1,363 matches
-
cu atît imaginea devine mai specifică, mai autonomă, deci mai convingătoare: orgoliile unei arte care se emancipează, orgolii îndrituite. Cine încearcă să exerseze cele două arte, știe prea bine ce înseamnă să treacă de la una la alta. Cele două ființe, sălășluind sub același acoperămînt, sînt două persoane extrem de simandicoase, care, ca Voltaire cu bunul Dumnezeu, se salută, dar nu-și vorbesc. Limbile sînt diferite. Încolo, oamenii picturii și ai scrisului se întîlnesc într-un spațiu pe care și-l vor cît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stele... Poate că stelele ne inspiră și ne îndeamnă să visăm...Aș vrea să pot zbura, să ajung la steaua mea... Cât de frumos e cerul noaptea, cu miliardele de stele și luna atotputernică luminând Pământul! Poate că în stele sălășluiesc ochii lui Dumnezeu, sau poate că stelele înseamnă însăși viața pământenilor!... Poate că unele dintre ele înhămate la Carul Mic sau Carul Mare duc cu ele veșnicia!... Vrăjit de muzica lor fermecată am hotărât deodată să cred în stele, imaginându
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
de bloc, același joc de planuri, cu acea glisare a firescului în absurd care e una din iscusințele de tehnică dramatică ale lui Constantin Popa. În cotloanele diurnului pîndesc, beckettian (filiație la care autorul ține), umbre amenințătoare, sub anodinul părelnic sălășluiește neobișnuitul, realul filtrîndu-se în alegoric. Strategi aparte pe care dramaturgul o aplică este aceea că întîmplările, mărunte dar cu tîlc, ce se petrec nu dau în vileag chiar de la început, de la primele replici, distorsiunea universului palpabil. Se alunecă în fantasmagoric
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cu realitatea. Adevărata sursă a cunoașterii se află în Hristos. În general, înțelegerea lucrurilor nu o datorăm celui care ne vorbește străduindu-se să ne comunice ceva, ci adevărului care a fost sădit în spiritul nostru de către Divinitate. Hristos, care sălășluiește în sufletul nostru, ne lămurește și „... ne învață dacă sunt adevărate cele ce se spun, atunci când cuvântăm în afară”, scrie Fericitul Augustin. El este Învățătorul lăuntric, sursa cunoașterii autentice, omul nefiind altceva decât un instrument care o vestește în afară
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
nu-I scapă nimic din tot ce se întâmplă, Se află întotdeauna alături de noi”. (Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, cartea V, 6.4., în PSB., vol. 14, p. 259) „Însuși Cuvântul atotputernic și atotdesăvârșit sfânt al Tatălui, sălășluindu-Se și întinzând puterile Lui în toate și pretutindeni și luminându-le pe toate cele arătate și nevăzute, le ține în Sine 15 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Un Dumnezeu care nu e Tată nu e Dumnezeu adevărat și prin fire, căci
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Deși spunem că există unele naturi spirituale, cum sunt îngerii, arhanghelii și celelalte puteri cerești și chiar sufletul nostru, sau desigur acest văzduh foarte subțire, totuși nu trebuie să le socotim cu totul netrupești. Ele au un corp în care sălășluiesc, dar cu mult mai fin decât sunt corpurile noastre, potrivit învățăturii apostolului care spune: Și trupuri cerești și trupuri pământești. Și de asemenea: Este semănat trup animal, se înalță trup spiritual. Din acestea se înțelege limpede că nu există nimic
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
făcut iubirea de oameni a Cuvântului ca Domnul să vină la noi și să Se arate între oameni. Pentru că noi am fost pricina întrupării Lui și pentru a noastră mântuire S-a lăsat mișcat de iubirea de oameni ca să Se sălășluiască în trup omenesc și să Se arate în el”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. I, IV, în PSB, vol. 15, p. 93) „Văzând neamul rațional (cuvântător) pierdut și moartea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
p. 144) „Căci precum cărbunii sunt prin fire lemn, iar lemnul e întreg în ei, deși sunt plini de foc și au puterea și lucrarea lui, așa și Cuvântul, fiind foc, ca Dumnezeu, S-a făcut om și S-a sălășluit între 54 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Nu era un trup nălucă, căci în acest caz n-ar fi fost scăpat trupul nostru de patimi și de moarte. Dar Cuvântul nu era numai la aparență Subiectul lui, căci în acest caz s-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de ele. Și pentru toate cele ce se întâmplă omenește, vei afla potrivindu-se aceeași rațiune din Hristos. Patimile omenești ale trupului se mișcă nu ca să stăpânească în El așa cum stăpânesc în noi, ci ca să se desființeze, prin puterea Cuvântului sălășluit în trup, firea lui omenească, ridicându-se la o stare mai bună”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Fragmente din Cărțile 7 și 8, în PSB, vol. 41, p. 778) „De ce S-a răstignit? Zice; desigur că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
