24,463 matches
-
pe lângă acel om, noi suntem fericiți și vedem câți oameni sunt fără mâini, fără picioare, și care reușesc să se ridice, să-și schimbe viața în bine. Ei știu că pot și că au încredere în ei, iar noi, cei sănătoși, care nu avem problemele lor, de ce ne plângem permanent de ceea ce avem? Am fost învățați să ni se ofere de lucru în colhozuri, să ni se dea tot, dar, în schimb, să muncim zilnic la munci grele, despre care, acum
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
despre ea lucruri frumoase. Știu că mama mea avea și o inimă generoasă și, din cât avea, ajuta pe cei în suferință. Mi-a povestit o întâmplare: mama mea venea de la oraș și era în rutieră. A ajuns un om sănătos să ceară milostenie, să-l ajute. Și știu cum era în rutieră; o mulțimea de oameni a întins mâna spre mama. Și mama mea i-a zis omului că trebuie să-i fie rușine că e sănătos și umblă cu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
ajuns un om sănătos să ceară milostenie, să-l ajute. Și știu cum era în rutieră; o mulțimea de oameni a întins mâna spre mama. Și mama mea i-a zis omului că trebuie să-i fie rușine că e sănătos și umblă cu cerutul, pe când ea nu are mâna dreaptă și nu cere de la nimeni nimic. Cred că trebuie să-i fi fost greu, dar știu că mulți au fost de acord cu cele spuse de ea. Și doar acum
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
mai mare parte pe podul terasei din dreapta Prahovei, la altitudinea de 500-550m, Breaza este de fapt o grădină cu case și vile de vacanță, cu locuitori harnici, iubitori de frumos, ce-și petrec sfârșitul de săptămână într-un mediu liniștit, sănătos și tonifiant. Casele se risipesc pe pante, prin poieni și livezi, ori sunt grupate în lungul terasei pe o distanță de opt km. dându-i așezării chipul unui adevărat „Câmpulung” prahovean. Astfel, cartierele Nistorești, Frăsinet, Podu Corbului, Ograda, Surdești și
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
sud. Am putea spune că Breaza este una din localitățile pe care le visa George Vâlsan când scria "Carpații în România de azi": În jurul Carpaților se află cea mai tipică populație românească. Tradiții vechi și frumoase, o viață simplă și sănătoasă, un simț artistic original toate aceste daruri trebuie să fie ocrotite și încurajate". Deci ce-i Breaza? Este "poarta văii Prahovei", un "oraș grădină", este "Davosul României", "sectorul șapte al Bucureștiului", "capitala golfului românesc" sau cel puțin câte ceva din toate
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
stradă, ființa ei cea mai ade29 vărată. Încerc să privesc în viața ei, ca printr-o fereastră, hoțește, pentru a-i dezlega enigma feminității, farmecul ascuns într-un corp mai mult sau mai puțin frumos, mai mult sau mai puțin sănătos, mai mult sau mai puțin „însetat” de mângâierea unui bărbat iubitor. Văd în ea, poate și datorită unei optici proprii celui plecat spre „vârsta înțelepciunii”, ceea ce ea însăși nu poate sau nu are timp să descopere „la rece”: și mama
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să se emoționeze ca și cum și ar vedea propria mamă... Ca și cum țîncul acesta ar fi chiar el! Și ar rămâne așa pentru totdeauna, scăldat în lumina iubirii... 15 mai 2007 Vestea a sosit, în fine „oficial”: Teodora a născut o copilă sănătoasă și frumoasă. Profesorul și-a făcut drum la un fost coleg, medic, și a căutat-o în salonul lehuzelor. Privind fetița, are revelația unui adevăr simplu: lumea se primenește! Încă un omuleț bate cu pumnul său mic în fereastra Universului
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
plină de gînduri creatoare, nu de ceva banal, ca o durere de dinte care se clatină, sau ca o coptură de la unghia degetului mare de la picior. Nu, nu a fost nici pe departe așa ceva. În primul rînd Virgil era perfect sănătos. Apoi el nu era omul care să se preocupe de fleacuri. Doar nu-s copil! își zicea el cu multă mîndrie. Și, la o adică, nici nu era el cel care trebuia să pregătească toată treaba. Atunci Vlad de ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai continua să cînte cu o voce hodorogită "Lume, lume...". Salut, Ilinca, și bine-ai venit! strigă Virgil îmbujorat și-i întinse mîna. Sărut mîna, tanti! Și, scoțîndu-și șapca, se aplecă foarte reverențios să sărute mîna mamei Ilincăi. Să fii sănătos, Virgil, răspuse ea retrăgîndu-și mîna. Lasă, nu mi-o mai pupa acum, că miros toată a ceapă și tocătură. Bine te-am găsit, Virgil, răspunse și Ilinca cu fața luminată de bucurie. Ia uite la el, mamăăăă!... Dar ce eleganți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
