1,872 matches
-
așezat în mijlocul drumului, a scos afară din buzunar capsa bucluc așă, și pe un bolovan cu alt bolovan lovește capsa, moment în care sora mea aude o explozie asurzitoare. Și odată cu pocnitura, simte că primește o zgârietură care i-a sângerat multă vreme piciorul, a cărei cicatrice o poartă până la bătrânețe. Lui Simion, explozia, pur și simplu, l-a schilodit, și-a pierdut vederea, și asta pentru toată viața, pentru că nimeni nu s-a implicat să șteargă urmele copilăriei lui nesupravegheate
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de an pârloagă, de 20 de ani încoa ce. Autoturismul meu după accident Motorul mașinii se oprise. Cu toate că mă lovis em la genunchiul piciorului drept în cheia care era în contactul mașinii, sar din ea, mă reped la Dan care sângera, căăl lovise bucățile din geamul spart de la portiera din față, ceva mai sus de ochiul drept, în timp ce Lenuța, soția, așezată pe bancheta din spate, reclama doar spaima prin care trecuse. Și altceva, niște pagube, câteva borcane cu miere de albine
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
tăcute ale Senei, în înserarea de toamnă, în timp ce, lîngă mine, pruncul din coșuleț, surprins în somn de liniștea adîncă ce urmase ultimei fugi de Bach, s-a trezit și-a început să plîngă. ........................ Pe Biharia sclipește un petic de zăpadă, sîngerînd sub soarele apusului de ianuarie. Sunt singură, pe un bolovan, și în jurul meu este atîta liniște încît Apusenii par o uriașă catedrală, suspendată undeva, între cer și pămînt, unde sunetele nu pot pătrunde. Acum știu că n-am să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Cu ochii ascunși În cartușe./ Pe cercul din zare cu buze concave,/ Îmi adun basmele tropotind din potcoave/ Fulgere tinere pe drum vertical./ Făcătoarele de lacrimi pe șea fără cal./ Mă taie peste umeri un chip alb-pietros;/ Zborul de cuvântalbatros/ Sângerând pe vârful de spadă/ Urmărit de visuri de pradă - / Rămân perpetuu omul crâng,/ Cu copilul de mână cât viața de lung”. Parcă să ne scoată din atmosferă gravă a momentului, jucăuș și sprințar la Început, cu iz de legendă și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
plângerii). Ceasul negru cu pendula Bate-n cerul vesperal Sună noaptea somnambula Dinspre cornul boreal Moare-n chipul căutării Umbră vieții străvezii Spectrul sacru al răbdării După moarte să revii Fugă-n sus, venind de-acolo Fulgerând pe cât se pare Sângerează diavolo Strania Încrucișare” L-am văzut pe Alexandru Tăcu, cu venele tăiate În fața unei femei frumoase, cu aburul sângelui sau Încălzindu-i sânii și gleznele: Daca dragostea stârnește furtuni Să nu o chemi Cei ce-i doresc neîndurarea Să fugă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
roz sau violacee ce pot conflua într-o placă albastru-violacee spre neagră, în cele din urmă formând noduli. Poate fi prezent un anumit grad de edem. Leziunile mucoase apar ca macule, plăci sau tumorete albăstrui până la violacee. Leziunile gastrointestinale pot sângera uneori extensiv dar de obicei sunt asimptomatice. Adesea pe mucoasa orofaringiană apar macule angiomatoase (mai ales pe vălul palatin, faringe și mucoasa jugală). Evoluția este fatală din cauza concretizării acestor leziuni în sarcoame ale viscerelor. 8. Virusuri cu potențial oncogen pentru
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a schimbat existența ei de când a pășit pe drumul pribegiei. Ea speră să-l convingă astfel să-și curme rătăcirile cerând ajutor și îndrumare zeilor : Fie-ți milă de mine, dacă nu ți-e milă de tine. Iată : gleznele mele sângerează. Trupul meu feciorelnic e zdrobit. Degetele mele, învățate să mângâie puful porumbeilor, au înțepenit (I 1). Confruntat cu tânăra istovită și mistuită de febră, Oedip realizează dimensiunile sacrificiului impus celei pe care a silit-o să-și schimbe statutul de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
propria-i văpaie, să colecteze otravă și ură, să învețe disciplina supunerii. La adăpost de primejdii, exilații ar trimite din când în când cuvântul mincinos care va vesti apropiata lor întoarcere pentru ca rănile poporului să nu se închidă, ci să sângereze continuu. Revenirea se va produce de fapt doar când timpurile vor fi coapte, când cei care au purtat povara statului vor fi înlăturat această apăsare. O dată înfăptuită schimbarea de regim, exilații se vor putea întoarce proclamându-se salvatorii patriei, acesta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a pus cineva la cap o cruce sau măcar o lumânare? S-a rugat cineva pentru pacea sufletelor lor biciuite cu atâta cruzime? Sunt întrebări fără răspuns; Basarabia și Bucovina rămân două răni pe harta țării noastre, răni care, încă, sângerează. A doua zi ne-am dus la tren, cu speranța că îl vom vedea pe Serghei. Trenul a plecat noaptea. Se spune că atunci când s-au aflat pe podul de pe Nistru, unii care au putut, s-au aruncat în apă
