4,350 matches
-
nu se poate mai bine în cele spuse de Alexandru Iliaș voievod la 26 iunie 1621 (7129): „Am dat și am miluit ruga noastră, sfânta mănăstire a Sfântului Sava, ce este în târgul Iași,... cu patru fălci de vie, ce sânt în Dealul Mândrul și la Laslău, la Cotnari, care acele vii au fost ale lui Coste Băcioc vornic și el le-au pierdut... pentru hiclenie, pentru că el cu Gașpar (Grațiani) voievod s-au ridicat împotriva turcilor și au tăiat mulți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să citim ce spune Ștefan al II-lea Tomșa voievod la 13 iunie 1623 (7131): „Am dat această carte... rugătorilor noștri... de la sfânta mănăstire Sfântul Sava, ca ei să fie tari și puternici... a ține niște vii și grădini, ce sânt la târgul Iași, la Dealul Iepurelui, ce au fost date de Macarie călugărul, care s-a numit în mirenie Cefut Manole, iar acum se află la sfânta mănăstire Galata și voiește să ia acele vii și grădini de la sfânta mănăstire
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o spun întâmplător, sfințite, ci pentru că la 19 martie 1627 (7135) Miron Barnovschi voievod scrie: „Dat-am cartea domniei mele părintelui... egumenului... de la Aron Vodă... ca să hie tare și puternic cu cartea domniei mele oare unde va afla țigani ce sânt a mănăstirii... care unde-i va afla în țara domniei mele,... el să fie volnic cu cartea domniei mele a-i lua. Iar cine va vrea să-i oprească, acela om de mare certare va hi de la domniia mea”. Pentru că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
hotar prin prejurul sfintei mănăstiri, din hotarul domnescu a târgului Iașii”. Și la aceasta, adică „La însemnarea hotarului acei bucăți de pământ au fost șoltuzul târgului și cu doisprezece pârgari și preuții din târg și neguțitorii și starosti, carii toți sânt scriși pre nume în drese”. După cum se știe, voievozii - din când în când - întăreau stăpânirea asupra avuțiilor mănăstirești. Așa face și Istratie Dabija voievod la 9 aprilie 1663 (7171), când spune: „Drept aceia, aceste... sate, și fălci de vii, și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
lor, călugării de la mănăstirea din łarină aveau și două dughene în Târgul Făinii, cumpărate de un oarecare Stati, dar fără încuviințarea egumenului mănăstirii. Constantin Cantemir voievod însă intervine și dă la 28 august 1692 (7200) „Carte... pe două dugheni ce sânt la Târgul Făinii alături cu Școala jidovilor, între dughenile mănăstirii, să fie volnic egumenul de la Aron vodă a le răscumpăra”. Să nu crezi, dragule, că eu nu subscriu la părerea ta privind „sărăcia” mănăstirii Aroneanu. Ba, dimpotrivă, am să-ți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
28 mai 1703 (7211) Constantin Duca voievod dă un privilegiu în care spune: „Pentru șease argați carii sintu de-aduc butuci la feredeul svintei mănăstiri”. Pe aceștia „i-am iertat ca să fie în pace... de toate dările și angheriile câte sânt pe alții”. Aista-i semn că târgoveții țineau la o baie de aburi și un masaj făcut colea la mama lui. Și acum sar de la una la alta și am să-ți reamintesc că pe acele vremuri călugăria nu se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mănăstire a noastră,... cu două sate, anume: Pătrășcanii, în ținutul Tutova, cu curți și cu vaduri, și cu mori, și cu vecini și cu trei prisăci de albine și satul Rădăești cu vecini, în același ținut, și niște vii ce sânt la Nicoreștii de Jos, în ținutul Tecuci... Și iarăși am dat două roți de moară ce sânt la Stoești, în Gârla de sus a Putnei,... am luat... venitul domnesc din toată vama Bârladului și... am dat... să fie... de cheltuială
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu mori, și cu vecini și cu trei prisăci de albine și satul Rădăești cu vecini, în același ținut, și niște vii ce sânt la Nicoreștii de Jos, în ținutul Tecuci... Și iarăși am dat două roți de moară ce sânt la Stoești, în Gârla de sus a Putnei,... am luat... venitul domnesc din toată vama Bârladului și... am dat... să fie... de cheltuială... pentru tămâie și pentru untdelemn în candele... Și iarăși vecinii din cele două sate să nu plătească
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
