23,750 matches
-
ale ocupațiilor noastre, din care reiese trecerea lui. Unele mai puțin sistematice, altele, adevărate cronologii. Asemenea borne sînt analele. Un anume orgoliu academic le-a scos din istoria lor, de martori ai imperiului, scrieri adesea incomplete în care se citea, sărind volume lipsă, creșterea și descreșterea cezarilor, și le-a făcut arhiva oralității conferințelor, a sesiunilor în plen, ierbare stufoase cu ore presate. Am în față Analele Academiei Române, volumul de Memorii ale Secțiunii literare, din 1906-1907. Un tom la vreo 700
Actele timpului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8504_a_9829]
-
și clopote, și plâns, și vai; și-oștenii-n șir, și pas de cai, și sfetnici, și feciori de crai, și nat de rând. Orbită de suferință, mama iese din străvechiul ceremonial, se zbate (ca Laertes la îngroparea Ofeliei!): "se izbea / Să sară-n groapă". În discursul ei întretăiat de o exasperare ce va ajunge până la blasfemie, deznădăjduita parafrazează versete din Vechiul Testament - și anume Cartea înțelepciunii lui Solomon, V 9-12 - ; alăturarea îi aparține lui Adrian Fochi, în cartea sa, teză de doctorat, Coșbuc
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
nu împiedică naturalețea precipitatei exprimări a unei tinere țărănci: Pocnind din bici pe lângă boi, În zori de zi el a trecut Cu plugul pe la noi. și de pe bici l-am cunoscut, și cum țeseam, nici n-am știut Cum am sărit și m-am zbătut Să ies de la război. (...) În poezia lui Coșbuc, un sector m-a desfătat întotdeauna, oricâte riscuri iau s-o mărturisesc: e vorba de textele, care umpleau cândva manualele, dedicate copiilor! Îl urmez pe Mircea Tomuș (el
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
de-a gata. Nu-mi plac studenții care le "consultă" (și se jură că nu fură...), nici profesorii care-nchid ochii. Dar măcar le credeam benigne, în riguroasa lor înșiruire de platitudini. Pînă cînd, nu mai știu ce căutînd, îmi sare în ochi un titlu: Mochetiera de la Florența, de V. Alecsandri. Voind să aflu ce s-a ales de fosta buchetieră, citesc tot referatul (despre romantism), de pe www.preferatele.com. Vorba lui Creangă, prăpădenie! Introducerea: "romantismul este al doilea mare curent
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
mea și la cele două studente la mate care s-au îmbătat cu mine aseară și am discutat toți trei beți muci despre pi la un moment dat eram convinși că pi este cheia universului și de bucurie eu am sărit de pe scaun în sus masa s-a răsturnat și toată băutura s-a vărsat pe cele două studente curgea băutura pe ele și râdeau de se prăpădeau râdeam și eu iar în mintea mea mahmură le vedeam goale (...) atâta știu
Ofelia Prodan - Elefantul din patul meu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8516_a_9841]
-
dus în bucătărie să-mi fac o cafea privirea mi se încețoșa și mâinile mi se desfăceau de lene mergeam atât de ușor că nici gândacii nu mi-au simțit pașii numai elefantul a ridicat o ureche apoi trompa a sărit sprinten ca un copil din pat și mi-a turnat zahăr în cafea
Ofelia Prodan - Elefantul din patul meu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8516_a_9841]
-
ale ocupațiilor noastre, din care reiese trecerea lui. Unele mai puțin sistematice, altele, adevărate cronologii. Asemenea borne sînt analele. Un anume orgoliu academic le-a scos din istoria lor, de martori ai imperiului, scrieri adesea incomplete în care se citea, sărind volume lipsă, creșterea și descreșterea cezarilor, și le-a făcut arhiva oralității conferințelor, a sesiunilor în plen, ierbare stufoase cu ore presate. Am în față Analele Academiei Române, volumul de Memorii ale Secțiunii literare, din 1906-1907. Un tom la vreo 700
Pornind de la ou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8523_a_9848]
-
un moment dat, nefericitul amorez numără a 622 cucerire în carnetul său, pentru că orice s-ar spune femeile se simt atrase de felul său manierat, prevenitor de a fi, prilej pentru o întreagă orchestrație ironică, dat fiind faptul că dragostea sare de unde nu te aștepți și își găsește rezolvarea te miri unde. Unchiul Don Leo (Hector Elizondo) punctează cu propriile ictusuri ironice suferințele nepotului său, un fel de Don Juan fără voie în așteptarea momentului prielnic al împlinirii dragostei platonice. Este
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