departe de noi, prrrrr! de p-parcă s-ar fi răsturnat mun-muntele. Pe cuvîntul meu! Tot a-atunci Ilinca pune mîna la cap și începe s-s-să strige cît o ținea gura: auuuu ! mă o-o-omoarăăăă! Și o ia s-singură la sănătoasa, urlînd c-c-ca-n gură de șarpe. Noi am crezut la-nceput că i-i-i-a căzut o piatră-n cap și, imediat, d-după ea. Ptiu, cînd mi-aduc amintee!... Ce, era s-o l-lăsăm singură? Și fugi, și f-fugi măi frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
este ajunul Crăciunului și copiii umblă cu colindul. Copiii încep un colind prin care aduc urări de sănătate și belșug gazdelor în anul care urmează. “Am venit și noi o dată/ La un an cu sănătate/ și la anul să venim/ Sănătoși să vă găsim/ Ura! La mulți ani, Cinstite gazde; Ne dați ori nu ne dați colăcei de grăuț curat, să trăiți că v-am colindat!”. Evelin: Ce le dăm copiilor? Ela cu un ciur mare în mănă: Le dăm colaci
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ce sentiment de regret m-a cuprins că noi nu avem copii, colinde și gălăgia lor cristalină. Revine Ela cu o sorcovă în mănă și începe să sorcovească gazdele. “Sorcova, vesela, să trăiți, să mbătrăniți, și la anul cănd venim, sănătoși să vă găsim!”. Ajunge la Evelin: “Sorcova, vesela, să trăiți, să nu îmbătrăniți niciodată să nu muriți! La anu și la mulți ani!”. Evelin: Dar ce ai pe mănă? Ela: M-a ars niște ulei încins. Evelin îi ia măna
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
epocală, prin care se crede că omul va descoperi secretul naturii sale, a declanșat un proces de autodistrugere prin intervenția brutală asupra ADNului care va declanșa un proces de autodistrugere a celulelor umane introducăndu se mesageri chimici care obligă celulele sănătoase la autodistrugere. Va fi cancerul generalizat al vieții de pe Pămănt. Omul, minți bolnave, n-o să mai fabrice medicamente anticancer ci pentru un cancer generalizat. într-un laborator din lume, s-a creat un virus - o tulpină a HSN1 - nimicitor ce
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Nașule, acceptăm steaua unde să putem fugi chiar cu ADN-ul dacă Pămăntul nu ne mai suportă.Doar in vacanță. Aurora: șampanie pentru naș! Se ridică paharele pe care Ela are grijă să le încarce cănd se golesc. Profesorul: Mergi sănătos acasă extraterestrule, vei rămăne cel mai important eveniment din viața noastră de muritori. Aurora: Mereu o să privim spre ceruri și te vom căuta printre stele. Profesorul: și-ți voi fredona „Cel mai frumos tangou din lume”. Aurora: Ela, aparatul să
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
multe, multe. ...Din vremi uitate de demult. Gemând de grele patimi, Deșertăciunea unui vis. Noi o stropim cu lacrimi. Neliniștile voioase ale lui George Topârceanu: neliniștea "hotentotei părăsită de amant" (Cioara); neliniștea chiriașului grăbit, nevoit să se mute mereu: Rămâi sănătoasă, cucoană,/ Că-mi iau geamantanul și plec"; neliniștea greierului mic pe care îl prinde Crăciunul fără nici o rezervă de grăunțe, iar furnica refuză să-l împrumute și îl mai și bârfește la toată lumea că "s-a dus și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care-l ducea departe, spre țărmuri încărcate de o savoare proaspătă, subtilă și, totuși, perceptibilă chiar și după ce pleoapele i se dezlipiseră dureros despărțite de vis de sforăitul lui François. Se întorsese după două zile, parcă întinerit, cu un apetit sănătos și câteva idei bune de desert. O găsise pe Dominique în bucătărie. Cocea cartofi. Avea ochii roșii de plâns și chipul subțiat ca de boală. Îi zâmbise ca-n alte anotimpuri, dar refu zase blând să guste din vinul adus
