1,976 matches
-
oază de calm în mijlocul haosului din Dublin. De parcă noi trei am fi existat în propria noastră lume. De fapt, nici n-am vorbit prea mult. Mai curând am stat într-o tăcere relaxată, bând cafea și mâncând brioșe, înconjurați de sacoșele mele care zăceau împrăștiate. Adam era ocupat: se juca cu Kate, o admira, îi examina degețelele și-i atingea fețișoara drăgălașă. Avea o expresie de adâncă mirare, aproape de tânjire, care m-a cam alarmat. Ce mai ziceam de Laura? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
făcut rușine. Erau niște fete drăguțe. Eu aveam o problemă. Eram geloasă și nesigură. Mă comportam ca un copil, eram excesiv de sensibilă și de alintată. Am început să mă lupt să-mi croiesc drum către ieșire, încărcată cu un copil, sacoșe și cantități uriașe de resentimente, străduindu-mă să par demnă și nepăsătoare în timp ce mă războiam cu mulțimea care nu se lăsa clintită. Simțeam ochii lui Adam ațintiți asupra mea, dar am refuzat să-l privesc la rândul meu. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plînge. Bucureștenii sînt Înfierbîntați. Strigă ce-ar trebui, după părerea lor, să-i facă minerii fetei. Grupele de intervenție de sub pămînt au năpădit orașul, dirijează circulația cu Încîntare, cer să li se arate buletine și legitimații de serviciu, controlează genți, sacoșe, plase cu morcovi, pungi de plastic pe care scrie Kent, cînd e necesar scuipă În ele. Agățați de mașini, În ciucuri gri-negricioși ca niște tumorete, străbat bulevardele scandînd „Muncim, luptăm, Frontul apărăm”. De pe margine se aud strigăte de Încurajare. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Înlăturare a lui Nicolae Ceaușescu”. A sondat, săraca, un deceniu, nu-i lucru ușor. Căuta apă. Și ca o dovadă ultimă de spirit de sacrificiu, „după revoluție n-a dezvăluit nimic din activitatea de opozant”. Modestă, bună, frumoasă, cărînd o sacoșă după ea. C. Mihail ne mai face o mărturisire Înfiorătoare: biata femeie a fost „supravegheată sîngeros”. Închizi ochii și vezi aievea foarfece care clămpăne, microfoane cu forme exotice de unică folosință, țepi, lame, pietre, sînge-n baie. Nici un opozant n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Hamza Își pierduse aplombul, semeția, microfonul, devenise negricios. Cornelius Roșiianu a irumpt și el, În haine de incendiu. Așa face În momentele delicat incendiare, pentru a lăsa impresia că tocmai atunci a sosit. Era febril și Îmbrăcat Într-o elegantă sacoșă galbenă. Ceva mai tîrziu, inegalabilul Emmanuelle Valeriu a deschis opera bufă de seară În care s-au remarcat toți. Poate un pic mai mult Lucian Cornescu. El a spus că va face pîine, aproape personal, În Valea Jiului. În general, lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe locurile noastre și am privit noaptea și Rinul punctat de castelele de pe celălalt mal, minuscule, luminate În oranj. Eram pe tărîmul lui Wagner. Și-am hotărît să mîncăm ceva. Ne-am apucat toți odată să desfacem cu febrilitate pungi, sacoșe, geamantane, au fost scoși cîrnați, cotlete, gogonele, sărmăluțe, gogoșari, cozonaci erau vreo trei care duceau mîncare cunoștințelor din Belgia , tensiunea prin care trecusem ne provocase o foame crîncenă, o foame de Crăciun, și un miros predominant de usturoi a invadat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
treptele și izbi ușa cu piciorul. Reflectorul cu arc luminos se aprinse, surprinzînd un living banal: un pom de Crăciun și doi tinerei În chiloți care se mozoleau. Jack strigă „Poliția!“, iar cei doi porumbei Încremeniră. Lumina căzu pe o sacoșă umflată de pe canapea, plină cu iarbă. Fata Începu să răcnească. Băiatul Întinse mîna după pantaloni. Jack Îi propti un picior În piept. — MÎinile! Încet! Băiatul Își Împreună palmele, iar Jack Îi puse cătușele cu o singură mînă. Polițaii În uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Înăuntru podeaua spălată lună. Fără pete de sînge, cu toate urmele șterse. Intră și găsi sub chiuvetă pungi de cumpărături. Ajunse cu pași șovăielnici pînă În living. Resturi din fișete: dosare, dosare și iar dosare - una, două, trei, patru, cinci sacoșe. Două drumuri pînă la mașină. O stradă liniștită din Los Angeles, la ora 2.20 noaptea. Calmează-te, zăbăucule! Cincizeci de trilioane de oameni aveau un mobil. Nimeni nu știa că el văzuse acele cărți cu poze