spătăroaie a repoasatului Darie spătarul” și cu toți fiii ei dăruiește mănăstirii Sfântul Ioan Zlataust „Poiana lui łigan”. Pe urmă, la 25 mai 1741 (7249), Grigore Ghica voievod arată: „Dat-am carte domniei mele acestor 7 oameni de la Păscăloaie... ce sânt poslușnici sfintei mănăstiri Sântu Ioan din Iași, dați cu hrisov de la domnia mea... să fie volneci cu cartea domniei mele a se apăra despre toți zapciii,... lor să le dea pace de toate câte ar fi pre alții, cu nici un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
tem că această danie s-a prefăcut în blestem, sfințite. Nu mă îndoiesc, dar asta-i altă poveste. Mai află tu că la 19 noiembrie 1725 (7234) vătavul Ștefan lasă mănăstirii Dancul - prin diată - două moșii: „Chișărăii și Roșienii ce sânt pe Jijie, în ținutul Iașilor, și cu vad de moară în jijie”. El pune o condiție însă: atât timp cât va trăi soția lui, Safta „Să aibă ea a se hrăni din venitul acestor moșii”. Vama mare domnească a fost mereu sursă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
sântu trăitori 34 de oameni împregiurul mănăstirii:... vieri, grădinari și alte bresle de la carii mănăstirea n-are nici un folos... Iată printr-această carte Divanul dă volnicie egumenului carele iaste la mănăstirea Copoul ca să aibă a lua de la toți acei ce sânt șezători... pe moșiia Copoului... dea zecea din toate după obiceiu și să lucreze câte 12 zile într-un anu la mănăstire”. Ei, da’ treaba nu-i simplă, fiindcă dacă mănăstirea n-a avea cumva treabă pentru ei, să le ia
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să povestesc, la rându-mi, vreunui amic ce mi-ar ieși în cale cele auzite. PĂLĂDOAIA ȘI CHIȘCARUL (După o întâmplare la care autorul a fost martor în copilărieă Era pe la jumătatea lunii lui cuptor, în apropiere de sărbătoarea de Sânt’Ilie, o zi foarte călduroasă, de simțeai că te topește arșița soarelui. Abia ajuns acasă cu vitele de la păscut, mama îmi spune: - Băiete, ia-l și pe Aurică și mergeți la pescuit că a scăzut apa din gârlă și au
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vreme de vreo șaizeci de ani nu am făcut decât asta, dar să-mi îngădui acum, la sfârșitul sfârșitului, un moment de luciditate: tot ce am scris după vârsta de treizeci de ani nu a fost decât o penibilă impostura. Sânt sătul să mai scriu fără speranța că mă voi putea vreodată depăși, că voi putea să-mi sar peste umbră. E drept, până la un punct am fost cinstit cu mine, în singurul fel posibil pentru un artist, adică am vrut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întorci pe dos inima cititorului, iar el ce face? La ora trei termină cartea ta, și la patru se apucă de alta, oricât de bună ar fi cartea pe care i-ai pus-o în brațe. Dar aceste zece-cincisprezece foi sânt altceva, alt joc. Cititorul meu este acum nimeni altcineva decât moartea, îi și văd ochii negri, umezi, atenți ca ochii fetițelor, citind pe măsură ce umplu rând după rând. Foile acestea cuprind proiectul meu de nemurire. Zic - proiect, deși totul, și ăsta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
viață este o demonstrație practic matematică a unei ordini în care astăzi nu mai crede nimeni, sau crede pentru că este absurd. Dar, vai! - Ruletistul nu este un vis, nici o halucinație a unui creier sclerozat, nici un alibi. Acum, gîndindu-mă la el, sânt convins că am cunoscut și eu acel cerșetor de la capătul podului, despre care scria Rilke, în jurul căruia se rotesc lumile. Deci, nimeni drag, Ruletistul a existat. Și ruleta a existat. Nu ai auzit nimic despre ea, dar spune-mi, ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aproape stacojiu. Ochi de maimuță amărâtă, asimetrici, mi se pare că inegali ca mărime. Făcea cumva o impresie de îngălare, de necurățenie. Așa arăta și în țoalele lui de la fermă, și în smokingurile lui de mai târziu. Doamne, ce tentat sânt să fac aici și puțină hagiografie, să-i arunc o lumină transfinită pe obraz și să-i pun o văpaie în ochi! Dar să strâng din fălci și să-mi înghit ticurile astea mizerabile. Ruletistul avea fața întunecată, de țăran
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și subconștient, niște perspective care se pierdeau spre un alt spațiu decât lumea burgheză, în definitiv, chiar dacă ușor colorată de moftul artei, în care trăiam. Mai mult, aveam de multe ori, pe stradă și chiar în biroul meu, senzația că sânt supravegheat, verificat de o instanță nedefinită, care doar plutea dizolvată, ca un fum de amurg, în aer. Acum știu sigur că eram cu adevărat supus unor verificări amănunțite, pentru că fusesem propus să-mi încep noviciatul în lumea subterană a ruletei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