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de urmă și știu că tu poți înțelege asta, Mare Arus! Șefului haitei nu-i venea să-și creadă urechilor. Atîta profunzime îl lăsa descumpănit. Lupino avea dreptate. Pînă nu-și cunoaște istoria, rădăcinile, nici un lup adevărat nu poate crește sănătos, nu se poate bucura de echilibrul maturității, nu închide ochii, la capăt de drum, liniștit. A cîta oară îi descoperea băiatului neîntrecute calități? Iar misiunea lui, de a-l îndemna pe puiandru să plece în lume, să-și caute destinul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Șeful haitei apăru din întuneric, chiar cînd puiandrul se hotărîse să se desprindă. Acum, ori niciodată, Mare Arus. Rămîi cu bine și nu-ți fă griji pentru mine. Am să mă descurc. Ai grijă de toți. Rămîi cu bine. Mergi sănătos, Lupino. Gîndurile noastre bune te vor însoți, oriunde-ți vei purta pașii. Am încredere în tine. Mergi sănătos; o să fie bine, ai să vezi, îl încurajă Arus. Ce va fi, va fi", își zise Lupino, gata să dea piept cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Rămîi cu bine și nu-ți fă griji pentru mine. Am să mă descurc. Ai grijă de toți. Rămîi cu bine. Mergi sănătos, Lupino. Gîndurile noastre bune te vor însoți, oriunde-ți vei purta pașii. Am încredere în tine. Mergi sănătos; o să fie bine, ai să vezi, îl încurajă Arus. Ce va fi, va fi", își zise Lupino, gata să dea piept cu necunoscutul; și, grăbit, se pierdu în noapte, printre copaci. CAPITOLUL 5 Istoria se repet\. P\rin]ii C
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
plecat. Pădurea era nesfîrșită. Avea să se găsească un colțișor și pentru ei. Și dacă nu aici, atunci în următoarea pădure. Sau în următoarea. Nu conta cît aveau de căutat. Dispuneau de tot timpul din lume. Erau împreună, erau tineri, sănătoși și se iubeau. Puteau trăi din asta la nesfîrșit. Deh, ale tinereții vise... Așa vom judeca toți, cînd vom ajunge la vîrsta lupilor noștri. Ni se va părea că trebuie doar să vrem, și putem răsturna munții. Ce-i drept
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
calea altor animale; avea să le descoasă și să afle informații care să-l ajute; avea să găsească drumul către părinții lui. Mînat de puterea speranței, Lupino purcese la drum. Pădurea răsuna veselă la freamătul trezirii din amorțire; cerul respira sănătos, limpede și albastru; soarele strălucea cu auria-i față spre pămînt. Totul părea să prevestească izbînda pentru încercările puiandrului. Și totuși... Întîi a dat peste un arici. Vietate cu ochi mici și vedere limitată, țeposul i-a remarcat prezența doar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și să spere că te va afla. Dacă ai un tată, atunci fără îndoială că nu-și va găsi liniștea pînă nu va ști ce ți-a hărăzit soarta. Și mîndri vor fi ei de tine, cînd te vor vedea sănătos, puternic, curajos, milostiv... Nu te ajută nimeni, spui? Îți sînt datoare; și dacă familia mea va dori să aibă alt drum, atunci singură voi căuta pentru tine răspunsuri la întrebările pe care le ai! Nu va fi cazul, draga mea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
care-i deosebea era constituția fizică. Puiandrul se îndîrji: dacă un lup aflat la capătul puterilor dădea dovadă de atîta voință încît îi impresionase și pe cei mai feroci reprezentanți ai speciei sale, atunci el, Lupino, animal tînăr și puternic, sănătos și pe deplin motivat, nu avea nici un motiv să nu reușească. Îi era adesea greu. Nu se mai plînse niciodată. Era, uneori, epuizat. Se ridica și pleca mai departe. Se simțea de multe ori singur. Imaginea lupului înțelept apărea din
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
așa cum își închipuise adesea Lupino că trebuie s-o facă lupul despre care auzise numai cuvinte de laudă: Lupino, băiatul meu, ai îndoieli și ești îndreptățit să le ai. Ascultă-mă cu luare-aminte: aveam un fiu; era un pui minunat, sănătos și viguros, care învăța repede și ne făcea fericiți, pe mine și pe mama lui. L-am numit Lupino, copil al lupilor călători care fuseserăm pînă atunci. Într-o zi, eu am plecat să vînez; ai rămas (băiatul meu pierdut
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
toate în viață, tot se mai găsește ceva care să te surprindă", concluzionă, rememorînd, încă uimit, cum, treptat, chiar lupii tineri începuseră să regrete plecarea lui Lupino. Apoi, la capătul nesfîrșitelor zile de îngrijorare, reîntîlnirea. Fericirea de a-l revedea sănătos, mîndria de a constata că învățăturile pe care i le-a transmis i-au folosit cu adevărat, bucuria de a-l regăsi mai matur, mai înțelept și, pentru prima dată de cînd îl cunoștea, sperînd la fericirea deplină. Lupino îi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]