1,925 matches
-
de acolo. Omul meu tremura, sau tușea. Era întors cu spatele la mine, într-un colț al liftului. Nu-i vedeam decât spinarea tremurândă. Sau poate plângea. Mi s-a făcut milă de el. Ce vină avea săracul că se rătăcise acolo, sărman clochard cu părul încîlctt de la nespălat de-o viață? Am încercat să mă apropii de el, dar bariera de putoart nu mi-a îngăduit. Nici nu știu de ce doream acest lucru pentru de fapt îl uram din toată ființa mea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să fii rob. Aveau și ei câțiva robi. Unii dintre ai lor erau robi la alte neamuri. Trecuse de mult vremea când strămoșii lor, după cum spunea datina, își ucideau prinșii. În acele vremuri depărtate, aici fuseseră păduri, nu numai această sărmană oază. Se spune că demult trecea prin apropiere și un râu adânc. Știind ce sunt robii, neamul daza totuși fu cuprins de mirare și teamă. Acești străini cu pielea trupului roșie aveau arme cumplite și aveau bice usturătoare. Unde aveau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
deodată îl fulgeră un gînd: dacă și Auta e zeu și numai s-a prefăcut în om negru ca să cunoască gândurile oamenilor negri și să afle dacă erau buni sau răi? Căci acuma își aducea aminte că Auta venise în sărmana lor oază tocmai când se deschisese în cer ochiul acela ciudat. Și Mai-Baka începu din nou să se roage luntrei de foc ce se înălțase la cer din fața lui. Și după ce sfârși rugăciunea, se duse să se privească în oglinda
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lua de la nimeni, dacă nimeni nu ni le dă. Iar la ceea ce numiți voi rege (noi nici n-avem astfel de cuvînt) nu mă pot duce; înțelegi ce s-ar întîmpla... - Dar e corabia regelui, nu e a unui om sărman! îl întrerupse Auta înciudat. N-a făcut-o el, au făcut-o robii... - Atunci e a robilor! spuse Hor. Dacă robii care s-au răsculat vor învinge, va intra în stăpânirea lor. Ei poate ne-ar da-o, însă pentru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zeii ceilalți sunt neliniștiți? - Nu știu, Mai-Baka. Am fost chemați grabnic în țara Haru. Să vedem când vom ajunge! - Dar cum, zeii nu știu tot ce se petrece? stărui Mai-Baka. Neliniștea neobișnuită îl făcuse pe Auta supărăcios. Se întoarse spre sărmanul arcaș și-i vorbi înțepat: - Zei nu se află nicăieri, Mai-Baka, și rău faci că nu mă crezi. Zeii sunt numai în închipuirea oamenilor proști. Aceștia sunt oameni de pe altă lume, de pe un fel de stea, cum e și pământul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cele două orașe, nu vom face oare o nedreptate? Acolo trăiesc și oameni nevinovați. - Oamenii nevinovați nu trăiesc în cele două orașe, ci numai în bordeiele din afara zidurilor! strigă Auta. Nu mai cumpăniți atâta și nimiciți-le: mulțimile de oameni sărmani se vor bucura. - Bine, zise Uh după un răstimp de gândire. Tu și cu prietenul nostru vă veți duce să spuneți acestor oameni din afara zidurilor să plece. Căutați să ajungeți acolo seara. Prietenul nostru are ce trebuie... Ia și tu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în casa robului vostru. Auta îi făcu semn străinului său prieten că acesta era omul care l-a mai găzduit. Puteau avea încredere în el. Intrând în casa lui, îi dezvăluiră taina nimicirii celor două cetăți. Lot cunoștea pe oamenii sărmani din bordeie și știa să aleagă pe cel cinstit de cel ticălos. Mulți dintre sărmani plecaseră, nădăjduind că zeii își vor abate mânia asupra celor două cetăți de pierzanie. În Gomorra nu mai rămăsese nici unul. Nu apucaseră însă cei doi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
alb, cu aceiași clopoței deasupra ușii. Ritmul bătăilor inimii i se acceleră fără voie. Se apropia de ulița care ducea la casa părintească. Salcâmii și stejarii cu frunze dese, gardurile, unele din piatră, scânduri sau nuiele împletite (ale celor mai sărmani), de mirare, erau la fel ca înainte, numai că păreau mai mici. *** Firesc, primele lui amintiri erau legate de casa părintească. De fapt, în ogradă erau două clădiri. Într-una locuia el cu mama, cu fratele și surorile mai mari
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
