1,693 matches
-
p. 374-375), Vlad Voievod dă diferite privilegii Regatului Polon afirmând, în mod laudativ că își datora tronul regelui polon. Pe plan extern, domnitorul încearcă scoaterea Țării Românești din coaliția anti-otomană și orientarea spre noua putere europeană, ce odată cu anihilarea statelor sârbești în marea bătălie de la Kosovo din toamna lui 1389 și anexarea totală a Bulgariei în 1393, se prefigura ca principala mare putere a zonei. Totuși nu se rupe de regatele creștine, iar privilegiile și tratatul cu Polonia făcut prin intermediul domnului
Vlad I Uzurpatorul () [Corola-website/Science/298642_a_299971]
-
s-au reîntors în tabăra cruciată. Sigismund a atacat ca să-i sprijine pe cavalerii francezi și a dat piept cu forțele principale ale lui Baiazid pe creasta dealului. Rezultatul luptei a fost indecis până în momentul în care au sosit trupele sârbești. Sigismund a fost convins de apropiații săi să se retragă. Armata lui Hermann II of Cilli i-a ajutat pe Sigismund și cei din preajma sa să ajungă pe o corabie venețiană. Sigismund a spus despre francezi: Dacă m-ar fi
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
de cele mai multe ori o limbă colocviala, deoarece are un uz restrâns în școlile, bisericile și mass-media din Valea Timocului. Neaflându-se în contact permanent cu română din România, limba română din Timoc are o structură arhaica și conține puternice influențe sârbești. Potrivit unor surse din mass-media (între altele BBC, ProTV și Gardianul), Șerbia a recunoscut limba română că limba maternă a vlahilor din estul Șerbiei. Actul prin care s-a realizat această confirmă fondarea "Consiliul Național al Minorității Naționale Rumâne din
Româna timoceană () [Corola-website/Science/299604_a_300933]
-
de 34 de ani a slujit Imperiul ajungând vice-împarat și cel mai important personaj al lumii bizantine al sfârșitului de secol al XV-lea. Toți copiii acestuia au ajuns pe tronurile mai multor formațiuni statale din zonă inclusiv pe tronul sârbesc; Elena s-a măritat cu tânărul vice-împărat bizantin Ioan al V-lea Paleologul iar Manuel a ajuns despot al Moreei. Viața de excepție a acestui personaj apărut ca o salvare a Imperiului în acea perioadă de mari frământări interne și
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
de forțele otomane, învingând coaliția sârbilor, albanezilor și bosniacilor condusă de prințul Lazăr Hrebeljanovici. Ulterior, unele părți din Șerbia au acceptat vasalitatea turcilor, iar fiica lui Lazăr s-a căsătorit cu sultanul pentru a pecetlui pacea. În 1402, un despot sârbesc a fost creat, iar Kosovo a devenit cel mai bogat teritoriu, cunoscut pentru minerit. Până în 1455, regiunea a fost complet cucerita de Imperiul Otoman. Kosovo a fost parte a Imperiului Otoman (1455-1912), prima dată că parte a pasalâcului Rumelia, și
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
balcanice, cea mai mare parte din Kosovo a fost capturată de către Regatul Șerbiei, în timp ce regiunea de Metohia a fost cucerita de către Regatul Muntenegrului. Mai târziu a avut loc un exod al populației albaneze. Autoritățile sârbe au promovat crearea noilor așezări sârbești din Kosovo, precum și asimilarea albanezilor în societatea sârbă. Numeroase familii sârbe s-au mutat în Kosovo, egalizând echilibru demografic între albanezi și sârbi. Statutul provinciei Kosovo în Șerbia a fost finalizat în anul următor, la Tratatul de la Londra. În iarna
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