Va apărea în '45, ilustrat de Marcela Cordescu, la Fundația Regele Mihai I. Un atentat, ca toată avangarda, la mizerabila condiție umană, dar un atentat slab, chinuitor, gîndit pe picior mare și destrămat, metodic, de dintele decrepitudinii. Artizanul lui, scînteie sărită din romantismul revoluționar, e-un "tânăr neîmblânzit, haotic, revoltat mai întâi/ de destinul biologic al lumii." Cele trei femei, în care se strîng viața și remușcările oamenilor, moartea, regretele, țipătul și neputincioasele lor furii, nevolnicia și pragurile, dorința de a
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
lui... Pe urmă, ceva despre persoane cu dizabilități, despre comisari de festivaluri, și tot așa. Nu m-am apucat să socotesc de cîte ori apare, în articole din aceeași revistă, din aceeași săptămînă, familia a huli - hulit - hulire. Mi-au sărit, totuși, în ochi vreo trei "ocurențe". Parcă prea mult. De ce ne-am mai mira, atunci, că pe același front de discuții cultural-ideologice, nu foarte departe în urmă, un academician și-o profesoară se acuzau, prin scrisori deschise, că nu știu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
cele mai multe ori narativizarea la firul ierbii a lecturii analitice nu e decât o formă subtilă și pretențioasă de evitare a eforturilor de orice fel. Sau, dimpotrivă, de marcare suplimentară a caznelor cititului. Cine izbutește să rezume un roman - și să sară peste doar câteva amănunte - dovedește că l-a parcurs rând cu rând. Lucrul pare mai demn de fervorile stahanovismului studențesc decât de justa măsură a criticii literare. Iată ce propune, însă, recenzentul de la Cultura pentru a tulbura, pe cât e necesar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
creierul vlăguit și uscat/ cochilie albicioasă de melc/ tocurile ascuțite pe care se leagănă trecătoarele/ mi-au înnegrit pielea ca șocurile electrice// am ieșit apoi pe balcon am fumat mult sub prelata înserării/ aș fi vrut să plâng ori să sar în gol ca/ un personaj din hamsun/ care nu mai reușea dracului să se înece/ în săculețul inimii scorojit am ascuns apoi totul/ totul" (Poem). În schimb, Micile invazii (cu poemul titular introdus în secțiunea următoare), Rewind și Levitația aproximează
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
aflarea știrii că o fetiță de șapte ani a fost omorîtă de cîini vagabonzi în județul Constanța. Știu, Legislativul, spre deosebire de opinia publică, nu reacționează emoțional la fapte diverse, chiar dacă sînt tragice. Speram totuși ca părinții și bunicii din Parlament să sară în sus de indignare și, dacă tot nu sînt în stare de mai mult, măcar să facă o comisie care să se ocupe de problema națională a cîinilor vagabonzi. E adevărat că în România cel mai sigur mijloc de a îngropa
Unirea și sentimentul românesc al cîinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8566_a_9891]
-
se gândește numaidecât că bărbatu-său s-a culcat cu servitoarea, - de aceea se afla ea chiar lângă pat unde era instalat telefonul -). începe urmărirea. E vară. E caniculă. Oamenii abea se mai târăsc. Detectiva nenorocită îl urmărește peste tot, sare din tramvai în tramvai. El nu o cunoaște. Pe el îl cheamă Budy. într-o zi Budy se duce la moși, ca să inspecteze standul cu cărți al unei librării. Detectiva, după el... Ca să-l spioneze mai bine, ea se așează
Mireasa urmărită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8579_a_9904]
-
gustări. Dar dacă s-ar fi întâmplat să întrebe într-o pauză cine-mi mai dă o pâine sau fetelor n-aveți ceva dulce sau cine-mi pasează un măr, eu voiam să fiu prima pe fază și să le sar în întâmpinare. Ceva-ceva tot am câștigat până-ntr-a patra: ori de câte ori aveau poftă să mai molfăie sau cronțăne una-alta, veneau ață la mine, nu întrebau în neant. Fiindcă cel mai abitir se înfrupta Gigel Drăghici, începând dintr-a doua
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
Simona Vasilache Anecdotica romanelor bune nu-i un capitol de istorie literară. Rezumatele, care extrag ideea principală (barbară preocupare, întocmai ca lucrătura lui Pirgu, cu cuțitul, în cega rasol), o sar. Iar cititorii grăbiți ai rezumatelor rămîn cu ideea, plăcută ca un os de pește. Și proza care-a conținut-o le pare, firesc, o conservă. Se pot încerca, pe urmă, toate strategiile de resuscitare. Una dintre ale a fost/ este
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
roman. Am luat așadar, o ediție fără praguri (fără texte de întîmpinare, tabele bio-bibliografice etc.), a Patul-ui lui Procust, cea din '76, de la Minerva. Cu ambiția (nu mai puțin barbară, se-nțelege...) de-a recolora din ea pasajele care se sar, care n-au făcut istorie, precum cele despre liminara sinceritate, care nu se găsesc în memoria, încărcată cu fraze de care să vrei, și tot nu poți să scapi, a oricărui filolog. Să pescuiesc, cu alte cuvinte, muștele din farfuria
