KorAP: Find »[drukola/base=săruta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...597 >

14,917 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

cățelușa. Odată ușa deschisă, cățelușa o zbughește afară în zăpadă, zbătîndu-se din răsputeri să scape cînd e prinsă și luată în brațe să fie dusă înăuntru. Pușa, mama n-a pățit nimic, hai la căldură o mîngîie bătrîna și o sărută între urechi, intrînd cu ea în brațe în restaurant. În urma ei, aruncat la perete de vînt, profesorul privește în gol, pe lîngă creanga cea mai de jos a stejarului. "Înainte nimic, înapoi pete multe. Pînă și Doina, de care mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pînă la prînz? Adică? Ce vrei să spui?! se neliniștește Vlad, văzîndu-l pe Mihai că-i pare rău de ce-a spus. Dă un telefon la Iași, părinților Sorinei spune Mihai și ia receptorul, formînd centrala pe interior: Doamna Adriana? Sărut mîinile! Vlădeanu sînt. Dați-mi un fir cu Iașul, la 322, e ceva urgent. Poftim, formează-i numărul întinde el receptorul lui Vlad. Nedumerit ce vrea prietenul său, Vlad formează numărul Sorinei, așteptînd să i se răspundă, fără prea multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Dă-i întîlnire, prostule!" Vlad se înfurie brusc, gata să-i dea un pumn lui Mihai, apoi, amintindu-și de telefon, devine ferm: Vă rog să mă iertați! Sînt Vlad, de la "Valea Brîndușelor"... Vlaaaad!... exclamă femeia. Ce faci, copil frumos, săruta-ți-aș ochii senini! Zău! Nu mi-o lua în nume de rău, mă bucur mult că m-ai sunat, abia aștept să te revăd. Vii deseară la spectacol, cred. Eu tocmai îmi făceam bagajele, soțul meu s-a dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spre capătul liniei de transport urban, să meargă pînă în Cartierul de Nord. Mihai! se aude strigat din urmă. Doamna Aura! se bucură el, recunoscînd-o pe femeie. Nu sînteți în cursa rapidă? întreabă în timp ce-i ia mîna și i-o sărută la încheietură, între mănușă și mîneca hainei de blană. Am venit cu trenul, Mihai se fîstîcește femeia. Soțul meu, neștiind, a plecat spre Sălcii cu schiurile... Așa dragoste între soți mai zic și eu! exclamă Mihai, să înlăture stînjeneala femeii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sfîrși altfel. Dar mi-a fost dor de tine precizează el -; ești sinceră, iubești teatrul, știi să fii o parteneră ideală în munca artistică; ți-am dorit de multe ori prezența, chiar aseară, la vizionare; prezența și opinia conchide Mihai, sărutînd locul dezgolit. Aura murmură ceva aducînd a rămas bun și se grăbește spre intrarea în bloc, înspăimîntată de vorbele lui Mihai. "Trebuie să rup invitația! se înfurie, nervoasă că nu-și poate trage mănușa, în care a băgat biletul, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
părut rău în final?" Intră în autoservire și, fără să ia un coș, trece printre rînduri, indiferent la privirea supraveghetoarelor, apoi pătrunde în magazie. În colț, așezată la masa ei, Cristina prinde într-un dosar cu șină facturile unor comenzi. Sărut mîinile! spune Mihai încet, calm, cu glasul plin de plăcerea revederii, dar înainte ca fata să ridice ochii spre el, văzînd-o cum tresare la auzul salutului, se întreabă trist: "La ce bun toată această nebunie, cu ce drept mă implic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
zice Lazăr și pleacă grăbit spre blocul de peste drum. Ana! strigă întrînd în apartament. Nimeni. Pe masă, un bilet: "Mi s-a făcut rău și am chemat salvarea. De la autogară am aflat că a plecat o echipă înaintea cursei. Te sărut, Ana." Lazăr iese în fugă, dar de la lift se întoarce, se repede la bibliotecă, saltă Istoria... lui Călinescu și ia plicul cu mia de lei, grăbindu-se apoi către maternitate, înfuriat la gîndul că nu i-a luat profesorului, măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
zis că mai poate face ceva și a salvat o femeie, mamă a trei copii. Ăla vine la spital înaintea femeilor de serviciu... Bărbații din cinci județe își scot pălăria în fața lui, iar femeile ar fi în stare să-i sărute și mîna... Cu ăla vrei să te bați tu, că ai o poză a lui femeie?! Tu nici măcar sexul tău nu ești în stare să-l menții viu. Un păcat bolnăvicios, un viciu la urma urmei, crezi că poate anula

