6,803 matches
-
din tedrada Zalmoxianismului, Lună - Soare; „binomul erotic“, emisferele Yin - Yang etc. au „corespondent lirico-semantic-sincretic“ - de-a lungul / latul acestor douăsprezece cicluri de poeme danielogifuane - perechea pronominală Ea - El („deschiderea“ anului iubirii făcându-se prin Ea / Elle - «Pecetluitu-ne-am / începutul cu un sărut / fugar, timid, dar atât de răscolitor. / Un straniu sentiment s-a cuibărit, / în cele din urmă, / în inimile vătămate de înșelăciunile întrupate / ale trecutului. Te purtasem cu mine / dincolo de chinuitoarele / nopți de singurătate. / Teama de dăruire / în brațele întunecatului apus
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1394970036.html [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
îmbrățișărilor“ are «parte de o noapte de lămuriri, de apăsări», „încrucișări de priviri dojenitoare“, vibrează «neîncetat, asemenea păcatului originar», simte «totuși un zid», fără a fi ca al zidirii Anei lui Manole în Mânăstirea Argeșului, vrea „a obloji“ trecutul «cu săruturile stelelor», cu «senzația unei căderi printre râpi tot mai adânci, în care conștiința se rafinează ca un fir de lumină deșteptător la căință», „se ghemuiește“ oximoronic «pe malul lacului secat de tăcerea îndelungatei așteptări» și «are povara unei netâlmăciri trezită
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1394970036.html [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
ori este tristă. Dar comunicarea dintre om și regnul vegetal e foarte adâncă și, la dovezile petalei de iubire, poeta răspunde pe măsură: „Cu o sfioasă aplecare către tine/ Și cu privirea scăldată în tristețe / Te înalț la soare, / Te sărut, / Te alint.../ Obrazul mi-l răsfăț cu-a ta finețe, / Dulce petală” (Tristă petală). Nici nu e de mirare, pentru că iubirea florilor este apanajul femeii. Petala capătă însușiri antropomorfice, are puterea de a ierta și de a surâde, în poezia
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 by http://confluente.ro/O_revarsare_alba_de_iubire_zapada_d_cezarina_adamescu_1332758453.html [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
așteptându-l pe Ulise. Gingășia, delicatețea autoarei se manifestă în chemarea iubitului, atât de castă, și tot în ritmuri poetice, plină de inefabil, încât ai senzația că se poate sfărâma la cea mai mică adiere: „Încerc să prind în palme / Sărutul dimineții.../ Doresc să ți-l ofer, / Iar de la roua / Ce răsfață lin petala / În picuri dulci, / Sclipirea să îi cer. Să te răsfăț cu rază caldă / Când soarele străpunge / Al nopții negru voal, / Să intru-n spuma mării, / Cu ea
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 by http://confluente.ro/O_revarsare_alba_de_iubire_zapada_d_cezarina_adamescu_1332758453.html [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
am inclus și două Anexe, îl public acum în premieră pe revista Confluențe literare, la 140 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși. * * * Despre genialul sculptor, un lucru vreau să spun încă de la început: că, prin opera lui, începând cu Sărutul din 1907 și cu prima Coloană fără sfârșit din 1918, din lemn de stejar, Brâncuși a fost primul semiotician al iubirii din arta modernă care a știut cum să transforme semnele arbitrare în simboluri consacrate. După Brâncuși, toată arta modernă
BRÂNCUŞI ÎN CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ. LA 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA MARELUI SCULPTOR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 by http://confluente.ro/constantin_milea_sandu_1455880474.html [Corola-blog/BlogPost/360440_a_361769]
-
de stejar, Brâncuși a fost primul semiotician al iubirii din arta modernă care a știut cum să transforme semnele arbitrare în simboluri consacrate. După Brâncuși, toată arta modernă a sărit în aer sau a intrat în pământ. Coloana infinită, Poarta Sărutului, Masa Tăcerii, Domnișoara Pogany și cele 49 de Păsări Măiestre - aceste simboluri deja consacrate - au spulberat întraga artă modernă într-un ocean de eter-aer-foc-apă. (elemente primordiale ale pământului). (Foto: “Coloana infinită” de Constantin Brâncuși) Un ocean al postmodernitații care înconjoară