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
Se știe acum și când avu loc Explozia, - Marea explozie. Și că n-ar fi trecut de atunci decât vreo treisprezece miliarde de ani și ceva, ani lumină, de când se petrecu evenimentul. Văzut la t.v. studenții unei universități americane sărind în sus de bucurie la vederea imaginilor, ca la un meci de fotbal (tot american!)... Trecem peste explicații. Peste performanțele acestui telescop de poveste, cu oglinda lui uriașă. Se trecu și de bariera unde nu mai există praf (decât stelar
Hubble by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8605_a_9930]
-
două palme înainte de a afla despre ce e vorba, se cuvine ca tatăl să termine treaba. Are el timp după aceea să vadă pentru ce a încasat-o. Dl de l'Aubépine nu-și revine, înjură tot neamul Lambert. Câinii sar și ei, urletele îi excită. Vacarmul crește, ca la vânătoare, nu se mai înțelege om cu persoană, ca la sălbatici. Bine, citește și dumneata. Lambert are în mână scrisoarea de la Victor Hugo. Dar de ce să vă enervați în halul ăsta
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
armele, Lambert, te voi imortaliza. Lambert își ia pușca și biciul de vânătoare. Caută un loc demn de el. Se oprește, întreabă încotro trebuie să privească. Baronul e gata. Dar iată că Rajah, scăpat din lanț, intră în cadru și sare pe stăpânul său, ridicat pe labele dinapoi, iar cu cele din față bătându-l pe burtă ca să se țină în echilibru. E în semn de prietenie, dar nu e momentul. Lambert se supără și îl împinge, Rajah nu pricepe de ce
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
câinii și cățelele... Creșteți, înmulțiți-vă... Trăiască câinoșenia... Să fie carne pentru toată lumea... Luați și sfârtecați de-aici... La masă, domnilor, sosesc împreună cu voi la marele ospăț al vieții... Victor Hugo mă invită la masa lui... Ce frumos, domnilor... Câinii sar și urlă cum nu i-a mai auzit nimeni, niciodată, nici la cele mai frumoase vânători. Dl de l'Aubépine spune că va dormi cu ei, că de-acum înainte va mânca și el carne crudă. Dacă ei îl vor
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
care văd", 26.III.1997), afectarea diminutivală ("Bună seara, simpăticuți telespectatorași și telespectatorașe. Mă încearcă dorulețul să vă vorbesc despre un cuvînt internațional și înțelesurile lui întortocheate" 10.V.1997), graiul local ("Doamnielor, domnilor șî fătucielor, binie v-am găsît, sară bună, ș-apă numa o să vedieți mai încolo de ce mi-i vorba așe", 14.V.1997), stilul telegrafic ("Telespectatori, bună. Această seară subiect abordat stil telegrafic berc STOP. Stil telegrafic este bun aduce om economie timp spațiu STOP. Literatura noastră
Doar o vorbă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8606_a_9931]
-
amănunțită la scena vanităților politice românești. În privința arenei zădărniciilor publice din țară, Tismăneanu e un connaisseur în detaliu și în întreg. Și dincolo de evenimentele descrise în carte - care este o retrospectivă a ultimilor trei ani de politică românească (2004-2007) -, ceea ce sare în ochi în cazul lui Tismăneanu este aptitudinea lui teoretică. Cînd spun "aptitudine teoretică" nu mă gîndesc la cultura politică asimilată - impresionantă prin vastitatea cunoștințelor pe care le emană spontan din memorie - și nici la dezinvoltura cu care îți poate
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
dintre Roxana Calinderu și Matei Visarion. Mailurile pe care le schimbă sunt aproape lipsite de conținut, apologii patetice ale iubirii la modul general, teoretizări dulcege întinse pe mai mult pagini peste care, la un moment dat, cititorul simte nevoia să sară. Este greu de imaginat că aceste epistole supraînsiropate au fost scrise de Roxana și Matei, personaje cât se poate de realiste în existența diurnă. Iar faptul că cititorul fraudulos Grigore Micu le interpretează aberant ca pe niște probe ale unui
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
unde se pun cămilele în genunchi". Pe urmă, prin metonimie, a ajuns să denumească povestea spusă la locul de popas al cămilelor și, apoi, pesemne, datorită regularității acestor răgazuri de povestire, o scriere care urmează un calendar. Distanța la care sare sămînța unei limbi care nu mai trăiește decît prin cîteva sunete aruncate în alta ne dă, cîteodată, tuturor cîți sîntem obișnuiți cu prima sau a doua "generație" etimologică (cel mai adesea, în succesiunea franceză-latină), senzația privirii în prăpastie. Bluză vine
Drumul brânzei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8641_a_9966]