alungă, îi urmărește și-i surpă?” (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. IV, XXX, în PSB, vol. 15, p. 125) „... ce sfârșit trebuia să aibă trupul Său, odată ce S-a sălășluit în el Cuvântul? Să nu moară nu se putea, odată ce era muritor și avea să fie adus prin moarte jertfă pentru toți, motiv pentru care Și 1-a și alcătuit Mântuitorul. Dar să rămână mort iarăși nu era cu putință
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
din Olymp (martir în 312), în Banchetul său, trupul fecioarelor creștine, trupul feciorelnic este cel calificabil drept pășind pe pămînt, dar bolta-nstelată a cerurilor atingînd. Potrivit interpretării curente, virginitatea trupului simbolizează prin excelență integritatea receptaculului uman în care se sălășluiește prezența divină. Cei care aleg fecioria arată prin trupul lor că se păstrează intacți, puri, separați de logica lumii, pentru a fi demni de prezența Duhului, căruia i se dedică în mod exclusiv. în interpretarea lui Methodios, sensul comun de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
brahman adevărat nu e decât persoana care, indiferent de nașterea sa, are și înțelepciune și virtute. În acest sens, Dhammapada precizează: „Un om nu devine brahman prin părul împletit, nici prin familie sau prin naștere. Acela este brahman în care sălășluiesc adevărul și virtutea”. Buddhismul este o doctrină aristocratică, o religie a păcii și a carității. Comunitatea întemeiată de Buddha n-a prea împărtășit aroganța ce a caracterizat religii misionare precum creștinismul și islamismul. Buddhismul este esențialmente tolerant, cosmopolit și adaptabil
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
cele f formate la îmbinările dintre grinzi și perete. Îi putem găsi, însă, și în cele mai neașteptate locuri, precum cutia jaluzelelor și chiar în hornurile caselor, așa cum o atestă și arsurile de pe ure urechile un unor indivizi. Micuțele animale sălășluiesc alături de noi mai ales în sezonul cald, când femelele se adună în colonii de naștere și de creștere a puilor. În funcție de dimensiunea lor și de particularitățile speciei, liliecii manifestă preferin preferințe în alegerea locurilor de odihnă și în adoptarea poziției
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
ca utilizând cuvântul μάρτυς în noul sens, de martir<footnote „Și când se vărsa sângele lui Ștefan, mucenicul Tău, eram și eu de față și încuviințam uciderea lui și păzeam hainele celor care îl ucideau” (Fap. 22, 20); Știu unde sălășluiești: unde este scaunul satanei; și ții numele Meu și n-ai tăgăduit credința Mea, în zilele lui Antipa, martorul Meu cel credincios, care a fost ucis la voi, unde locuiește satana” (Apoc. 2, 13); „ Și am văzut o femeie, beată
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
sfărâme căpeteniile nedrepte, să curețe Ierusalimul de neamuri [...], să nimicească neamurile nelegiuite cu cuvântul gurii sale [...]. Și va aduna un popor sfânt, pe care-l va călăuzi cu dreptate și va judeca triburile poporului [...]. Nu va îngădui nedreptatea să mai sălășluiască în mijlocul lor și nu va mai locui împreună cu ei nici un om știutor de răutate [...] și va curăți Ierusalimul întru sfințenie ca la început. (vv. 4, 22, 24, 26, 27, 30). Isus însă nu a ieșit învingător asupra romanilor, păgânii nu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
1,2), „toate prin El s-au făcut și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (În 1,3; cf. Ps 33/32,6). La timpul cuvenit, „Cuvântul s-a făcut trup și s-a sălășluit între noi” (În 1,14). Oamenii l-au putut vedea și Ioan își descrie astfel experiență: „Ceea ce era la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ceea ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
încununate cu liliac sunt elemente ale unui univers câruia Vasile Pârvan îi observa ambivalența. Dualitatea. Numai pereche, ficțiunea și realitatea, iubirea și necredința, viața și moartea, exprimate în culoare leagănă creația, dorința de cunoaștere, bucuria de a trăi. Numai așa sălășluiesc clopotul timpului, nemoartea liniei, “acel vis care se înfăptuiește imediat“, de vreme ce lumea Mediteranei o poți străbate de la un țărm la altul în câteva zile. “Mărgăritar latin cu sclipiri liliale“ (G. Ungaretti), “cu incendii în plină zi“ (Suaréz), “cu trandafiri și
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
