1,766 matches
-
sau se refuză împreună. Mijlocitoare a unui Mijlocitor unic și relațională asemeni Lui, imaginea se deduce din Întrupare fără a o degrada. E o viclenie a lui Dumnezeu, la fel ca Fiul său, prin care Tatăl se lasă văzut de sărmanii privitori. Bunătatea lui Dumnezeu se aseamănă cu judoul: se folosește de privirea oamenilor, slăbiciunea lor, pentru a-i mântui mai bine. Ceea ce-l face pe Dumnezeul creștin mai generos și mai fecund decât alter ego-ul său iudaic. Nu a existat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ea avea ca scop să-i apropie pe oamenilor de supranatural? Grecii erau mândri pe bună dreptate de vasele, statuile, decorațiunile lor murale, prin care se distingeau de barbari, ale căror culturi erau lipsite de figuri umane. Perșii nu știau, sărmanii, că zeii și oamenii sunt din același aluat. Ei, da. Dar corpul grec are valoare pentru că participă la modelul divin, nu invers. Paradox? Dacă estetul este, în sens restrâns, cel care preferă frumosul adevărului sau binelui, rar s-au văzut
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ci pentru a da aheilor un răgaz să răsufle și pentru a continua lupta cu orice risc. Îi păruse rău, văzând atâtea căpetenii rănite, și îi spune lui Euripil, rănit, de care i se făcuse milă, ca de toți: „O, sărmanilor, ce soartă ați avut, să pieriți aici, departe de cei vouă dragi și de pământul din strămoși, să săturați cu trupurile voastre câinii cei lacomi din Troia!“ Dar Patrocles este cald și îndurător și cu una sau alta dintre făpturile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ci pentru a da aheilor un răgaz să răsufle și pentru a continua lupta cu orice risc. Îi păruse rău, văzând atâtea căpetenii rănite, și îi spune lui Euripil, rănit, de care i se făcuse milă, ca de toți: „O, sărmanilor, ce soartă ați avut, să pieriți aici, departe de cei vouă dragi și de pământul din strămoși, să săturați cu trupurile voastre câinii cei lacomi din Troia!“ Dar Patrocles este cald și îndurător și cu una sau alta dintre făpturile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
E. și i-a făcut propunerea de a se stabili la Iași, după terminarea studiilor. În baza acestei propuneri E. a plecat la sfârșitul lunii august la Iași, unde, în ședința Junimii din 1 septembrie 1872, citește Egipetul și nuvela Sărmanul Dionis, care vor fi tipărite în „Convorbiri literare” din octombrie și decembrie 1872, ianuarie 1873. Tot la începutul lunii septembrie citește poeziile Înger și demon și Floare albastră, apărute în aprilie 1873. De la început și până la sfârșit creația eminesciană este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Întreaga istorie a omului, în măsura în care ea înseamnă progres, este o sporire a cunoașterii prin cuvânt, care sublimează cunoașterea senzorială, făcând din demon o sfântă, „dintr un chiot simfonie”, „din ochirile murdare, ochiu-aurorei matinal”. La fel a fost primită și nuvela Sărmanul Dionis, pe care E. a citit-o la ședința „Junimii” din 1 septembrie 1872. Slavici o cunoștea încă de la Viena, cum reiese din scrisoarea acestuia către Iacob Negruzzi: „Pre Sărmanul Dionisie mi l-a citit în Viena. Vorba d-lui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
murdare, ochiu-aurorei matinal”. La fel a fost primită și nuvela Sărmanul Dionis, pe care E. a citit-o la ședința „Junimii” din 1 septembrie 1872. Slavici o cunoștea încă de la Viena, cum reiese din scrisoarea acestuia către Iacob Negruzzi: „Pre Sărmanul Dionisie mi l-a citit în Viena. Vorba d-lui Maiorescu: Bizar etc. Dar etc.” Maniera de gândire a lui E. era una de largă cuprindere, era cosmică. O spunea chiar el în prima strofă din Memento mori (Panorama deșertăciunilor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
chiar de o farsă. În acest citat există și o naivitate a celor doi poeți în a înțelege "realitatea" subiectelor psihologice de studiu. "Și acum, visând la zâmbetul șiret al lui Beldiceanu din seara aceea, evocând după atâția ani figura sărmanului Gruber, te întrebi, unde s-ar fi oprit acest conquistador de himere, înzestrat cu știința care o avea, cu energia aproape demonică și cu mijloacele lui extraordinare? Te 'ntrebi ce n'ar fi putut să facă dânsul, care pornind de la