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de-a se retrage, Mihai atinge, ca din întîmplare, brațul femeii, prelungind atingerea pînă jos, la degete, pe care le prinde ușor, le așază pe palma sa, apoi le ridică ceremonios, sărutîndu-le apăsat pe toată lungimea lor. Am impresia că sărut aur, Maria... forțează el nota, răscolit brusc de parfumul fin folosit de femeie. De ce vrei să te concurezi cu Marcu? Fă-o cu tine însăți. Ai mîini de aur, lasă-le să-ți fie sărutate de cît mai multe femei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lungimea lor. Am impresia că sărut aur, Maria... forțează el nota, răscolit brusc de parfumul fin folosit de femeie. De ce vrei să te concurezi cu Marcu? Fă-o cu tine însăți. Ai mîini de aur, lasă-le să-ți fie sărutate de cît mai multe femei și-n fiecare zi, la plecare, brațele tale să ostenească ducînd acasă buchete mari de flori... Orașul întreg va zice: o floare duce alte flori... Pe sală se aud vocile unor asistente. Maria tresare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sînii, apăsîndu-i puțin, pentru ca imediat să coboare spre mijloc, ducînd cu ele în jos furoul. Sărutul lui Mihai se așterne pe burta femeii, mai sus de ombilic, umezind locul cu buzele fierbinți și moi, după care începe a coborî încet, sărutînd cald și umed pielea fină a burții un sărut pătimaș, născut dintr-o plăcere greu de stăvilit, care o înfioară pe Maria și nu-i mai lasă mintea limpede, să-și dea seama că este dezbrăcată complet. Mai simte doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
student, anul întîi, abia trecusem de 19 ani. Ea avea mai mult decît ai tu acum... O poveste stranie. Să-mi dai adresa ei. N-o știu. De ce? Aș vrea s-o întîlnesc; o clipă doar; atît cît să-i sărut mîna. Poftim?! Așa cum ai auzit. Dacă mi s-a întîmplat ceva furmos zilele acestea, sunt sigură că-i numai datorită ei. Din seara în care te-am întîlnit la teatru am știut că ești altfel decît toți, am citit-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-ți spun... S-o crezi tu că te mai las să te apropii de mine! i-o taie Maria, ridicată deja într-un cot, pe care și-l sprijină pe pieptul lui Mihai, spre care se apleacă și-l mai sărută o dată: Cea mai minunată pernă pe care am pus vreodată capul. Poate fi a ta pentru totdeauna... Prostule... îi lovește palma femeii obrazul ușor, ca o alintare, apoi mîna se întinde, ia de pe un raft pachetul cu țigări, aprinde una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vede pe Maria cum întinde mîna spre capătul canapelei și bagă telefonul în priză: Nu-l puteam lăsa să ne deranjeze mereu... o aude murmurînd iar Mihai nu se poate abține să nu-i ia mîna și să i-o sărute. Maria se retrage un pas și-l cercetează cu privirea. Mda, e bine... Ai să ieși de aici la fel de calm și de cumpătat cum ai intrat... Imposibil... surîde Mihai. Venisem cu gîndul să te bat se explică el. Vei pleca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
numai Doamna Ana o mai făcea, cînd îl învăța în ce fel să răspundă unei femei care-și oferă mîna, "trebuie să înțelegi din prima clipă dacă ți-o întinde ca s-o strîngi, sau ți-o oferă s-o săruți"... Ia în palme mîna Mariei cu delicatețea pe care a deprins-o cu ani în urmă și o sărută "așa cum numai femeilor care ți s-au oferit trebuie s-o faci, să fie gestul modest de omagiu sincer adus clipelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mîna, "trebuie să înțelegi din prima clipă dacă ți-o întinde ca s-o strîngi, sau ți-o oferă s-o săruți"... Ia în palme mîna Mariei cu delicatețea pe care a deprins-o cu ani în urmă și o sărută "așa cum numai femeilor care ți s-au oferit trebuie s-o faci, să fie gestul modest de omagiu sincer adus clipelor cînd a știut să-și dea întîlnire cu tine pe firul aceleiași dorințe..." Te rog!... tremură Maria ca scuturată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ca scuturată de friguri, trăgîndu-și cu părere de rău mîna. Pleacă!... "La mănăstire, du-te; dar repede. Drum bun", că femeile care au ceva mai mult în cap știu ce pericol social sunt bărbații ca tine... Se apropie și-l sărută pe obraz, șoptindu-i: Gîndește-te c-ai visat, sau că ai scris o pagină nouă... Paginile cele mai frumoase pe care le-am scris vreodată le recitesc adesea... îi răspunde Mihai tot în șoaptă. Maria oftează apăsat și se retrage

