KorAP: Find »[drukola/base=sărăcie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...540 >

13,483 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

Europeană și în negocierile cu Fondul Monetar Internațional, referitoare la măsurile de asistență socială pentru anul 2003-2004. Analiza ar putea continua din perspectiva soluțiilor oferite de decidenții politici. Pe scurt, sunt propuse ajutoare financiare, menite să mai amelioreze starea de sărăcie în care este recunoscut că trăiesc familiile monoparentale, în marea lor majoritate. Deci sprijinul public nu este unul specific, ci unul datorat stării de sărăcie: o familie monoparentală primește alocația lunară de susținere 16, dar la fel de bine putea primi ajutorul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de decidenții politici. Pe scurt, sunt propuse ajutoare financiare, menite să mai amelioreze starea de sărăcie în care este recunoscut că trăiesc familiile monoparentale, în marea lor majoritate. Deci sprijinul public nu este unul specific, ci unul datorat stării de sărăcie: o familie monoparentală primește alocația lunară de susținere 16, dar la fel de bine putea primi ajutorul social sau oricare altă formă de sprijin financiar. Conform cu datele oferite cu prilejul dezbaterii proiectului de lege privind protecția socială a familiei monoparentale de către Ministerul Muncii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
conflictele dintre adulți. Pe lângă constatările de ordin cantitativ, pot fi invocate drept bune argumente pentru analiza problematicii familiei monoparentale consecințele privind calitatea vieții membrilor acesteia. Familiile cu copii sunt predispuse, în momentul de față, în România, unui risc accentuat de sărăcie 23. Explicațiile sunt legate fie de creșterea cheltuielilor de întreținere pentru fiecare copil în parte (copiii nu sunt aducători de venit pentru familiile lor; alocația pe care o primesc este nesemnificativă față de costurile presupuse de creșterea lor)24, fie de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
în sensul implicării lui efective în realizarea bunăstării familiei (este șomer, s-a separat de familie sau a divorța, a decedat, este grav bolnav ori ispășește o perioadă de detenție). În România ultimilor ani, procentul copiilor aflați în stare de sărăcie este mult mai mare decât al adulților aflați în aceeași situație, numărul femeilor aflate în sărăcie este mai mare decât al bărbaților (E. Zamfir, C. Zamfir, M. Pop, 1994, p. 12). Cum nouă din zece familii monoparentale sunt conduse de către

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
sau a divorța, a decedat, este grav bolnav ori ispășește o perioadă de detenție). În România ultimilor ani, procentul copiilor aflați în stare de sărăcie este mult mai mare decât al adulților aflați în aceeași situație, numărul femeilor aflate în sărăcie este mai mare decât al bărbaților (E. Zamfir, C. Zamfir, M. Pop, 1994, p. 12). Cum nouă din zece familii monoparentale sunt conduse de către femei, putem trage o concluzie în privința sărăciei acestora. Situația de sărăcie a familiilor monoparentale este un

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
adulților aflați în aceeași situație, numărul femeilor aflate în sărăcie este mai mare decât al bărbaților (E. Zamfir, C. Zamfir, M. Pop, 1994, p. 12). Cum nouă din zece familii monoparentale sunt conduse de către femei, putem trage o concluzie în privința sărăciei acestora. Situația de sărăcie a familiilor monoparentale este un caz de discriminare negativă a femeilor prin mecanisme socioculturale, consacrate de stat. Această stare de lucruri nu decurge din analiza legislației, ci din observarea practicilor curente de viață 25. Femeile sunt

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
situație, numărul femeilor aflate în sărăcie este mai mare decât al bărbaților (E. Zamfir, C. Zamfir, M. Pop, 1994, p. 12). Cum nouă din zece familii monoparentale sunt conduse de către femei, putem trage o concluzie în privința sărăciei acestora. Situația de sărăcie a familiilor monoparentale este un caz de discriminare negativă a femeilor prin mecanisme socioculturale, consacrate de stat. Această stare de lucruri nu decurge din analiza legislației, ci din observarea practicilor curente de viață 25. Femeile sunt responsabilizate pentru copiii lor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
publică vizează diminuarea, eliminarea cazurilor extreme de abandonare a copiilor. Abandonul a cunoscut o cotă ridicată de manifestare atât în ultima perioadă a regimului comunist, cât și în primii ani ai tranziției. Printre cauze, sunt enumerate în primul rând explozia sărăciei, ignorarea mijloacelor de planificare familială, creșterea ponderei mamelor tinere, apoi lipsa serviciilor de asistență socială, a serviciilor pentru familie (C. Zamfir, 1997, p. 86). Pot fi invocate câteva concluzii asupra modului cum se realizează protecția socială în societatea românească actuală