credințelor acestora nu stă un zeu, ci un erou ancestral, diferit de la un trib la altul, care apare doar În vis bărbaților, el fiind păzitorul domeniului tribului și cel ce hotărăște desfășurarea diferitelor ceremonii. Referitor la suflet ei consideră că sălășluiește Întrun obiect oarecare de pe domeniul tribului, un copac, o tufă, o piatră - până ce la nașterea unui copil, Își părăsește sălașul provizoriu reîntrupându-se, ceea ce ne trimite la unele concepții ale vechii religii hinduse, ceea ce ar explica migrația din regiunea nord vest
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lui Dinevan a fost aruncat spre cer cu toată puterea, acesta lovindu-se de un maldăr de lemne s-a spart, gălbenușul revărsat peste lemne le-a aprins Încât toată lumea fu luminată de rugul care ardea. Duhul cel bun care sălășluiește În cer a hotărât să aprindă În fiecare zi un asemenea rug. Când e gata rugul, duhul cel bun trimite luceafărul de dimineață să vestească aprinderea neîntârziată a focului, urmat de râsetele lui Gurgurgaga (cocoșul) care Își strigă de trei
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Cât ne mai foim Încolo și Încoace, timpul a trecut și Înserarea a coborât grăbită. Revenim la hotel În noaptea caldă și parfumată de mirosurile Îmbietoare ale zecilor de flori, spuzuită de micile făclii, steluțe cu luciri diamantine, unde probabil sălășluiesc sufletele străbunilor. Serafica lună, cu veșmântu-i argintat, și priviri luciferice, Împlinită În rotunjimea ei, ca o cofă plină cu apă rece din izvorul plaiurilor carpatine, ne bate cu pletele-i palide, dezlânate, În geam, creând o lume a fantasmelor... Frunzele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Domnului sub ceea ce continuă să pară simțurilor noastre ca înainte este o prezență adevărată, reală și substanțială [...]. Acestă schimbare misterioasă este denumită de Biserică într-o manieră foarte potrivită: transsubstanțiere". La acestea, Paul al VI-lea adaugă că Prezența Domnului "sălășluiește după Sacrificiu în Sfântul Sacrament, care este, în tabernacol, inima vie a fiecăreia dintre bisericile noastre. Cea mai dulce datorie a noastră este să cinstim și să adorăm în Ostie binecuvântată pe care o văd ochii noștri, pe Cuvântul Întrupat
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
contestatoare. Reunind o apocalipsă și o geneză, dramaturgul subliniază coincidența și continuitatea simbolică dintre sfârșit și început, moarte și înviere, și conferă, totodată, jertfei un sens activ. Dacă descinderea Soarelui în Infern este o călătorie inițiatică în căutarea luminii ce sălășluiește în întunericul sinelui, refacerea de către sora lui, Ileana Cosânzeana, a pătimirilor lui Iisus, devine o pildă a căii de urmat spre izbăvire. Ea moare în lutul supus maculării, spre a reînvia într-o realitate incoruptibilă, a propriei esențe. Metamorfozată în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
oarbă închisoare,/ neamul să crească mai dârz și mai tare!...// Și ziduri să dureze, de neclintit,/ între noi și răsărit!” Într-un Cântec de slavă, inserat firesc printre psalmi, poetul se recunoaște urmaș al tuturor conaționalilor săi, în sângele lui sălășluiesc „tăietorul de păduri din Maramureș”, moțul „cu gând de jăratic”, bănățeanul „iute și gureș”, moldoveanul „cu mers domol”, olteanul „cu văz de pârjol”, ciobanii „solari” din Tesalia și Pind, „pădurarii de foc” ai Timocului, „cosașii năpraznici” din Craina. „Imperialismul” lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
această tentație de a vedea lucruri interzise stării de bine face din George Szirtes un poet al metatandrului. Și Cântecele trupului începe cu "trupul" iubitei și "căldura lui vie", dar ajunge iute la acel "mai mult", la "punctul cheie" unde "sălășluia miezul viului". Tandrețea cu care cercetează trupul iubit (spate, craniu, picior, piele, inimă, vârstă, mijloc, mână) e și ea o formă de apărare, tristă și neputinicoasă. Trupul e pentru Szirtes încântare și exasperare deodată ("Ereditatea murmură în gene jalea bolilor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sacre cu sanctuare și considerate, scrie Romulus Vulcănescu, „hieropole“, adică cetăți sfinte. În 1961, la Bâtca Doamnei, în preajma Ceahlăului s-a descoperit un sanctuar dacic. Strabon care a trăit înainte și după nașterea lui Iisus Christos, preciza că Kogaionul, unde sălășluia Zalmoxis, era munte sacru iar apa din preajmă avea același nume. în prefața mitropolitului Varlaam la „Scara“ (Leasetvița) scrisă de un sihastru în muntele Sinai (sec. VII), consideră Ceahlăul, asemenea Taborului și Golgotei munte sacru ca și Dimitrie Cantemir, care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]