cu sârbi, în scopul pazei graniței de pe Mureș împotriva turcilor. Astfel, au trecut în ținutul Aradului cca. 70-80.000 de sârbi împreună cu episcopul lor din Ipec Arsenie Petrovici. În felul acesta biserica ortodoxă din regiune este pusă sub ierarhia bisericii sârbești. Colonizații primesc mai multe privilegii în schimbul serviciilor grănicerești. Însă conviețuirea cu administrația feudală a regiunii nu se dovedește în totalitate viabilă. Astfel, între 1751-1752 la Pecica izbucnește revoluția căpitanului Pero, în urma înnăbușirii căreia emigrează un număr de cca. 32.000
Pecica () [Corola-website/Science/299642_a_300971]
-
(n. 1531 - d. 1562) a fost domn al Moldovei între 3 septembrie 1546 - 11 iunie 1551. Urcă pe tron după moartea tatălui său. Era fiul mai mare al lui Petru Rareș și al Elenei (aceasta era de neam sârbesc). În timpul domniei lui, Moldova are liniște din partea polonezilor în urma reînnoirii tratatului de alianță cu Sigismund I al Poloniei. Întreprinde o expediție în Transilvania, din ordin turcesc, împreună cu Mircea Ciobanul al Munteniei, care era cumnatul său, împotriva germanilor și a episcopului
Iliaș Rareș () [Corola-website/Science/299152_a_300481]
-
din totalul populației sârbe), care locuiau în afara Șerbiei. Slobodan Milosevici, liderul comunist sârb, a încercat să restabilească precedentă suveranitate a Șerbiei din 1974. Alte republici, în special Slovenia și Croația, au denunțat această mișcare că o renaștere a mării hegemonii sârbești. Milosevici a reușit să reducă autonomia provinciilor Voivodina și Kosovo, dar acestea două dețineau un vot în Consiliul Prezidențial al Iugoslaviei. Actul cel mai important care a redus influență precedentă a Șerbiei se putea folosi pentru a o spori: la
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
prea umilitoare pentru a putea fi acceptate. Deși sârbii au fost de acord cu condițiile impuse, Austro-Ungaria a considerat răspunsul nesatisfăcător și și-a rechemat ambasadorul. Rusia, temându-se de o nouă umilire în Balcani, a sprijinit Serbia. Odată ce răspunsul sârbesc a fost respins, sistemul alianțelor a început să funcționeze în mod automat, Germania sprijinind Austria și Franța sprijinind Rusia. Când Germania a invadat Franța atacând prin [[Belgia]] neutră, conflictul s-a transformat într-unul mondial. [[Fișier:Nicolas II et grand
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
funerară anonimă și în fresca numită „Cavalerul fără cap”. Aceasta din urmă este atât de degradată încât nu se mai pot distinge culorile fasciilor și a câmpului plin. În 1331 o diplomă regală pomenește de „terra Bazarab”, iar un act sârbesc din 1349 menționează statul dintre Carpați și Dunăre sub numele de „țara lui Basarabă”. Cronicile ulterioare (secolele XIV-XV) scrise țările din zonă vor perpetua asocierea Basarabia = Țara Românească, acest fapt nefiind unic în acea vreme (erau pomenite țări precum „terra
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
de principele Gabriel Bethlen. Secolul al XIII-lea, se refac sacristia și corul distruse în urma atacurilor tucești din anul 1658, împotriva principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea, a atacurilor turcești conduse de Kuczuk Pașa, din anul 1663 și a trupelor sârbești a armatei imperiale din anul 1704. Miercurea Sibiului a aparținut până în anul 1876 de Scaunul Miercurea, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare a sașilor transilvăneni, Șapte Scaune. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Miercurea Sibiului se ridică la
Miercurea Sibiului () [Corola-website/Science/299823_a_301152]
-