BRÂNCUŞI ÎN CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ. LA 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA MARELUI SCULPTOR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 by http://confluente.ro/constantin_milea_sandu_1455880474.html [Corola-blog/BlogPost/360440_a_361769]
-
Ultima reînnodare, neconsacrată la nivel geopolitic, cea pe care am trăit-o direct la ceva timp după destrămarea comunismului în Europa, sistemul care a ținut Basarabia ostatică în angrenajul Rusiei bolșevice, am simțit-o ca pe o revelație, precum efectul sărutului deșteptător al prințului asupra prințesei din “pădurea adormită”. Am detaliat în câteva articole din “BiblioPolis” și “Literatura și arta” această revelație pesonală, intermediată de câțiva frumoși basarabeni. Mi-a rămas însă o addenda la toate acele demersuri publicistice. În contextul
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1454320236.html [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
parfum abroziac/ De tine îmi aduc aminte -/ Mă fac să cânt dar și să tac...// [...] Și inima-ți ce ritmic bate,/ Și băsmăluța de bumbac/ Ce ți-am furat-o din păcate,/ Mă fac să cânt dar și să tac// [...]// Sărutul cel din fapt de seară,/ Îmbrățișarea din iatac,/ În mare parte voluntară,/ Mă fac să cânt dar și să tac...”. Iată și efectul refrenului onomatopeic amplasat în al doilea și al patrulea vers, în fiecare dintre cele patru catrene ale
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1454320236.html [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
diminețile curg Liturghia mângâie inimile zbuciumul clopotelor cheamă cuvântul la tăcerea profundă a izvoarelor timpului strident limbajul încetează să mai sperie vrăbiile guguștiuci de duminică pregătesc masa dimineților orbilor cu firimituri de pâine reîntoarsă la starea de grâu verde cu sărutul soarelui în pumnul mărunt copilul cu irisul alb cântă sculptorul aruncă dalta departe o prinde Dumnezeu cartea se scrie singură asfaltul încinge cerul și gerul și ceața răsuflă printre crucile de gheață atâția pași Doamne printre orbi se întâmplă urcă
OCHI ALB de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Ochi_alb_anne_marie_bejliu_1384629520.html [Corola-blog/BlogPost/363117_a_364446]
-
vise, privind mai apoi, cu speranțe deschise, scrutând orizontul abstract, găsit printre schițe, desen, al iubirii de tine, colorat în roșu carmin, simbol, al iubirii din mine, destinație clară, către tine, Paradis pierdut, căutat în imposibil, regret târziu, cizelat de săruturi, ce vin și se-ntorc mereu, serviciu netimbrat, livrat de tine, zâmbind vieții, la care am sperat, ciocolata fierbinte, ca lavă dintr-un Vezuviu vulcan, pierdută-n crevase de stânci, agățate de sufletu-mi hoinar, așteptând avalanșă de sentimente, să
FRUMUSEȚE A PĂCATULUI INFINIT de COSTI POP în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 by http://confluente.ro/costi_pop_1480930908.html [Corola-blog/BlogPost/376932_a_378261]
-
am sperat, ciocolata fierbinte, ca lavă dintr-un Vezuviu vulcan, pierdută-n crevase de stânci, agățate de sufletu-mi hoinar, așteptând avalanșă de sentimente, să se prevale peste mine, îngropându-mă, sufocat de iubirea ta, ce mă cuprinde, cu tentacule-întrebări, săruturi și dezmierdări, lasă-mă să-ți spun, că-mi place, dorința unei astfel de vieți, mă face să-mi alung, nebunia, nu toată, fără să uit, cât ne-am mai iubit odată, chiar și pe ropot scurt de ploaie, dezmăț
FRUMUSEȚE A PĂCATULUI INFINIT de COSTI POP în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 by http://confluente.ro/costi_pop_1480930908.html [Corola-blog/BlogPost/376932_a_378261]
-
Eugen a întins mâna Soniei pentru a pecetlui înțelegerea. Femeia i-a prins mâna și a reținut-o mai mult decât trebuia. Bărbatul a privit-o în ochi, apoi a dus fără grabă, mâna la gură și a depus un sărut apăsat. Femeia a lăsat capul pe spate, așteptând ca buzele lui Eugen să o sărute pe gura. Îl plăcea, dar gândul ei era la patron, Pupezescu era dragostea ei, prima iubire, omul care o făcuse femeie, până acum el fusese