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
75), este de dorit ca dificultățile pe care le întâmpină familiile monoparentale să fie subiect de interes public înainte de a atinge caracteristicile unei crize. O astfel de stare la limită ar putea însemna creșterea numărului de persoane care trăiesc în sărăcie și sunt marginalizate; realizarea unui tip de control social (mai ales prin practici cotidiene), în care discriminarea părintelui singur să se accentueze. Presupune, de asemenea, un risc accentuat privind situația copiilor a căror vulnerabilitate poate favoriza comportamente care să afecteze

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
viața de părinte apare din ce în ce mai frecvent drept un factor de risc, de criză, implicând pentru femei ieșirea pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp de pe piața muncii, reducerea drastică a veniturilor, diminuarea până la inexistență a timpului liber. Sărăcia nu mai este un fapt accidental, singular, caracteristic unui individ sau altuia, ci apare ca o stare ce afectează familii, grupuri mari de oameni, trecând prin semnificații din sfera privată în cea publică. Societatea românească se caracterizează printr-o suită

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
57% din venit pentru hrană, iar pentru populația săracă 86% din venituri constituie banii necesari supraviețuirii, în timp ce în țările dezvoltate, dacă ponderea cheltuielilor pentru alimente depășește 30% din total, acest fapt este considerat un punct de pornire în calcularea pragului sărăciei (V. Dinculescu, C. Chirică școord.ț, 1999, p. 14). Politicile în domeniul populației și familiei, în general, și politicile orientate spre familia monoparentală, în mod special, sunt condiționate de măsuri economice și sociale concrete. Protecția socială, în caz de maternitate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
care autoriza avortul la cerere, în primul trimestru de sarcină, cu condiția ca acesta să fie efectuat de către un obstetrician-ginecolog. Scăderea natalității este diferențiată, fiind într-un raport de inversă proporționalitate față de standardul de viață al familiei. Astfel, se asociază sărăcia, șomajul, marginalizarea, cu un număr mare de copii care au oportunități scăzute de dezvoltare. Suportul social acordat mai ales familiilor sărace care au copii tinde să producă efecte nedorite, în sensul încurajării unei natalități ridicate, mai ales în aceste segmente

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Suportul financiar pentru familiile cu copii se referă, în principal, la alocația pentru copii. Deși valoarea reală a alocației pentru copii nu ține pasul cu inflația, aceasta este o formă constantă de venit, într-un context de creștere dramatică a sărăciei. Familiile cu doi sau mai mulți copii primesc alocații suplimentare. Observ că, în legislația românească 31, apar câteva etape distincte ale protecției maternității: perioada de graviditate, perioada nașterii (52 de zile înainte, 60 de zile după naștere, concediu de lehuzie

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
servicii gratuite, oferite de către sistemul public, și care acoperă prin efort propriu altă parte din servicii (mai ales cele care privesc treburile domestice). În multe cazuri, nu beneficiază de servicii exact familiile care au cele mai multe probleme, se confruntă și cu sărăcia, întâmpinând consecințele acesteia ca parte a problemelor propriu-zise. De pildă, o familie monoparentală are în mai mare măsură nevoie de ajutor în administrarea gospodăriei, părintele singur dispunând de un timp limitat, în condițiile în care este angajat pe piața muncii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de creșe și grădinițe. Această modalitate de sprijin avea să se deterioreze grav în perioada ulterioară, a tranziției. Prin consecințele pe care le-au determinat (mă refer, în primul rând, la numărul mare al copiilor abandonați), prin accentuarea stării de sărăcie a multor familii și chiar prin lipsa de șanse reale de realizare și implicare socială a copiilor (vizez existența unor generații supradimensionate, așa cum a fost a celor născuți în anii 1967-1968, numită generația decrețeilor, după acțiunea care le-a determinat