devine necesar ca vinul și ca femeia. În prima noapte m-au legat la ochi și m-au purtat mai întîi din vehicul în vehicul pe străzile orașului, până n-aș mai fi fost în stare să spun nici cine sânt darmite unde mă aflu. Apoi m-au târât pe niște coridoare sucite și răsucite, am coborât trepte mirosind a piatră udă și a hoit de pisică. Pe deasupra, din când în când, se auzea huruitul câte unui tramvai. Mi-au scos
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la coride sau la gladiatori și ai să înțelegi de ce jocul ăsta mi-a intrat curând în sânge și mi-a schimbat viața. Ruleta are în principiu simplitatea geometrică și forța pânzei de păianjen: un ruletist, un patron, niște acționari sânt personajele dramei, în roluri secundare sânt distribuiți stăpânul pivniței, polițistul care își face rondul prin preajmă, hamalii năimiți să scape de cadavre. Sumele relativ neînsemnate pe care ruleta le băga în ei erau, din punctul lor de vedere, adevărate averi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ai să înțelegi de ce jocul ăsta mi-a intrat curând în sânge și mi-a schimbat viața. Ruleta are în principiu simplitatea geometrică și forța pânzei de păianjen: un ruletist, un patron, niște acționari sânt personajele dramei, în roluri secundare sânt distribuiți stăpânul pivniței, polițistul care își face rondul prin preajmă, hamalii năimiți să scape de cadavre. Sumele relativ neînsemnate pe care ruleta le băga în ei erau, din punctul lor de vedere, adevărate averi. Ruletistul este, firește, vedeta ruletei și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai puternic decât hazardul. Ruletistul nu putea trăi în lume, ceea ce e un fel de a spune că lumea în care el a trăit este fictivă, este literatură. Nu am nici o îndoială, Ruletistul este un personaj. Dar atunci și eu sânt un personaj, și aici nu mă pot opri să nu exult de bucurie. Căci personajele nu mor niciodată, ele trăiesc de câte ori lumea lor e "citită". Dacă nu își va săruta niciodată iubita, păstorul pictat pe urna greacă știe măcar că o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întotdeauna în intenția de a se sinucide. Poate că această explicație e doar o prostie, dar, cum ziceam, mi-e imposibil să văd alta care să stea cât de cât în picioare. De altfel, acum, toate acestea nu mai contează... Sânt obosit. Fac efortul vieții mele să mai scriu o pagină. Va fi și ultima, căci zarurile sânt aruncate și acvariul e gata. Să astup ultima fisură pe unde mai curge apa - și apoi voi rămâne mut și imobil alături de el
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pui un capac de stilou în mijlocul unei mâzgăleli anamorfotice, vezi reflectată în el femeia goală. Pentru că vreau să încep povestirea aceasta cu un vis, încerc să mă apăr cumva de acuzația de lene și naivitate care s-ar declanșa automat. Sânt după cum știți, un prozator de ocazie. Nu scriu decât pentru voi, dragi prieteni, și pentru mine. Meseria mea adevărată e anostă, dar mie îmi place și îi cunosc foarte bine trucurile. Trucurile scrisului însă mă lasă rece. De un an
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vreau să vă povestesc, am fost convins că nu există nimic în viața mea care să merite să fie scos la lumină. Deci nu încerc să fac o punere în abis, ci vreau doar să iau lucrurile de la început, pentru că sânt convins că, și în viață, și în ficțiune, începutul dă tonul și în nebunie; îmi amintesc cum a început s-o ia razna un fost prieten al meu. A venit într-o seară foarte agitat în garsoniera mea și mi-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
relatare, o mică și sinceră cronică a celei mai (de fapt, singurei) ciudate perioade din viața mea. Iar eroul acestei cronici, deși nu avea pe timpul când "se petrece acțiunea" decât vreo șapte ani, cred că merită să fie descris, pentru că sânt convins că a marcat pentru totdeauna, deși subteran, ca în cazul meu, destinul tuturor copiilor care se jucau pe atunci în spatele blocului meu de pe Ștefan cel Mare. Blocul are opt etaje, iar în spatele lui se află acum parcaje în care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]