6,550 matches
-
de aceea s-au urzit nenumărate legende în jurul iubirii. Una dintre ele spune că Afrodita, zeița iubirii, și fiul ei, Eros, îi fac să se îndrăgostească pe muritori. Copilul pribeag al zeiței rătăcește prin lume, trimițând la întâmplare, câte o săgeată fermecată în inima pământenilor. Atinși de săgeata lui Cupidon, aceștia se îndrăgostesc. Adesea, Cupidon este înfățișat legat la ochi, pentru că dragostea este oarbă. De obicei, nu alegi de cine te îndrăgostești. Cea mai frumoasă metaforă a săgeții lui Cupidon rămâne
DĂRUIEŞTE-I GAROAFE ROŞII IUBIRII! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360307_a_361636]
-
în jurul iubirii. Una dintre ele spune că Afrodita, zeița iubirii, și fiul ei, Eros, îi fac să se îndrăgostească pe muritori. Copilul pribeag al zeiței rătăcește prin lume, trimițând la întâmplare, câte o săgeată fermecată în inima pământenilor. Atinși de săgeata lui Cupidon, aceștia se îndrăgostesc. Adesea, Cupidon este înfățișat legat la ochi, pentru că dragostea este oarbă. De obicei, nu alegi de cine te îndrăgostești. Cea mai frumoasă metaforă a săgeții lui Cupidon rămâne dragostea la prima vedere, dragostea romantică. Despre
DĂRUIEŞTE-I GAROAFE ROŞII IUBIRII! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360307_a_361636]
-
întâmplare, câte o săgeată fermecată în inima pământenilor. Atinși de săgeata lui Cupidon, aceștia se îndrăgostesc. Adesea, Cupidon este înfățișat legat la ochi, pentru că dragostea este oarbă. De obicei, nu alegi de cine te îndrăgostești. Cea mai frumoasă metaforă a săgeții lui Cupidon rămâne dragostea la prima vedere, dragostea romantică. Despre ea au cântat trubadurii din Provence, despre iubirea ce se naște în ochii unei femei, atunci când întâlnesc privirea celui de care se va îndrăgosti. “Iubirea, ... acesta-i adevărul - în inimi
DĂRUIEŞTE-I GAROAFE ROŞII IUBIRII! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360307_a_361636]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > IUBIREA Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 389 din 24 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cupidon - un amoraș frumușel și drăgălaș, pus pe șotii și pe șagă alege perechea dragă. Amor fulgeră, săgeata voluptății îi dă gata, și iubirea se strecoră ca veninu-n inimioară. Iubirea - gingașă floare o primim și o dăruim cu ardoare, cât trăim, celor pe care-i iubim. Iubirea-i atemporală - auroră boreală ce viața-nfrumusețează și o binecuvantează. Iubirea
IUBIREA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360354_a_361683]
-
cu pasiune, cu frenezia sentimentului înălțător numit iubire. - Da, așa este. O Ea s-ar găsi. Mai lipsește El. Acel El este dat de data aceasta altcuiva. - Poate este dispus să apară și acel EL. De unde știi că nu apare? Săgeata magică a lui Cupidon poate face minuni. Nu știi când te lovește și brusc apare și o altă inimă dornică de o dragoste nouă, pasională și tentantă. - Dacă faci referire la persoanele de la această masă, aș dori să înțelegi de la
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. I TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360330_a_361659]
-
antiatomic cu “praștiile” Goliatului ruso-american, pentru închegarea noului Impreiu Atlant. O altă ipostază, de mesianism românesc, ar putea fi aceea a lui Abaris din Hyperboreea, un vraci grec și zburătorul hyperborean, ce călare pe o Rază de soare, pe o“săgeată magică de aur” (dăruită de tatăl său, zeul solar Apollon), cu care a și plecat de la greci în nord la hyperborei, ca să se lupte cu prima generație de Titani carnivori pentru a-l salva pe Dionysos-copil, și care, iată, acum