au abuzat În creația lor de folosirea unor cuvinte clișeu. Mila noastră (occidentală și creștinească) ține de o mentalitate complicată și ambiguă. Pe de-o parte, În ea regăsim trăiri de moment, foarte acute ale compătimirii și compasiunii față de cei sărmani și umili, față de suferința și nenorocirea lor. Pe de alta, cerșetorul, cu toată starea lui jalnică, este considerat o ființă mai curînd degradată și, chiar dacă se poate bucura de pomana pe care sîntem dispuși să i-o aruncăm expeditiv În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Someșului până la cursul mijlociu al Mureșului). Etnia primilor doi duci nu este menționată de Anonymus. Despre al treilea duce , Gelu, aflăm că este “ un anumit român”. Supușii lui sunt români și slavi, pe care cronicarul ungur Îi consideră “ cei mai sărmani oameni din toată lumea”. Ei trăiesc Însă Într-un spațiu (țara de dincolo de păduri) caracterizat prin bunătatea sa, un pământ fertil, la roadele căruia Anonymus adaugă bogăția În aur și sare. În fața frecventelor atacuri inițiate de pecenegi, armata lui Gelu Își
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
asemenea bucățele de lemn uzate, mâncate de carii și putrezite? Calupurile erau păstrate la Westminster și orice persoană inteligentă și-ar fi putut da seama că nimic nu era mai ușor decât să fie date ca lemne de foc oamenilor sărmani care locuiau în vecinătate. Oricum nu fuseseră niciodată cu adevărat utile - rutina oficială impusese să nu fie niciodată utile. Și așa s-a dat ordinul să fie arse pe ascuns, în mare secret. S-a auzit că fuseseră arse într-
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Dumnezeu. Ci mai vârtos să ne fie milă de ei ca fiind slabi în puterea de-a deosebi lucrurile și orbi cu inima, și cu înțelegerea. Căci primind răul ca bine, se pierd din pricina neștiinței și nu cunosc pe Dumnezeu, sărmanii și nechibzuiții de ei”. (Sf. Antonie cel Mare, Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, cap. 83, în Filocalia..., vol. I, p. 32) „Cea mai mare și fără leac boală a sufletului este necredința în Dumnezeu și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
muritor care „știe atât de puțin“. Văzuți de zei, în genere, oamenii sunt precari, efemeri, mărginiți și mărunți, buni doar să-i ferească pe nemuritori de plictisul nemuririi și al vanității lor. Apolon, vorbind cu Poseidon, spune și el: „niște sărmane făpturi omenești care, aidoma frunzelor, trăiesc o clipă, trăgând din pământ căldura vieții, apoi se veștejesc și pier“. Și tot el îi spune înverșunatului și inteligentului Diomede: „Nu încerca să te măsori, ca putere a minții, cu zeii: nemuritorii zei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
muritor care „știe atât de puțin“. Văzuți de zei, în genere, oamenii sunt precari, efemeri, mărginiți și mărunți, buni doar să-i ferească pe nemuritori de plictisul nemuririi și al vanității lor. Apolon, vorbind cu Poseidon, spune și el: „niște sărmane făpturi omenești care, aidoma frunzelor, trăiesc o clipă, trăgând din pământ căldura vieții, apoi se veștejesc și pier“. Și tot el îi spune înverșunatului și inteligentului Diomede: „Nu încerca să te măsori, ca putere a minții, cu zeii: nemuritorii zei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
nu este sigur de necesitatea de a crea această distanță între personajul tragic și spectator prin rangul social. El este convins că nenorocirile omului obișnuit ne-ar impresiona mai mult decât acelea care li se întâmplă regilor sau zeilor. Scédase, sărman țăran lovit de nefericiri înfiorătoare în piesa lui Alexandre Hardy din 1624, este demn, după părerea lui, de a fi erou de tragedie 55. Dacă îl exclude de pe scena tragică, asta se întâmplă numai în numele bunei cuviințe, pentru că nu poate
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al lui. Am fost la maiorul Carabăț... foarte gentil... am fost la căpitanul Ciocârlan... foarte gentil...și acum...133 O situație similară este tratată cu o notă de individualitate meritorie la Gh. Brăescu. În Poveste fără sfârșit întâlnim tipul reclamantei sărmane incapabile să-și rezume păsul astfel încât să primească soluționare. Debitul necontrolat al informațiilor adiacente îneacă și în cazul acesteia mesajul propriu-zis. Bătrâna suferă de aceeași incompetență conversațională a personajului de tip caragialian, performator al vorbirii fără frâu. Eșecul dramatic al
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aducă un moment măcar de escepțiune în viața voastră calmă și neofensivă: nici rachitismul primatur al micelor chineze, nici legenda bietului Pim-Pim, fidelul vizitator matinal al Casei Justiției, nici crâmpeiele de banan încrucișate pe ușa edificiului Mumei Tutulor, nici chinul sărmanului Chinez care este condamnat la intrarea Pungei-publice să-ncerce a sătura pe nesăturabilul monstru; nici tăierea limbei din jurisdicțiunea voastră. Vouă, ceaiul și opiul să vi se dea... și'ncolo, pace! O, de trei ori fericiți muritori!!!150 În același