trucate. Pentru mutilare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o țintă anume, mergînd cu mașina la Întîmplare. *** Se plictisi repede să conducă mașina, așa că găsi o zonă cu moteluri și se opri la o bombă care Închiria camere cu ora: Oscar’s Sleepytime Lodge. Plăti pentru o săptămînă, cără sacoșele Înăuntru, făcu un duș și Îmbrăcă la loc hainele murdare. Un adevărat rai al gîndacilor. Pe peretele din spatele patului se vedeau gîngănii și grăsime. El Însuși avea un miros stătut, bătînd spre Împuțit. Încuie ușa și Începu să frunzărească dosarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și plină de viață a orașului. În aerul fierbinte sclipeau fire de praf, funigei și puf de flori și de arbori. Sprijinit de marginea de fier a balconului, urmărea de sus șirul precipitat al automobilelor, grupurile de oameni grăbiți, cărând sacoșe încărcate, ciocnindu-se unii de alții, copii sărind în pătratele aproximative ale șotroanelor desenate cu cretă albă și roșie pe trotuarul lat, o vânzoleală fără sfârșit al cărei ecou se înălța ca un zumzet, un uruit statornic, necesar, blând, copleșitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zbârnâitul ușii care se deschidea. Roddy mai aruncă o ultimă privire spre terenul primăriei - câțiva copii se jucau gălăgioși într-o zonă de recreere scăldată în soare, câteva mame tinere împingeau căruțuri sus pe dealul din centrul orașului, încărcate cu sacoșe cu cumpărături -, apoi intră în hol. Era umed și mirosea urât, iar liftul arăta sinistru: dar dacă urca pe jos până la etajul al unsprezecelea, ar fi ajuns transpirat și gâfâind și el era decis să facă o impresie cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În nasturi, și am scos la iveală fusta Prada din tweed, puloverul negru pe gât Prada și cizmele trei sferturi Prada, pe care Jeffy mi le dăduse Într-o seară, pe când așteptam Cartea. — Ce-i asta? Întrebasem eu desfăcând fermoarul sacoșei. — Asta, Andy, este ceea ce trebuie să porți dacă nu vrei să fii concediată. A zâmbit, dar nu m-a privit În ochi. — Poftim? — Uite ce e, cred că ar trebui să știi că, ăă, aspectul tău nu prea place nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
eu și mi-am stăpânit zâmbetul care amenința să mi se lățească pe toată fața. El a Încuviințat cu mândrie din cap și s-a Întors, pentru că una din chelnerițe l-a bătut pe umăr și i-a Înmânat o sacoșă. A strigat - la propriu - de bucurie. — Ah-ha! Iată-l, un prânz preparat perfect pentru un editor perfect - și o asistentă perfectă, a adăugat el și mi-a făcut cu ochiul. — Mulțumesc, Sebastian, Îți suntem amândouă recunoscătoare. Am deschis sacoșa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o sacoșă. A strigat - la propriu - de bucurie. — Ah-ha! Iată-l, un prânz preparat perfect pentru un editor perfect - și o asistentă perfectă, a adăugat el și mi-a făcut cu ochiul. — Mulțumesc, Sebastian, Îți suntem amândouă recunoscătoare. Am deschis sacoșa din bumbac natural, care aducea foarte mult cu cele űber-trăsnet de la Strand pe care și le atârnau pe umăr toți studenții de la New York University, dar fără marca firmei, și am aruncat o privire Înăuntru ca să mă conving că totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
toată creația lui, pentru că domnișoara Priestly, pe care o adora atâta, s-ar isteriza ca o pisică furioasă dacă s-ar pomeni față În față cu un șervețel În oricare altă formă decât cea de șervețel - darămite În formă de sacoșă de bowling sau pantof cu toc. Mi-am Îndesat sacoșa sub braț și m-am pregătit să plec, dar tocmai atunci a sunat telefonul. Sebastian m-a privit curios, În speranța arzătoare că vocea de la celălalt capăt era cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