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1475420463.html [Corola-blog/BlogPost/375113_a_376442]
-
umezeală pe săracii bondari dansând în ritm de paparude albine zboară încă somnolente o rochie-nflorată de codană le-atrage ca o pajiște și-atente zburlesc zulufi-i ninși peste sprânceană în brațele iubitului se-ascunde părelnic speriată și cerșește sărutul lui pe frunte să inunde de drag și bine stare ce-nflorește decorul verde se preschimbă-n scena cu aburii de rouă inundată un roi de fluturi vor să-i fie trena puștoaicei de iubire alintată *** Referință Bibliografică: Pastel de
PASTEL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1460523845.html [Corola-blog/BlogPost/368950_a_370279]
-
nr. 656 din 17 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului CU GÂNDU-N BUZUNAR (George Baciu, volum de versuri in pregătire la Ed. Alfa, Iași) E vineri, după apus. Mă plimb de mână cu părul tău, pe sub aerul ce ne lovește sărutul ca un derbedeu. E vineri, după apus. Scot inima și te așez ca-ntr-un balansoar, te învelesc pe genunchi c-o fâșie de lună și-ți pun gându-n buzunar. * Aud frumusețea ta în pivnițele gândului. Un sfert din
CU GÎNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Cu_gindu_n_buzunar_george_baciu_1350495607.html [Corola-blog/BlogPost/358026_a_359355]
-
începuse să blesteme mai întâi cu tălpile... * Dumnezeu e un copil care se joacă cu tine. Noaptea ca un înger gol face cu ochiul în vreme ce Adam sughite prima dimineață a singurătății. * Descheie-mi, iubito, sandala gurii să nu se sufoce sărutul. Ciorapul șoaptei stă atârnat în grinda din grajdul cu ieslea părăsită. * Dau o pagină din tine și citesc: Ea are râs de fluture și miros de pudrieră. Baticul, ca o gură uriașă de trandafir, îți înghițea obrajii în care-și
CU GÎNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Cu_gindu_n_buzunar_george_baciu_1350495607.html [Corola-blog/BlogPost/358026_a_359355]
-
am adus / chiar o ureche de taur din sevilla ole ole / am fost toreador și ce aud? / că te-ai apucat să faci politică / te-ai apucat de afaceri tenebroase / că ai devenit atât de cerebrală încât / ai contabilizat și săruturile noastre...” („Ah, sărmanele noastre săruturi”). Iubita poate fi orice, chiar și un curcubeu. Însă nu poate fi Dumnzeu, cum susține poetul: „în viața mea cenușie / tu ești curcubeul, tu ești Dumnezeu!” Nu, hotărât lucru, nu! Oricât ne-am extazia, oricât
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Un_poet_al_toamnei_imperiale_ioan_gabudean_se_anunta_fericire_poeme_de_dragoste_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
de taur din sevilla ole ole / am fost toreador și ce aud? / că te-ai apucat să faci politică / te-ai apucat de afaceri tenebroase / că ai devenit atât de cerebrală încât / ai contabilizat și săruturile noastre...” („Ah, sărmanele noastre săruturi”). Iubita poate fi orice, chiar și un curcubeu. Însă nu poate fi Dumnzeu, cum susține poetul: „în viața mea cenușie / tu ești curcubeul, tu ești Dumnezeu!” Nu, hotărât lucru, nu! Oricât ne-am extazia, oricât am admira persoana iubită. Iată
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Un_poet_al_toamnei_imperiale_ioan_gabudean_se_anunta_fericire_poeme_de_dragoste_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
parc-ai primi o felicitare / din cuibul privighetorii / și uite fulgii de nea ca niște / silabe care vor forma un neologism / absolut necesar / lupii de fosfor undeva departe / amintirile undeva și mai departe / săniile cu cai turmentați alunecă inevitabil / spre sărutul divin al iernii”. („Spre sărutul divin al iernii”). Când vine mama în vizită, poetul reinventează paradisul spălând bocancii mamei de noroi. („Reinventând paradisul”). Un tablou insolit zugrăvește poetul într-o zi de târg, de fapt, o frescă actuală: „Case portocalii
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Un_poet_al_toamnei_imperiale_ioan_gabudean_se_anunta_fericire_poeme_de_dragoste_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