CÂND AMINTIRILE TRECUTULUI ÎNCEARCĂ SĂ MĂ CHEME. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Voina () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1704]
-
mizeriei umane a frânt Inima Fiului Tău preaiubit, Isus. Din cauza asta a murit El, nu pentru altceva, ci pentru asta. Și noi suferim, după sărmanele noastre puteri: [Inima lui Isus] privind-o câtuși de puțin, ne dor ochii, inima ne sângerează și mintea nu înțelege. Și, când vei dori să-i pui capăt, o, Inimă preaiubită a lui Isus, acestui morman de mizerie și de păcat, care crește neîncetat? Când Îl vei alunga pe diavol în iadul lui, ca să-l închizi
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mi s-a întâmplat nimic. Doar că m-am înțepat puțin la piciorul stâng (fiind desculță). Nu m-am dumirit pe dată. Când Oltea s-a apropiat speriată de mine, și-a dat seama că talpa piciorului e zgâriată și sângerează puțin. L-a tras din iarbă și ce să vezi? Un arici, de toată frumusețea se strânse ghem, ascunzându-se sub acele-i protectoare. M-am lămurit și cu zgârieturile mele... Tata, nu putea să lipsească de la un asemenea incident
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și ducele? — Măria sa a aruncat pocalul de argint pe care-l ținea În mână și și-a scos cuțitul de vânătoare, cu care s-a apărat, făcând pagubă printre mișei, până când a căzut străpuns de sulițe. L-am văzut cum sângera. Maestrul de vânătoare a stat deoparte, nimeni nu s-a atins de el. Când au isprăvit treaba, au Încălecat, l-au luat pe domnul duce pe sus, așa rănit cum era, l-au legat pe cal și-au plecat. În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fragila structură a culturii și artei îl mențin pe un plan al raționalului. Acolo unde poezia e izgonită din cetate, se instalează barbaria. Când ești lucid, îți dai seama că nu poți să faci abstracție de faptul că cititorul tău sângerează sau moare de foame. Iar unde e luciditate, e, cum s-a spus, și dramă. Poate asta e transformarea cea mai acută a poeziei mele. Nu-mi mai fac iluzii, nu mă îmbăt cu apă rece. Privesc lumea cu ochii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
starea noastră de distrofici'. Alături de el, erau printre agresori Blăgescu, Mărculescu și Stănescu. Era de o duritate ieșită din comun. L-a bătut la tălpi pe Gheorghe Chivulescu până ce acestuia i s-a rupt carnea dintre două degete. Cu toate că rana sângera, Mărtinuș a lovit în continuare, impasibil, 'rar, calm, căutând locurile cele mai dureroase'. De asemenea, a jucat cu genunchii pe pieptul lui Viorel Gheorghiță, l-a dus apoi în lovituri la W.C. și i-a turnat apă rece de-a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
care făceau parte Țurcanu, Roșca, Pușcașu, Popa, Mărtinuș, Bogos, Pătrășcanu, Gherman și alții. Unul dintre cei care sufereau alături de el în cameră își aduce aminte: Privea spre mine fără a îndrăzni să întrebe ceva. Avea fața umflată, vânătă de lovituri. Sângera în mai multe locuri. Ochii mici luceau inexpresivi, goliți de viață. Mișca buzele ritmic. Se ruga. Se ruga, așa cum făcuse la Blaj, așa cum făcuse viața întreagă. Se ruga la cerul care nu-l auzea. După ce a fost torturat în ianuarie-februarie
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
care trebuia să servească pe toată lumea zicând: ' Se împărtășește robul lui Dumnezeu cu trupul și sângele lui Hristos și se va curăța'. Mai mult decât atât, i s-a introdus o coadă de mătură în rect până a început să sângereze și a fost obligat să își batjocorească propria fiică, în bătaia de joc a agresorilor. Alteori, deținuții erau cei care asociau sărbătorile cu momentele înjositoare. Iordan Răitaru își aduce aminte că de Crăciunul lui 1949 a reușit să-și curețe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să continuăm.” În revista, refugiată la Timișoara, în nr. 12/1942, Dimitrie Vatamaniuc, care iscălea de obicei D. Vatamanu, publica rondelul „În poarta de la Drum”: „În poarta de la drum, tata a dăltuit o cruce mare, Și palmele aspre i-au sângerat adânc și greu. Purta sub pleoape ude și-amorțite, destrămare. Plângea. Își întoarse ochii să nu-l văd și eu. I se împietrise în colțul gurii deznădejdi amare, Iar obrajii i se scăldau în ape tulburi de curcubeu. În poarta