fără deosebire de etnie sau religie, au fost adăugate ulterior și numele eroilor căzuți în cel de-al doilea război mondial. Monumentul se înscrie în categoria monumentelor similare ridicate în aproape fiecare sat din Banat, fie acesta românesc, șvăbesc, unguresc, sârbesc sau cu populație amestecată, fiind unul dintre cele mai mari și mai elaborate. Localitatea dispune de un cămin cultural și de o bibliotecă publică. Este, de asemenea, racordată la o rețea de televiziune prin cablu. În urmă cu mai multe
Comuna Chevereșu Mare, Timiș () [Corola-website/Science/299851_a_301180]
-
ca stil, din școlile iconografice macedoneană (secolele XI-XIV) și cretană (secolele XIV-XVII). Programul iconografic este cel tipic al epocii împăraților Paleologi (secolele XIII- XIV). Altarul a fost decorat, de o echipă de pictori conduși de L. Raffin, în stilul frescelor sârbești vechi. Biserica latină a mănăstirii, dedicată Mântuitorului, situată în partea de nord a mănăstirii, a fost construită între 1981 și 1988. Ea se inspiră din planul bazilical (atrium, naos et altar). Prima piatră la temelia bisericii provine de la Muntele Sion
Mănăstirea Chevetogne () [Corola-website/Science/299870_a_301199]
-
grup de cincisprezece complici, susținuți de Mâna Neagră, o societate secretă fondata de naționaliști pro-sârbi cu legături în armata Serbiei, stat care era victima unor încercări brutale ale Austro-Ungariei de a-l controla prin tratate comerciale și piedici la exporturile sârbești. . Într-o epocă a imperiilor multinaționale, dintre care multe erau conduse în mod nedemocratic, de către niște aristocrații militariste (precum se întâmpla în Imperiul Austro-Ungar, Imperiul German ("Deutsches Kaiserreich") , Imperiul Otoman și Imperiul Țarist), terorismul, ca ultimă metodă de opoziție la
Cauzele Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/299912_a_301241]
-
referă de fapt la Marava și nu la și au găsit că Moravia/Marava în evul mediu era un teritoriu ce ocupa ambele maluri ale Dunării dar nu în zona Cehiei de astăzi ci în zona de confluență a teritoriilor sârbești și românești.. Capitala Maraviei era localitatea Sirmium în apropierea orașului Belgrad. Primul rege al lor a fost Mojmir I, care a domnit între 830 și 846, și era probabil creștinat. Sub nepotul lui Mojmir, Rastislav (846÷870), statul morav devine
Moravia () [Corola-website/Science/299954_a_301283]
-
este Strabon, însă nu știm cât anume din suprafața locuită de scordici a fost inclusă în statul lui Burebista. S-au făcut mai multe descoperiri de materiale getice în Iugoslavia. Unele s-au decoperit la nordul Dunării, pe teritoriul Banatului sârbesc, pe teritoriul Șerbiei și Macedoniei. Locuirea geto-dacilor în sudul Dunării răsăritene în spațiul dintre Istru și Haemus este dovedită de descoperirile realizate de arheologii români și bulgari (ex.: așezări și necropole cu tezaur constând în ceramică). Ptolemeu indică drept granița
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Antonie Plămădeală, primind numele de Laurențiu. La 11 august 1996 este hirotonit episcop și instalat la Caransebeș de către mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului. Între anii 1997 și 2001, din încredințarea sinodului BOR, poartă de grijă credincioșilor ortodocși români din Banatul Sârbesc. Contribuie la alcătuirea statutului de funcționare și la alegerea organelor de conducere ale noii episcopii „Dacia Felix”, cu sediul la Vârșeț. Pe 3 noiembrie 2005 Adunarea Națională Bisericească a Bisericii Ortodoxe Române l-a ales cu în funcția de arhiepiscop
Laurențiu Streza () [Corola-website/Science/299458_a_300787]
-