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
și instituțiile sale. Deși statul promova valorile familiei, totuși, ...în ultimii ani ai regimului Ceaușescu erau mai mulți copii decât paturi în instituțiile abilitate de stat să-i îngrijească. Mulți factori au contribuit la această suprapopulare, între aceștia numărându-se sărăcia, epuizarea și dezinformarea perversă privind generozitatea statului față de cetățeni, în special față de cei nevoiași (G. Kligman, 2000, p. 244). Termenii adecvați în care se poate aborda starea de fapt a ultimului deceniu în România, privind sfera natalității, se pot numi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
situații în care nu mai puteau beneficia de salariu pentru munca desfășurată și aveau nevoie de o formă de susținere compensatorie. Femeile se confruntau cu problemele rezultate din neremunerarea muncii în gospodărie și, de aici, a lipsei sau insuficienței veniturilor. Sărăcia și suprasolicitarea erau alte probleme ale acestora. De aceea, femeile pledau pentru o rezonabilă limitare a zilei de muncă. Femeile mai erau interesate de asistența socială destinată protecției maternității. Din punct de vedere temporal, bărbații au obținut drepturi sociale înaintea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
necăsătorite, femeile reprezintă 45,20%, divorțate sunt 60,66% (din totalul de 810 123 de persoane), iar văduve sunt 80,75% (din totalul de 1 889 380 de persoane)66. Această stare devine importantă social mai ales când este asociată sărăciei. Sunt recunoscute drept situații cu un risc social mare femeile singure în vârstă și mamele singure. V. Pasti, în Ultima inegalitate. Relațiile de gen în România (p. 118), arăta că femeile sunt mai interesate de a iniția și de a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
în mod obișnuit. De pildă, nevoia de a beneficia de o rețea de transport în comun rapidă, sigură etc. Din acest punct de vedere, persoanele părinți singuri, femei sau bărbați, se confruntă cu probleme comune. În principal, lipsa de timp, sărăcia relațiilor interpersonale. Nevoile strategice de gen se referă la raporturile inegale ce există în societate între femei și bărbați. Satisfacerea acestor nevoi determină rolurile și pozițiile diferite atribuite în mod tradițional bărbaților și femeilor în societate să se schimbe. Astfel

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
anticipa existența unui grup format din femei în vârstă care se confruntă cu o serie de probleme specifice, decurgând pe de-o parte din contextul lor de viață, iar pe de alta, fiind consecințe ale vârstei înaintate. Deși riscul de sărăcie este mai mic pentru gospodăriile al căror cap este femeia decât pentru cele conduse de un bărbat, totuși, în gospodăriile conduse de bărbați, consumul este cu patru procente mai ridicat. Majoritatea femeilor care sunt capi de gospodărie sunt văduve în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de sănătate. Având în vedere speranța de viață, diferită pentru femei și bărbați, femeile sărace reprezintă un procent substanțial din numărul femeilor în vârstă. Grupa gospodăriilor alcătuite dintr-o singură femeie în vârstă este o grupă cu risc semnificativ de sărăcie. Acest grup reprezintă 80% din totalul gospodăriilor al căror cap de familie este femeie 71. Persoanele în vârstă se confruntă cu un mare risc de neglijare socială, care începe încă din familie (unde utilitatea bătrânilor este de multe ori criteriul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
comunitate este cu atât mai mare cu cât numărul problemelor pe agenda formală este mai consistent, iar complexitatea acestora nu permite soluții imediate. Așa, de exemplu, pot fi amintite la un nivel general costurile sociale presupuse de restructurarea economiei și sărăcia ca problemă a majorității oamenilor 78. Familia, mai cu seamă, în formele sale atipice, cum este cazul familiei monoparentale, face față adesea cu dificultate solicitărilor multiple pe care le întâmpină. Nefrecventarea școlii de către copii, neglijarea, abuzul, violența împotriva copiilor, abandonul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
seamă, în formele sale atipice, cum este cazul familiei monoparentale, face față adesea cu dificultate solicitărilor multiple pe care le întâmpină. Nefrecventarea școlii de către copii, neglijarea, abuzul, violența împotriva copiilor, abandonul acestora, starea de sănătate precară, traiul în condiții de sărăcie severă sunt doar anumite aspecte observabile. Părintele singur este adesea stigmatizat, discriminat față de părinții din familiile biparentale, iar multitudinea de probleme cu care se confruntă zilnic (legate de activitatea profesională, de îndatoririle domestice și de îngrijire a copiilor, accentuarea pentru

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
deciziilor părintelui, mai ales față de copilul mai mare, a adolescentului, poate provoca disensiuni, conflicte. Axa de confruntare este între pretențiile de autonomie ale copilului și erodarea treptată a autorității părintești. La aceasta pot contribui semnificativ factori de persuasiune din afara familiei (sărăcia, insuccesele părintelui singur fiind doar unele dintre neajunsurile posibile). Conflictele de autoritate se accentuează mai ales când nu există o reală solidaritate familială, când cei care formează familia nu-și gestionează stările de frustrare, când pur și simplu nu sunt

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
mod primordial grupul ce oferă suport indivizilor, orice stat al bunăstării fiind interesat să promoveze manifestarea rolurilor familiei, degrevându-se astfel de o parte din responsabilitățile de susținere a celor aflați în nevoie. Destrămarea familiei este o cauză semnificativă a sărăciei (Fr. Fukuyama, 1999, p. 139). Mai mult, sociabilitatea umană începe cu relația de înrudire; altruismul este proporțional cu gradul de rudenie. Oamenii sunt dispuși să coopereze pe baza relațiilor de rudenie și a reciprocității (Fr. Fukuyama, 1999, pp. 194-195). O

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]