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
abia peste vreun ceas dacă vine cursa, așa că se ridică alene și măsoară încăperea cu pași mari, fără să poată gîndi la ceva anume. Se trezește doar că surîde mereu și-și mușcă buzele, simțindu-le îndurerate de cît a sărutat. "Mda..." zice ca pentru sine și-și aruncă o privire plină de dragoste cînd trece prin dreptul oglinzii. Crinule... se aude spunîndu-și, apoi iese încet din încăpere. Încuie ușa ca de obicei, cu ambele chei, să nu poată intra femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Maria un gest categoric. La facerea mea, Dumnezeu a economisit niște lut, să adauge unora chiar mai mult decît este nevoie... Ochii lui Mihai se întîlnesc cu ai Mariei și primul gînd este să se repeadă spre ea, s-o sărute pe gură aici, în curtea spitalului, apoi s-o ia de braț și să pornească împreună către maternitate, s-o trimită în sala de nașteri, s-o asiste pe nevasta lui Lazăr. Ce mai are în buzunarul acela fratele meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tu care-i prima întrebare ce trebuie pusă. Iar eu, pentru că nu pot avea umorul tău întotdeauna, îți voi răspunde scurt: toți sunt foarte bine! Să-ți trăiască! Lazăr se repede spre mîna stîngă a femeii, o ia și o sărută peste mănușa din piele, apoi începe să fugă către intrarea în maternitate, împiedicîndu-se în pantalonii de schior, mult prea largi pentru el. Doamne, Maria!... să te fi putut vedea ce superbă ai fost!... Dacă nu mi-ar fi milă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
schior, mult prea largi pentru el. Doamne, Maria!... să te fi putut vedea ce superbă ai fost!... Dacă nu mi-ar fi milă că Doinița ar avea de suferit, m-aș repezi și te-aș lua în brațe, să te sărut lung, cu sete, apoi să ne rostogolim împreună prin zăpadă... Parcă te-am rugat ceva, Mihai îl măsoară Maria cu privirea. Tot ce s-a întîmplat între noi a plecat odată cu viscolul... Dar a rămas în urmă o Maria, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cîți ani au trecut de atunci? Nici măcar zece împliniți. Ai fost în stare să-mi spui că nu mai știi nimic de ea, că i-ai pierdut urma..., iar eu voiam s-o întîlnesc o clipă măcar, cît să-i sărut mîna... Crezi că eu nu mi-am dorit s-o fac? se uită Mihai fix în ochii Mariei, cu o privire tristă. Am vrut să urc pe ușa din față la mansarda în care locuia; ușa de serviciu, de lîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Du-te repede și să spui și de plămîni îi mai zice Radu, apoi se întoarce, rotindu-și privirea peste peron, începînd să tremure de nerăbdare. Sînt aici îi șoptește Aura, luîndu-l de braț, săltîndu-se pe vîrfuri să-l poată săruta pe obraz. Fericit, alungînd desfigurarea de pe chipul său, parcă să facă loc zîmbetului, Radu ar vrea să spună ceva, dar soția îl mai sărută o dată lung și umed, apoi îl ia de braț, conducîndu-l spre casă. Ce mai aștepți? întreabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de nerăbdare. Sînt aici îi șoptește Aura, luîndu-l de braț, săltîndu-se pe vîrfuri să-l poată săruta pe obraz. Fericit, alungînd desfigurarea de pe chipul său, parcă să facă loc zîmbetului, Radu ar vrea să spună ceva, dar soția îl mai sărută o dată lung și umed, apoi îl ia de braț, conducîndu-l spre casă. Ce mai aștepți? întreabă un ofițer tînăr, venind spre plutonier. Unul pirpiriu, cu pălăriuță. S-a dus, de la Sălcii, în satul vecin, să fure. M-a informat o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu privirea printre cei din jur. Am, am strigă copilul din brațele mamei, întinzînd mînuțele spre bătrînă. Stai, drace, liniștește-te odată! îi dă maică-sa una la fund, apoi prinde sacoșa lăsată jos și pornește spre autobuzul local. Studenta sărută copilul din brațele tatălui, apoi, pentru că celălalt s-a depărtat cam mult, îi face semn cu mîna. Am, am! țipă copilul, iar maică-sa, lăsînd iarăși sacoșa în zăpadă, face un gest nervos, să-l liniștească. Potolește-te, dragă! o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]