CATASTROFĂ ŞI MESIANISM ROMÂNESC (NOTE PENTRU AGONIA UNIUNII EUROPENE) VOLUMUL 2 (10) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360390_a_361719]
-
adevărata religie a Iubirii care există dinaintea Facerii Lumii... Așadar, dacă vreți să mă găsiți, căutați-mă în soarele din piept numit suflet... în strălucirea ploii... în prietenul din cealaltă inimă... în toiagul de aur numit nepot permanent... sau în săgeata magică de aur moștenită de la tatăl meu, zeul Apolon Hyperboreeanul... Dacă nu mă veți găsi, nu disperați, căutați-mă în statuile fotonice. Și dacă nici în aceste statui al memoriei nu mă veți găsi, căutați-mă în “memoria pulberii stelare
CUM SĂ FACI BANI PRIN SISTEMUL LETS . (NOTE PENTRU ESEUL AGONIA UNIUNII EUROPENE (7) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (30) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţi [Corola-blog/BlogPost/360373_a_361702]
-
moștenim de 3000 de ani, și vom acționa în același timp cu știința zeilor, cu toate armele noastre aflate în dotare, de natură spirituală și imperială, pe care le moștenim de mii de ani - de la “securea-dublă” al lui Saturn la “săgeata magică de aur”, dăruită de zeul Apollon zburătorului hyperborean Abaris (cu care cureiera Hellada în zbor de la greci la hyperborei); de la “arma secretă” al lui Apollon Hyperboreanul la “Codexul solar” al lui Zamolxis; și de la “Lupul dacic” al lui Decebal
SCRISOAREA NR. 76. DESPRE REGIONALIZAREA ROMÂNIEI ŞI DEZMEMBRAREA STATULUI ROMÂN de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360384_a_361713]
-
l-ai catalogat în teza ta de doctorat de 555 de pagini - în “Postmodernismul românesc”: ” Sunt tânăr, doamnă, tânăr, de aceea nu te cred, orice mi-ai spune, timpul nu își ascunde ghiara, deși arcașii ceții spre mine își reped săgețile vestirii, sunt tânăr, bună seara!” Să vezi cum Capsula timpului tău încremenit într-o durată profană se sparge și se face țăndări de argint din “Fantasmagoria” ta lunară - dar numai țăndări...nu și scântei de “Stele arzătoare cu opt raze
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
ridic împotriva formei închise și deschid Coloana (“Stâlpul Moștenirii”), respectând aceeași faimoasă proporție de 2:4:8, pe care a folosit-o Brâncuși în expansiunea Coloanei fără sfârșit. Astfel, prin deschiderea “romburilor lipite” din Coloana infinită, descopăr în romboidul închis “săgeata magică de aur” a lui Abaris, respectiv: Coloana Soarelui de Vis și “arma secretă” a lui Apollon Hiperboreeanul, reprezentată de mine în sculptură Geneză în trei variante. Atrag atenția acum acelor artiști căutători de forme noi că nimeni n-ar
BRÂNCUŞI ÎN CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ. LA 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA MARELUI SCULPTOR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360440_a_361769]
-
se roti de câteva ori, dar nu zări decât forfota citadină de pe străzi și curgerea lentă a râului Dâmbovița ce traversa Bucureștiul. Nu-l descoperi pe pământ și-și zise că trebuia să fie ascuns în subteran. Coborî ca o săgeată spre stația de metrou înspăimântând călătorii. Dar nici nu apucară aceștia să-și reveniră din sperietură, că se transformă într-un liliac și pătrunse în ungherele întunecate ale tunelurilor. Colindă rețelele subterane, verifică trenurile, dar nici urmă de „Imperator”. Parcă
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
strigând către nimeni: -Oprește caruselul, măcar până mă vindec de paloare! Da, paloarea îmi venea precum o cămașă, o trăsesem peste trup și mai ales, peste chip, ca să nu mai simt balansul gravitațional al clepsidrei. Vârstă prag, mustind de rănile săgeților venite din ether. Sinele era dedat aparențelor până la frig. Și atunci, într-o dimineață, mergând spre treburile ce nu sufereau amânare, în spațiul dimensionat de ceață și fum, al maidanului copilăriei mele, acoperit de o brumă argintie, rotonda privirii a