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
întoarse ochii să nu-l văd și eu. I se împietrise în colțul gurii deznădejdi amare, Iar obrajii i se scăldau în ape tulburi de curcubeu. În poarta de la drum - tata a dăltuit o cruce mare Și palmele aspre iau sângerat adânc și greu Dus pe gânduri am stat lângă el privind mereu: De ce faci, tată, crucea asta când ne urci în care? Plecăm în pribegie și lăsăm stăpân pe Dumnezeu! Lacrimi mi-au căzut în așchiile de lemn, mustrare. În
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și titlul episodului la care facem trimitere), a fost una dintre acele mirabile persoane care, chiar cu riscul condamnării la moarte, au ajutat pe luptătorii din munți. "Rezistența armată din Carpații Făgărașului a fost cea mai lungă încleștare dintre românii sîngerînd pe creste, spre a păstra onoarea acestui neam, și regimentele de Securitate aservite puterii comuniste. Timp de peste zece ani, între anii 1946 și 1957, partizanii din munți au fost singurii oameni liberi dintr-o țară subjugată, reduta Făgărașului a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu erau scutiți. Cărau toată ziua cu spinarea lemne și cărămizi de la debarcader sau dezghiocau semințe de sorg, o treabă mai nesuferită ca toate. Lucrau ceasuri în șir în frig, stînd în picioare, și frecau măturile acelea antipatice pînă le sîngerau palmele. Vindecarea unor maladii grave prin chinuirea trupului nu era un concept nou, însă administrația lagărului îl aplica pe scară largă și, din punctul ei de vedere, cu bune rezultate. Zub nu se plîngea. Supunerea corpului față de minte părea totală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să-mi dau seama că toți puștii erau sub influența medicamentelor (Zoloft, Luvox, Celexa, Paxil) care îi făcea să se comporte letargic și să se exprime monoton și fără pic de emoție. Iar unii dintre ei își rodeau unghiile până sângerau, un pediatru fiind angajat special „în caz că“. Fiica în vârstă de șase ani a unui președinte executiv IBM purta o bustieră și pantofi cu toc. Cineva mi-a dat să țin un cobai, în timp ce îi priveam pe copii cum interacționează - o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în picioare. Nadine fusese tăcută atât de mult încât nu credeam că va observa, dar capul îi tresări în momentul în care m-am mișcat; m-a apucat de braț, trăgându-mă spre ea. Mă fixa intens acum - ochii îi sângerau de teamă - și a trebuit să-mi întorc capul în altă parte. Visul acela pe care îl construisem cu atâta migală se topea. Ar fi trebuit s-o părăsesc pe Nadine înainte de a se destrăma de tot, înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
despre voi doi. Vocea oftă, apoi vorbi mai rapid. Deși atunci când am întrebat-o despre „relația“ voastră am avut impresia că de fapt ea spunea că nu se întâmplase nimic între voi. Desigur, o legasem la gură și de-acum sângera foarte tare, dar era destul de limpede că voi doi nu v-ați futut niciodată. Poate că erai furios pe Aimee Light că nu s-a arătat mai deschisă. Ăsta e un alt scenariu pe care l-am putea urmări. Respingerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spuse următoarele: Odată am avut de-a face cu un contabil care spunea că era posedat. În după-amiaza ședinței de exorcism din apartamentul său a început să vorbească de la coadă la cap în latină, apoi ochii au început să-i sângereze și capul să i se despice. Reacția mea la șocul produs a fost să murmur: - Hei, am avut un audit de la fisc. Am trecut prin chestii mai groaznice. Ce tip dur, mârâi scriitorul. Atât de cool. Miller n-a înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
venind spre mine - era din nou copil și zâmbea, oferindu-mi portocala pe care o ținea cu amândouă mâinile, în timp ce câinii de vânătoare ai bunicului fugăreau fulgii de cenușă peste șinele de tren, năclăindu-le blana, apoi cenușa începu să sângereze în imagini și trecu peste mama sa care dormea și prăfui fața fiului meu care visa luna și în timpul visului i-au întunecat scoarța lunară și apoi zburară mai departe, dar îndată ce trecură de lună totul deveni mai luminos ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]