a fost mobilizat ca ofițer de căi ferate în stația Oradea. Acesta a pus ulterior la dispoziție locomotiva care a transportat delegația unirii de la Alba Iulia la București. Vărul lui Iuliu Hossu, căpitanul austro-ungar Iustin Hossu, a luptat pe frontul sârbesc și apoi a murit moarte de erou pe frontul rusesc. După aflarea veștii morții vărului său, Iuliu Hossu s-a înrolat voluntar, ca preot militar, în grad de sublocotenent, la Serviciul Spiritual al Corpului VII de Armată-Timișoara. La începutul lunii
Iuliu Hossu () [Corola-website/Science/298824_a_300153]
-
conflicte româno-turcești desfășurate în 1369. El a participat alături de regele Ludovic la o luptă cu oști ale sultanului Murad și țarului de Târnovo, Ivan Alexandru. Ulterior, în 1371, oastea sa va fi prezentă la Cirmen (Cernomen) alături de trupe bizantine și sârbești, fără a putea dobândi victoria. Se pare că tot în vremea domniei sale, Chilia a revenit Țării Românești. Participarea sa la lupta pentru triumful ortodoxiei la nordul Dunării se va materializa prin consacrarea în 1370, la Severin, a celui de al
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
venețienii de argint bătuți începând din anul 1202, denumiți inițial ducați ("ducato"), apoi groși sau matapani, mult imitați în Peninsula Balcanică. Numele "ducat" este atestat mai târziu în documente pentru unitatea monetară a Țării Românești, fiind inițial echivalent cu groșii sârbești și bulgărești bătuți în sistemul ducaților venețieni de argint. Monedelor din a doua categorie, cu greutate medie de 0,70 g, echivalente cu dinarul unguresc de argint din acea vreme, le revine denumirea de "dinari". A treia categorie, monede anepigrafe
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
, (n. 20 decembrie 1950, în Satul Nou, județul Pancevo, în Banatul Sârbesc, acum în Șerbia - d. 3 februarie 2005, la București) a fost un om de cultură, filolog, poet și traducător român originar din Șerbia. a studiat la București și a locuit aici din 1993. Este înmormîntat în Cimitirul Bellu din București
Ioan Flora () [Corola-website/Science/298900_a_300229]
-
Pap István, Pataki Mihály, Petö Lörincz, Pusztay Ferencz, Rácz Mihály, Serfözö Márton, Simon Ferencz, Szabó Tamás, Tóth György, Tóth Mátyás, Tövisháti András, Varga Mátyás, în total 49 de familii maghiare. Se pare însă că ar fi existat și câteva familii sârbești. Conform conscripției comitatense din acest an a sârbilor și românilor din oraș, "Rasciani et Valachi Gyulaiensis", au fost găsite 13 familii sârbești și două românești. Cele două nume românești includ un "Moldvan Andras" (Moldovan Andrei) și un anume "Joon" (Ion
Jula () [Corola-website/Science/297723_a_299052]
-
Varga Mátyás, în total 49 de familii maghiare. Se pare însă că ar fi existat și câteva familii sârbești. Conform conscripției comitatense din acest an a sârbilor și românilor din oraș, "Rasciani et Valachi Gyulaiensis", au fost găsite 13 familii sârbești și două românești. Cele două nume românești includ un "Moldvan Andras" (Moldovan Andrei) și un anume "Joon" (Ion) fără nume de familie. Cele două familii nu apar înscrise atunci cu nicio proprietate taxabilă, spre deosebire ce familiile sârbești. 1719 - cancelaria
Jula () [Corola-website/Science/297723_a_299052]
-
13 familii sârbești și două românești. Cele două nume românești includ un "Moldvan Andras" (Moldovan Andrei) și un anume "Joon" (Ion) fără nume de familie. Cele două familii nu apar înscrise atunci cu nicio proprietate taxabilă, spre deosebire ce familiile sârbești. 1719 - cancelaria imperiala prefecturală mai găsește doar 28 familii în Giula. Restul de 21 familii se pare că au plecat, pe masura ce apăreau noi sate în zonă. 1723 - Giula și domeniul fiscal Bichiș-Arad-Csongrad trec în stăpânirea baronului Johann Georgius Harruckern. Maghiarii
Jula () [Corola-website/Science/297723_a_299052]