din cuibul privighetorii / și uite fulgii de nea ca niște / silabe care vor forma un neologism / absolut necesar / lupii de fosfor undeva departe / amintirile undeva și mai departe / săniile cu cai turmentați alunecă inevitabil / spre sărutul divin al iernii”. („Spre sărutul divin al iernii”). Când vine mama în vizită, poetul reinventează paradisul spălând bocancii mamei de noroi. („Reinventând paradisul”). Un tablou insolit zugrăvește poetul într-o zi de târg, de fapt, o frescă actuală: „Case portocalii luminate de garoafe / părul tău
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Un_poet_al_toamnei_imperiale_ioan_gabudean_se_anunta_fericire_poeme_de_dragoste_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
Anca a deschis ochii și a examinat contrariată întreaga încăpere. Nu dormea. A așteptat, ca în fiecare dimineață, să vină lângă ea, să o îmbrățișeze, să facă dragoste ca în primii ani. În ultimul timp, se obișnuise doar cu un sărut de rămas bun, gândind că este suficient după seara ori noaptea în care i se dăruia. Dar azi, poate pentru prima oară, nici acest sărut nu l-a primit, deși toată noaptea nu se atinsese de ea. Când s-a
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_14_.html [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
să facă dragoste ca în primii ani. În ultimul timp, se obișnuise doar cu un sărut de rămas bun, gândind că este suficient după seara ori noaptea în care i se dăruia. Dar azi, poate pentru prima oară, nici acest sărut nu l-a primit, deși toată noaptea nu se atinsese de ea. Când s-a urcat în pat, el părea să doarmă. Anca a simțit, după respirație, că este treaz și l-a sărutat pe obraz după ce a încercat să
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_14_.html [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
al tău loc. Amuleta ce mă-ndrumă spre mai bine, Liniștea-mi găsesc, iubite, lângă tine. Misterul iubirii noastre adevărate, Nu știu a-l desluși, of, minunate. Nu știu cum a-nceput deodată totul, Însă iubirea sincera și-arată rodul. Dintr-un sărut pe-obraz, nevinovat, Simțul ni s-a trezit, ne-am atașat. Azi ne e greu a sta mult despărțiți, Sigur de Sus noi doi ne-am fost sortiți. Referință Bibliografică: Talisman / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TALISMAN de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 by http://confluente.ro/maria_cristina_parvu_1457428281.html [Corola-blog/BlogPost/377999_a_379328]
-
Să pun un braț pe care să te-așezi. Din ochi tăi, sclipiri să mă adie Că un ecou, din magicul zefir... Mirific zbor, cu fulgi de păpădie. Din părul tău, o toamnă, să respir. Să desenez, pe gură ta, sărutul, C-o altă-nchipuire să te-alint, Prin nostalgii să caut începutul, Cu clipele frumoase să mă mint. Doar sufletul mai are azi, scânteia, Unui copil, prea greu de părăsit. Prin ochii lui mai adoram femeia Și gândul ne mai
MĂ CAUTĂ, PRIN AMINTIRI, TRECUTUL de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 by http://confluente.ro/marin_bunget_1487047966.html [Corola-blog/BlogPost/377544_a_378873]
-
a tras în sus și am izbucnit amândoi în râs preț de multe minute. Când era să ieșim din parc, s-a oprit brusc, s-a înălțat pe vârfurile picioarelor, mi-a luat obrajii între mâini, depunând cel mai grozav sărut pe gura-mi încă hlizită de râsul neîncheiat și, parcă speriată de ea și de ce făcuse, a luat-o la picior de parcă ar fi sprintat pentru încheierea vreunui maraton. -Bravo ei! zise apreciativ Miramoț. -Bravo! Bravo! Dar nebunul de mine
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1433655631.html [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
se uită prima dată la degetele unei femei, dragă.! - N-aș crede, am rânjit, în decolteu e mai probabil. - Nu știi nimic! Niște unghii lungi și date cu gel așa cum trebuie îți deschid calea spre inima unui bărbat de la primul sărut de mână. Mda, mâna ei era sărutată mereu, de ce să nu recunosc? La mine o strângere de mână era suficientă. Mi-am privit unghiile scurte și am strâns degetele în pumni. Pete de cerneală, unghii roase pe la colțuri, formă neregulată
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1490273408.html [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]