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
scară la un pom, B e micul pui de om, C e cercelușul prins, D e arcul meu întins, E e piaptăn fără zimți, F e peria de dinți G, cercelul rupt ușor H, o scară de-un picior I, săgeată înțeleaptă Î, spre ceruri se îndreaptă J, un polonic cu supă K, un lemn ce-o să se rupă L, nuiaua s-a-ndoit M, andrele de-mpletit N, o treaptă înclinată O, e oul fiert îndată P, pistol ce-n teacă
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
Publicat în: Ediția nr. 227 din 15 august 2011 Toate Articolele Autorului Kogaionon Floare de colț Ruptă din bolți De vechi ruine Vino cu mine Pe munte sfânt; Sub aprig vânt Zeu se arată Să-mi fie tată Și în săgeată Solia toată Am aruncat: Gând acceptat Să ne învețe Grele povețe Din vechi ruine Lup să suspine Și spre zenit Am azvârlit Câte-o săgeată- Stropii se-arată. Preot și rege Ne dă o lege: Unu și doi Mor pentru
KOGAIONON de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360685_a_362014]
-
de tot. Vom cere apă, lumină și vedere. Ochii noștri mor încet, cumpărând fleacuri care de mult nu mai au valoare. - Ooo - brrr ... stai bădie ... ușor la vale. Bocancii colbuiți mi se înfrânează în pietrișul cărării. Durerea din umăr mă săgeată adânc. O dâră de fum alb de pe cerul înălțimilor face să-mi lăcrimeze privirea. Seara se lasă în cabana strâmtă mirosind a oaie. Afară mugetul unei lame produce ecouri și munții încep a hurui. Ei vorbesc încă în sălbăticie. Liniștea
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
beregată, a vorbi, cuvânt, pâine, mămăligă, coleașă, găleată, jocuri: horă, sârbă, polcă, câmp (pole, feld, field), cot, carte. • lungimea razei soarelui: păr, fir, rază, lână, șir, rând, serie, deget, dinte, glonț, penis, acțiuni: a arunca, a azvârli, a semăna. • arme: săgeată, pai, sabie, suliță, sulă, cui, par, țăruș, băț, război, fluviu, șarpe (lungi ca o rază de soare), șopârlă, râu. • mare, uriaș, putere, sănătos, serios ↔ comic, viață ↔ moarte, înțelept, liber, amar, pelin. • culoare roșie ori galbenă, foc, roșu, facără, sânge, rană
CUVINTE CE PROVIN DE LA „SOARE“ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360058_a_361387]
-
de luni până-n holde-cascadă, și-nvăț ierarhia de rime în hohot degrabă să ardă. acum știu că nu eram singură. deșertul florilor-de-colț mă aplaudase. câteva lebede urcaseră într-un tablou agățat de grinda inimii. un orb îmi schița pagini cu săgeți de cântec. într-o zi le voi răsuci dincolo de masca dintre maluri și le voi trimite peste prăpăstii. de acolo pornesc corăbiile spre oceanul de niciunde. între timp, ziduri înțelepte șerpuiesc pentru cetatea în care vom fi trăit, și eu
ÎN HOHOT SĂ ARDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360129_a_361458]
-
cununi de ace pieritoare ce-au lăsat urme doar in palmele mele tremurătoare. te-am zărit azi, într-un amurg de peste timp, și-mi împreun mâinile sângerânde închinând o ultimă rugă dimineților menite să alunge vise: dormiți în pace, voi, săgeți arzânde! Referință Bibliografică: te-am căutat / Clarissa Emanuela : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1132, Anul IV, 05 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Clarissa Emanuela : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
TE-AM CĂUTAT de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360156_a_361485]
-