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Bartholo Ce este Precauția inutilă? Rosine Este o nouă comedie. Bartholo Vreo dramă, ceva! Vreo prostie de un gen nou! Rosine Habar n-am. Bartholo Hm, hm, ziarele și autoritatea ne vor face dreptate. Secol barbar!.... Rosine Tot timpul injuriați sărmanul nostru secol. Bartholo Scuză-mă că mi-am permis! Ce anume a produs pentru ca să fie lăudat? Prostii de toate felurile: libertatea de gândire, gravitația, electricitatea, tolerantismul, inocularea, chinina, Enciclopedia și dramele..." Scriitorii epocii Luminilor, pentru care civilizația este un factor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prea scundă și prea slăbuță." Nonsensul, contradicția, oximoronul se înlănțuie amețitor în conversația despre Bobby Watson, a cărei ambiguitate rezultă în principal din inversarea maximei manierei: D-l Smith: Poftim, scrie că Bobby Watson a murit. D-na Smith: Dumnezeule, sărmanul, când a murit? D-l Smith: De ce te arăți așa uimită? Doar o știai. A murit acum doi ani. Adu-ți aminte, am fost la înmormântarea lui! Acum un an și jumătate. D-na Smith: Bineînțeles că-mi aduc aminte
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
iar n-au mers, S-a votat în ...contra lor interes; Stabilindu-se la cald și la rece, -Poftim și te miră popor ! - Că noul tunel musai va trece, Prin...toate vizuinile lor! Au pierdut agoniseala, casa și banii, Pauperizând sărmanii, Ca vecinii lor... șobolanii! Pierzând tot, absolut...tot! Gravă problemă absenteismul la...vot! Morala: Adesea nu contează un vot, E-o picătură în oceanul plin! De nu votezi tot pierzi puțin... Moral! Sau ca bursucii ! Tot ! MĂGARUL ÎNGÂMFAT La Văleni
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
au învățat să completeze cecuri Dar au uitat, firește, cine sunt. Ar fi momentul să ne dăm deoparte Din toată oboseala asta grea, Să implorăm izbăvitoarea moarte, Să nu mai fiu al tău și tu a mea. S-ar bucura, sărmanii, să ne lase Închiși într-un azil uitat, mizer, Eventual cu mari dureri în oase, Eventual legați de-un pat de fier. Să ne prefacem în fantome, poate, Strigoi îndrăgostiți, fără vreun sfanț, Pe coridoare reci să dăm din coate
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Îl luă fără ca măcar să se obosească să-l numere și zise: Ce caraghios, când te gândești că acolo era Școala de Artă - vreau să zic, acolo unde e sediul Gestapoului. — De-a dreptul hilar. Pun rămășag că, la acest gând, sărmanii nenorociți care sunt „lucrați“ acolo merg la culcare la fel de fericiți ca niște omuleți de zăpadă. M-am ridicat și am mers spre ușă: — Drăguț articolul despre cuplul Lindbergh. Am mers pe jos Înapoi la birou. Frau Protze lustruia sticla de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sunt Înconjurat de moarte Îmi amintesc neîncetat că sunt În viață. — Ar fi multe de spus despre necrofilie, i-am replicat. Illmann zâmbi, ca și cum ar fi fost de acord cu mine. — Ei, și zici că vrei să afli ceva despre sărmanul Hauptsturmführer și soțioara lui? Am aprobat dând din cap, la care el continuă: — E un caz interesant și, de tine nu mă feresc s-o spun, cazurile interesante devin din ce În ce mai rare. Ai zice că sunt un tip ocupat, cu atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
americanului de culoare. Dar nu era Încă nici urmă de liderii celui de-al Treilea Reich. I-am mulțumit lui Marlene că venise și apoi am părăsit stadionul. În drumul spre sud cu taxiul, către lacuri, m-am gândit la sărmanul Gerhard Von Greis. Arestat și băgat În sperieți de către Gestapo, doar ca să fie apoi eliberat și aproape imediat după aceea săltat, torturat și omorât de către oamenii lui Dieter Roșcovanul. Asta este ceea ce numesc eu ghinion. Am traversat podul Wannsee și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
parte a gândurilor mele s-a Îndreptat la țara mea și la boala ei la fel de groaznică. Abia acum, la Dachau, am fost În stare să judec exact În cât de mare măsură atrofia Germaniei se transformase În necroză. Cât despre sărmanul Mutschmann, nu avea să existe morfină pentru momentul când durerea lui avea să fie și mai mare. La Dachau se aflau puțini copii născuți acolo de femeile care erau prizoniere. Unii dintre ei nu cunoscuseră altă viață decât aceea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cele pe care le țin în mâini femeile pictate de Gauguin. Și dacă ai ascultat/ Un cîntec/ Ca o voce de femeie, / Caminante, / Caminante... " Nu suntem pentru totdeauna pe pământ; doar puțintel aici", suna cântecul. Și eu am ascultat cîntecul/Sărmanul de mine, / Caminante, / Caminante... Cine a spus oare că înțelepciunea vine cu anii? Și