nu era vorba de nici un globuleț din bradul de Crăciun și nici de vecini care să se înghesuie în jurul rulotei dintr-o suburbie. Un medic de pe ambulanță stătea cu părinții în chicinetă și le punea întrebările standard. Celălalt medic m-a dus în camera copilului și mi-a arătat lucrurile pe care le găsesc ei de obicei într-un leagăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
poezii din lumea-ntreagă. La pagina 27 e o poezie. O poezie tradițională africană, după cum scrie în carte. Are opt versuri, și nu mai e nevoie s-o copiez. O am în notele mele încă de la primul copil, cel din rulotă, în suburbie. Rup pagina și pun cartea înapoi pe raft. În redacția de știri locale, Duncan zice: — Cum mai merge treaba cu copiii morți? Ia sună la numărul ăsta, zice, și vezi despre ce-i vorba, și-mi întinde un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
gunoaie, în lumina reflectoarelor, stau mai mulți oameni îmbrăcați în zdrențe, tencuiți pe față, care beau apă din niște sticluțe albastre și-și lungesc gâtul în direcția din care vin eu. De-a lungul bordurii se aliniază camioane mari și rulote, între care plutește mirosul generatoarelor diesel. Peste tot zac pahare de carton pline pe jumătate cu cafea. Număr în continuare - 378, 379, 380; sar peste baricada din capătul celălalt și-mi continui drumul. 412 de pași sunt până în redacția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
scaun cu rotile. Bătrânul, mama și copilul, familia și cuplul în vârstă petrec cu privirea toate mașinile. Mântuitorul de pe Șosea își face apariția de fiecare dată într-o altă mașină, coupé, berlină sau camionetă, uneori pe motocicletă. O dată într-o rulotă. În pozele pe care le fac oamenii și în imaginile filmate apar întotdeauna părul blond în vânt, țăcălia roșcată, cicatricele. Întotdeauna e același om. Silueta unei femei așteaptă în depărtare într-o mașină, într-o camionetă, ce-o fi. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și aranjează niște șuvițe roz. Se uită la ceas, apucând cadranul între arătător și degetul mare, și zice: Poate că n-ar trebui să-ți spun, dar asta a fost prima mea slujbă adevărată. Dar acum am parcat lângă o rulotă mâncată de rugină care zace în mijlocul unei parcele de iarbă uscată, presărată cu jucării de plastic. Helen își închide trusa cu un zgomot sec. Se uită la mine, care stau pe scaunul de alături, și zice: — Ești gata s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zace în mijlocul unei parcele de iarbă uscată, presărată cu jucării de plastic. Helen își închide trusa cu un zgomot sec. Se uită la mine, care stau pe scaunul de alături, și zice: — Ești gata s-o luăm de la capăt? Înăuntrul rulotei, în timp ce vorbește cu femeia îmbrăcată în șorțul cu pui de găină, Helen zice: — Nu este vorba de nici un ban sau de vreo altă obligație din partea dumneavoastră - apoi o dirijează spre canapea. Așezată în fața femeii, cu genunchii aproape atingându-li-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-ți fața - și începe să agite un tub de fixativ, apoi îl pulverizează spre ea. Femeia se ghemuiește cu ochii acoperiți, aplecată înainte, cu amândouă mâinile apăsate pe față. Și Helen dă din cap spre camera din capătul celălalt al rulotei. Mă duc. Îndesând o pensulă de rimel în tub, zice: — Nu te superi dacă soțul meu se duce la toaletă, nu? zice Helen. Acum privirea în tavan, drăguță. În baie, pe jos, sunt haine murdare separate pe culori. Albe. Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de adormire. Și, cu o unghie roz, apasă un buton, undeva, în întuneric, și trece mașina pe pilot automat. De altundeva, din întuneric, aprinde plafonierele. Pe vremea aia eram agent de vânzări la Skin Tone Cosmetics, zice. Stăteam într-o rulotă destul de amărâtă. Cu soțul meu, zice. În scriptele medicale este înregistrat ca John Boyle. — Știi cum e la primul copil, zice. Prietenii îți aduc o grămadă de jucării și de cărți. Nici măcar nu știu cine a adus cartea. Era o carte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să-ți mai spun ce s-a-ntâmplat, zice. Dar John a fost întotdeauna convins că s-a întâmplat din vina mea. În scriptele poliției sunt înregistrate șase apeluri referitoare la scandaluri în familia Boyle - parcela 175 din parcul de rulote Buena Noche - în săptămânile care au urmat morții lui Patrick Raymond Boyle, în vârstă de șase luni. În timp ce străbatem Wisconsin și Nebraska, Helen zice: — Mergeam din ușă-n ușă cu produsele Skin Tone. Nu m-am întors la muncă imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]