atâta, s-ar isteriza ca o pisică furioasă dacă s-ar pomeni față În față cu un șervețel În oricare altă formă decât cea de șervețel - darămite În formă de sacoșă de bowling sau pantof cu toc. Mi-am Îndesat sacoșa sub braț și m-am pregătit să plec, dar tocmai atunci a sunat telefonul. Sebastian m-a privit curios, În speranța arzătoare că vocea de la celălalt capăt era cea a iubirii lui, a rațiunii lui de a exista. Speranța nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mâzgălit la repezeală o semnătură nedeslușită. Era semnătura mea, sau a Mirandei, sau a lui Emily, sau a lui Mahatma Gandhi, nimeni nu și-ar fi putut da seama În momentul ăsta a cui era, dar nu conta. Am Înhățat sacoșa cu alimentul care dădea o nouă definiție produsului numit „carne friptă“ și m-am năpustit afară, lăsându-l pe Sebastian, aflat Într-o stare de spirit foarte fragilă, să se descurce singur cu propriile simțăminte. M-am aruncat rapid Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din cap și am Înțeles, dar nu puteam deloc să accept așa ceva. Nu lucrasem niciodată În altă parte până atunci, dar nu puteam crede că peste tot șefii se poartă În halul ăsta. Sau așa se purtau toți? Am pus sacoșa cu mâncare pe biroul meu și am Început preparativele. Am scos cu mâinile goale toată mâncarea din cutiile, Închise ermetic pentru a o păstra caldă, și am aranjat-o (stilat, speram euă pe una dintre farfuriile de porțelan din sertarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
străzi la picior până am dat de un D’Agostino’s deschis. Și uite-așa am petrecut Încă patruzeci și cinci de minute. Ar trebui să cumpăr un raft Întreg de mirodenii și să umblu peste tot cu el În sacoșă. Dar dă-mi voie să-ți spun că a meritat din plin să fac aceste patruzeci și cinci de minute de muncă suplimentară! Gândește-te numai ce multe am Învățat În timp ce am umblat după busuioc, ce pregătită sunt acum pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Da, da, nu vine decât după prânz, cred. Andy, a trecut prea mult timp de când noi doi am stat de vorbă. Spune-i tu domnului T: Cum merg lucrurile? — Stați să iau lucrurile astea, am zis eu și am preluat sacoșa cu monogramă, Îndesată cu hainele murdare ale Mirandei, pe care ea i le dăduse lui ca să mi le dea mie. L-am ușurat de asemenea și de sacoșa Fendi cu mărgeluțe, reapărută de curând. Era o sacoșă unicat, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lucrurile? — Stați să iau lucrurile astea, am zis eu și am preluat sacoșa cu monogramă, Îndesată cu hainele murdare ale Mirandei, pe care ea i le dăduse lui ca să mi le dea mie. L-am ușurat de asemenea și de sacoșa Fendi cu mărgeluțe, reapărută de curând. Era o sacoșă unicat, pe care se cususeră manual niște mărgeluțe, cu un model elaborat, În formă de cristal, realizată special pentru Miranda de firma Silvia Venturini Fendi În semn de mulțumire pentru sprijinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și am preluat sacoșa cu monogramă, Îndesată cu hainele murdare ale Mirandei, pe care ea i le dăduse lui ca să mi le dea mie. L-am ușurat de asemenea și de sacoșa Fendi cu mărgeluțe, reapărută de curând. Era o sacoșă unicat, pe care se cususeră manual niște mărgeluțe, cu un model elaborat, În formă de cristal, realizată special pentru Miranda de firma Silvia Venturini Fendi În semn de mulțumire pentru sprijinul oferit, iar una dintre asistentele de la departamentul de modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ca să susțină portofelul delicat al unei doamne, poate și o pereche de ochelari de soare sau, hai, În caz de forță majoră, chiar un mic telefon celular. Mirandei nu-i păsa câtuși de puțin de treaba asta. Ea Îndesase În sacoșă o sticlă uriașă de parfum Bulgari, o sanda cu bareta ruptă, pe care probabil eu trebuia să o dau la reparat, o agendă Hermès, care cântărea mai mult decât un laptop, o imensă lesă de câine, care fie-i aparținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mult decât un laptop, o imensă lesă de câine, care fie-i aparținea lui Madeleine, fie urma să fie folosită pentru o ședință foto, plus Cartea pe care i-o dusesem În seara precedentă. Eu, una, aș fi amanetat o sacoșă În valoare de zece mii de dolari ca să plătesc chiria pe un an, dar Miranda prefera să o folosească pe post de coș ambulant de gunoi. — Mulțumesc, Andy. Ești de mare ajutor tuturor. Așa că domnului T. tare i-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a intrat Emily. Avea căștile pe urechi și mergea În pas de dans. Am văzut cum Îi cade falca atunci când l-a văzut. — Domnul Tomlinson! a exclamat ea, și-a smuls căștile din urechi și a Îndesat casetofonul iPod În sacoșa Gucci. Totul e OK? Nu e nimic În neregulă cu Miranda, sper? Înfățișarea și vocea păreau amândouă adânc și sincer preocupate. O performanță de nota zece cu felicitări: Întotdeauna asistenta total devotată și veșnic politicoasă. — Bună, Emily. Nu, nimic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]