eu pe drumurile mele/ Norul alb l-am văzut... Recapitulez în gând... indieni pregătindu-și obișnuitele tortillas... apa care lipsește mereu... jocul de pelotă, plin de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Dar când Ashling a venit acasă cu vești glorioase de la mama lui Clodagh, conform cărora alimente urmau să fie livrate acolo, Monica a trecut la altceva și a început să plângă pentru un băiețel găsit într-o cutie de carton. —Sărmanul bebeluș, spunea ea printre hohote. Sărmanul copil, lipsit de apărare. În timp ce mama lor plângea, tatăl lor zâmbea destul pentru amândoi. Zâmbea mereu. Zâmbea generos. Avea o slujbă importantă și solicitantă. Asta îi spunea toată lumea lui Ashling: „Tăticul tău are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Fu cuprins de o fericire absolută, însă o trăi fără vreo expresie pe chip și fără cuvinte, închizând-o în mintea lui. Fiindcă, aducându-și aminte de cei trei senatori ascunși sub acoperiș care ascultaseră vorbele rostite la beție de sărmanul Tatius Sabinus, își controla gesturile chiar și când era singur, închis în camerele lui. Ca urmare, începu să fie invitat la prânzul funcționarilor de rang înalt; îl întrebau despre lecturile lui, iar el le dădea explicații cu o minuțiozitate confuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încântat. Împăratul zâmbi. — Noi nu vom construi un templu ca să-i întâlnim pe zei, admițând că există un loc în care-i putem întâlni. Nu-și aminti cărui filosof antic îi aparțineau cuvintele acelea; abia își amintea că le repetase sărmanul Zaleucos. Tehnica haotică de învățare aplicată în zilele petrecute în castrum dăduse însă rezultate mai bune decât multe didactici bombastice ulterioare. — Noi, Manlius, vom aduce la Roma trei mii de ani dintr-o lume pe care Roma n-o cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
găseau epuizat de oboseală - Împăratul înțelese că cei doi plănuiau să formeze un nou cuplu imperial. I se făcu silă. „Toate astea s-au copt în mintea lui Lepidus“, gândi el, „și apoi le-a inoculat, zi de zi, în sărmanul ei creier“. Noaptea, liniștea din camera lui și din celelalte încăperi imense ale noii domus era halucinantă. Departe, se auzeau încălțările grele ale gărzilor germanice care, la intervale precise, se schimbau în fața apartamentelor lui inaccesibile. Singurătatea lui era înarmată, inumană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sicriele putrezite ieșeau din pămîntul moale, arătînd ca un scrin. Jim o porni peste cîmp. CÎnd trecu pe lîngă movilă, se opri să se uite În sicriele fără capac. Scheletele Îngălbenite erau cufundate În noroiul spălat de ploi, de parcă acești sărmani țărani ar fi fost Întinși În culcușuri de mătase. Din nou, Jim fu izbit de contrastul dintre trupurile impersonale ale celor care muriseră de curînd, și pe care la vedea În fiecare zi la Shanghai, și aceste schelete Încălzite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
umeri. — Stai, Jim... M-am gîndit că trebuie să fii aici. Își scoase masca, strînse la piept capul lui Jim și inspectă gingiile băiatului, ignorînd sîngele care Îi păta materialul proaspăt al cămășii armatei americane. — Părinții tăi te așteaptă, Jim. Sărmanul de tine, tu n-ai să crezi niciodată că războiul s-a terminat. PARTEA a IV-a 42 Orașul Îngrozitor Două luni mai tîrziu, În ajunul plecării la Londra, Jim Își aminti vorbele doctorului Ransome, În timp ce cobora pasarela vaporului Arrawa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mi-am putut niciodată închipui că veți trece prin așa ceva, fiindcă m-ați speriat de-a binelea când am intrat; arătați ca un mort. — Și eram mai mult mort decât viu, crede-mă. Va trebui să ne explicăm. — Eugenia! - exclamă sărmanul de el și întinse o mână pe care o retrase imediat. Mi se pare că încă nu ești în situația de-a vorbi liniștit, ca niște buni prieteni. Ia să vedem! - și-i apucă mâna ca să-i ia pulsul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe care o retrase imediat. Mi se pare că încă nu ești în situația de-a vorbi liniștit, ca niște buni prieteni. Ia să vedem! - și-i apucă mâna ca să-i ia pulsul. Și acesta începu să bată febril în sărmanul Augusto; se înroși tot, fruntea îi ardea. Ochii Eugeniei i se șterseră din privire și nu mai zări nimic decât o ceață, o ceață roșie. O clipă crezu că-și pierde cunoștința. — Fie-ți milă, Eugenia; fie-ți milă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]