dorim. Luminile din ceruri în Infinit muiate Scaldă-n ochi de stele lacrimi în Olimp Tot gândind la ele... mai trece-un anotimp Căci timpu-alungă clipa din clepsidre sparte. Gândul mă apasă precum de plumb... o tonă. Intrebări îmi pune, săgeți ce mă rănesc, Adânc în minte-mi intră; nu pot să mai rostesc Zdrobitele răspunsuri din clipa monotonă. Ce importanță are că trecem bariere Când altele apar, mereu, în calea noastră Și ne zdrobesc visarea din veșnicie-albastră? La Urmă... vom
LA URMĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360192_a_361521]
-
ruginită de neputința noastră, se întrec licitând iluzii. Lingușitori, purtători de boli, răspândesc ciuma zilelor noastre. Paiațe vii, cu suflete bolnave, luptă pe un câmp întunecat de ceața orgoliilor; Cu sloganuri expirate, purtând la piept blazonul cârdășiei și înarmați cu săgeți otrăvite de minciună, se bat fără-ncetare. Cuprinsă de silă, fără de vlagă, în agonie, țara se chinuie să trăiască. Respiră artificial până își va da ultima suflare, dar ei vor continua să se bată... Fără sfială, precum corbii vor înfuleca
CAMPANIA CORBILOR de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360212_a_361541]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ÎN(TORS) Autor: Gelu Odagiu Publicat în: Ediția nr. 1400 din 31 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toate le înțeleg pe dos Lumina e un pom umbros Rămân în mână cu săgeata Iar arcul pleacă spre o țintă Inima roșie-i... de pică Învăț să zbor mai mult de frică Curajul cuibărit în piept Se zbate ca o turturică Un șoricel ce botu-și linge, Sătul. Mâncată-i o pisică. Pe coala neagră
ÎN(TORS) de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360215_a_361544]
-
încremenind într-o liniște perfectă. Este momentul în care s-ar putea auzi un ac cum cade, când izbucnește fulgerător și spontan dintr-un balcon din apropiere un vaiet tânguitor. Țipătul sfâșietor își face drum până în măduva spinării, ca o săgeată. Nu puțini sunt cei care se trezesc înfiorați cu părul măciucă. “Saeta” (săgeata) e cântată de o singură voce penetrantă care evocă suferințele Domnului Isus. De departe aduce cu vaietul unui flamenco, punctat pe alocuri de un “ay” dureros. Bocetul
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
un ac cum cade, când izbucnește fulgerător și spontan dintr-un balcon din apropiere un vaiet tânguitor. Țipătul sfâșietor își face drum până în măduva spinării, ca o săgeată. Nu puțini sunt cei care se trezesc înfiorați cu părul măciucă. “Saeta” (săgeata) e cântată de o singură voce penetrantă care evocă suferințele Domnului Isus. De departe aduce cu vaietul unui flamenco, punctat pe alocuri de un “ay” dureros. Bocetul se oprește brusc când mulțimea îi pecetluiește finalul printr-un “olé” unanim. Paso
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
Frumoasa mea cu trupul de sirenă; De mierea ta, rău gura mi-e flămândă; Cătușa disperărilor mă strânge; Nu te schimba din floare-n buruiană; Câmpia mea cu ochi, mirată sete; Femeia - ce lumină credincioasă; Te vor iubi, sublimă disperare; Săgeata lui Amor mie-mi e strună; Învăț a inimii ortografie; Iubirea ta e temniță pe viață. Uneori adorația față de ființa iubită se transformă în reproș, în dezamăgire: Femeie fără trup, ești numai fiere! Păreai o sfântă ruptă din psaltire; Ce
IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359795_a_361124]
-
ochiuri de viață, să ajung la inima ta și al nostru va fi viitorul! Lumini și umbre Mă regăsesc la lumina lămpii într-o seară a greierilor. Eu și imginea mea două umbre ce dispar, născându-se... Visul ca o săgeată Nimeni nu-mi poate lua visele! E prima descoperire a arcașului din mine. Și totuși, o săgeată nu-mi iese la socoteală! Iubirea iernii Repetai într-una ca suntem nebuni. In jur, zapada neobișnuit de albă te contrazicea. Suntem nebuni
VERS ALB de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359857_a_361186]