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
superstițios. Scăpară un chibrit și aprinse opaițul, cu seu de oaie, și odată odaia se umplu de o lumină gălbuie. Prin cele două ochiuri de geam, o lumină palidă, năvăli în întunericul de afară, semn că înăuntru mai era viață... Sărmana femeie, părăsită de ultimele puteri, alunecă într-un fel de somn adânc, ca de moarte,... nici nu mai gemea. - Vai di mini, Antoani mamî..., să n-o lăsam... să n-o lăsam... sări speriată bătrâna, de parcă ar fi călcat pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
că nu ești un om rău. Auzind-o pe Mary, Nieve simți deja cunoscutul, dar în general neobișnuitul imbold al lacrimilor din ochii ei. Știi, cred că ar trebui să răspunzi la telefon, spuse Mary când acesta sună din nou. Sărmanul tău logodnic probabil că se dă de ceasul morții. Probabil, încuviință Nieve dând click pe un articol despre Ennco din Sun Herald. Dar ăsta nu e mobilul meu și apelurile probabil că se adresează proprietarei lui de drept. — În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Are o-ntrebare fină: Dacă puii-s de găină, Cum au ciocul...lătăreț?! Răspunsul ca o lumină, Vine brusc: -Sunt pui de rață! -Mama lor de ce-i găină, Și să-noate cum învață? Gigel, cu milă de pui, Că-s sărmanii mititei, O-ntrebă pe mama lui: -Pui, rățuște, ce sunt ei? Iubitoare mama-i zice: -Ești copil încă, nu știi, Poți înfia fii și fice, De la...Casa de Copii! Și sorbindu-l din priviri, Zise: -Bine-i ca să știi, Mai sânt
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
tot; Bibanul Mitriță, Democrat ales...senator, Era cea mai înaltă fală a lor! Care adesea de la tribună, Pentru țară, județ și comună, A făcut treabă rea dar și bună: Votând despăgubiri în hrană și bani, Rar și pentru cei mai sărmani. Toți o duceau bine, fără foame sau frig, Iar din salariu ori... alt tip de câștig, Bibanu-a 'nălțat pentru ape...Marele dig! Toate mergeau ca pe roate: Aveau apă să zburde, să-noate, Mâncare? Pe săturate ! Toți aveau inimi și
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
cred seniori! Când de fapt sunt...o pleavă! FABULA BERBECULUI Într-un târg sărac, undeva spre Vaslui, Un copilandru fiul...nuș'cui, Oacheș, murdar, pirpiriu, chiar... slăbuț, Oferea spre vânzare uitându-se șui, Un cățel ?, o...pisică?... era un mieluț Sărman ca...stăpânul lui, Și era...berbecuț; Un cioban din acel sat, De băutură...din milă, Cumpără făptura umilă De la sărmanul băiat. Trecând peste-amănunte voi spune: Că s-a-ntâmplat...o minune : Creștea berbecuțul în turmă, Bine-ngrijit, cu apă, mâncare
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
nuș'cui, Oacheș, murdar, pirpiriu, chiar... slăbuț, Oferea spre vânzare uitându-se șui, Un cățel ?, o...pisică?... era un mieluț Sărman ca...stăpânul lui, Și era...berbecuț; Un cioban din acel sat, De băutură...din milă, Cumpără făptura umilă De la sărmanul băiat. Trecând peste-amănunte voi spune: Că s-a-ntâmplat...o minune : Creștea berbecuțul în turmă, Bine-ngrijit, cu apă, mâncare, Că-l ajunse din ...urmă, Pe... berbecul cel mare, Ba -nu, nu e...minciună L-a întrecut într-o...lună
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Vreți să spuneți - pe lângă faptul că e evreu? Îmi dădeam deja seama că-și dusese viața În siguranță, protejată, chiar și pentru cineva care venea din Regensburg, și mi se părea că e păcat că trebuie să o expun pe sărmana femeie la imaginea curului rău mirositor al țării ei, care putea să-i provoace Îngrijorare și neliniște. Era Însă om În toată firea și nu aveam timpul necesar să-mi fac probleme din astea, așa că i-am zis: — Doar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
s-a rugat ca, în ciuda faptului că tatăl lui era doctor, familia lui să fie săracă. Dar când Oliver a parcat lângă o casă mare și pătrată, ferestrele Tudor imense și jaluzelele Laura Ashley Austrian spuneau că nu erau tocmai sărmani. Înainte să plece în călătorie, se gândea că mama lui Oliver este o femeie lată în șolduri, binedispusă, cu pantofi ca cei ai lui Minnie Mouse, care bea Red Stripe la micul dejun și râde cu un „Hi! Hi! Hi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]