26,276 matches
-
ori în gând sau în vis patimile iubirii. Pasiunea răzbătea prin toate orificiile ei, dorința făcea tot mai mult loc păcatului, fie el mental, oniric sau manifest. Și în aceeași patimă nestăvilită și înșelată am intuit imediat șansa mea de salvare. La capătul a câtorva nopți, în care fecioria ei a rămas neprihănită, fata a început să înțeleagă că promisiunile făcute de prinț erau deșarte. M-a vizitat într-o noapte fără lună, unde numai întunericul putea să se strecoare printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
am fost cea care a hotărât să-i mărturisească tot. La scurt timp după asta, a survenit scindarea. Noi, care ne iubeam atât de mult, închipuiți-vă, nu ne vedeam sau nu vorbeam cu săptămânile. Devenise insuportabil. Asta a fost salvarea noastră, altfel nu știu ce s-ar fi întâmplat, căci nevroza se instalase de ambele părți. El nu are nicio vină. Philip s-a sacrificat. Dar eu îl iubesc pe Philip și așa cum e, chiar dacă chipul lui e descompus acum în trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sau are tendința să-l deprecieze, pentru că nu a fost el obiectul lui. Mai există, desigur, categoria visătorilor, a celor ce cred că pot deveni ușor obiectul miracolelor, a celor înclinați către alternative magice. Aceștia sunt cei care cred în salvare, expiere, în reîncarnare sau dintre cei ce mor în somn cu brațele încrucișate pe piept în semn de rugăciune, după ce, în prealabil, își vor fi anunțat moartea cu câteva zile mai înainte. Celor mai mulți dintre ei li s-a dat cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
insistent, menit anume parcă să trezească pe oricine din somnul morții. Și după ringuri repetate se aude în robot vocea disperată a mamei ei, ce o cheamă la ea, să fie cu ea, căci ea de data asta moare, pentru că salvarea întârzie să vină. Ea crede că are din nou o criză de inimă, dar de data acesta una îngrozitoare... Ar dori să se ridice, să se desprindă de pat, dar o paralizie totală îi imobilizează fiecare mădular, în fapt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și iar, și din nou vocea mamei pe robot, din ce în ce mai hotărâtă, de data asta pe un ton aproape poruncitor. O chema la ea, pentru că nu dorea să moară singură în casă, fără niciun suflet la căpătâiul ei, fără de lumânare, și salvarea întârzia să vină... Atunci o forță nebănuită a simțit cum crește în ea, alături de o stare de greață insuportabilă ce urca intempestiv prin abdomen și stomac. S-a ridicat aproape instantaneu și s-a îndreptat către baie cu o viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a respinge bârfele și a atrage complimentele, ghionturile cu subînțeles, genele false pentru fâlfâiri ambigui, paleta de zâmbete cu colorit insinuant, mai bogată decât spectrul solar și mai complexă decât Tabelul lui Mendeleev, crama de licori pentru situații neprevăzute, de salvări din imprudențe, insistențe, insolențe, apropouri, qui-pro-quo-uri, déjà-vu-uri. Oglinda A tunci când orașul începu să gândească înapoi, Mioara Alimentară nu-și dădu seama. Era joi, ora 6 după-amiază. Banca de sub castan se îndoise sub tristețea ei de 86 de kg. "Sprijină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a murit?!" se miră întrebând doctorul. Asistentele, bucătăresele, femeile de serviciu, brancardierii (adevărata bancă de date a tuturor spitalelor) arătau spre crematoriu. Numai că aici intervenise Mioara Alimentară. DVD-ul pe care se afla toată înregistrarea războiului contra cronometru pentru salvarea plăpumăresei fusese extras cu abilitate din sertarul computerului și înlocuit cu cel care repeta la nesfârșit o singură imagine într-un idilic amurg. PE HOLURILE PUSTII ALE SPITALULUI, SE RETRĂGEAU ÎNCET, ALBE ȘI GRASE CA FRUMOASELE VACI ALE LUMII, BUCĂTĂRESELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
reproducerile albumelor de pictură: din Chagall dezmembră tabloul Timpul este fără margini. Din aripile peștelui, improviză două atele ajutătoare pentru aripile bătrânului înger. Din arcușul viorii făcu o atelă de timp muzical în octava a II-a, inspirată de sirenele salvărilor care străbăteau în viteză străzile Brăilei, nu pentru că ar fi existat urgențe, ci pentru că, să nu spui, cineva nevăzut și nu de pe meleagurile noastre, a scris pe cerul României: Spaimă! Și mai jos existența prin frică și apoi, aici a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cum trece prin noi, ca o spadă albă care după ce ne străpunge, ne crestează fețele, mâinile care se sprijină la brațul bărbaților sunt mai grele, cel înalt e în halat alb, mă cuprinde de mijloc, arătându-mi în stație mașina Salvării, Mitică, ce să fac! El ridică din umeri, ocolindu-mi privirea, îi ocolește privirea, se uită la ea ca la cineva străin, își desprinde brațul cu delicatețe și se depărtează, în timp ce doctorul o cuprinde pe Mioara prin spate cu tentaculele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
umeri, ocolindu-mi privirea, îi ocolește privirea, se uită la ea ca la cineva străin, își desprinde brațul cu delicatețe și se depărtează, în timp ce doctorul o cuprinde pe Mioara prin spate cu tentaculele brațelor și o poartă pe sus spre Salvarea care o așteaptă cu brațele deschise. Mitică se pierde în direcția ceasului istoric, al cărui cadran luminat era parcurs de limbile uriașe în sens invers, ca și cum cineva în interior învârtea roțile zimțate, greșind direcția de rotație a manivelei, uitând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ținte, se auzea pe lângă scârțâitul zăpezii și fâlfâit de aripi și certuri păsărești, pupuitul guguștiucilor, împreună cu nelipsitul croncănit al ciorilor, foșnetul grâului din Insula Mare și al porumbului din Insula Mică, în timp ce topoare spărgeau gheața de oțel a Dunării, pentru salvarea subacvaticelor neamuri sinistrate de pești. * * * C u cât eram mai repetenți, cu atât verile erau mai călduroase și mai bogate în grâu, prilej de a scăpa de Căpcăunu, preocupat cu dirijarea avioanelor burdușite cu grâu, roind ca bondarii pe deasupra satelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tren era programat peste o săptămână, ei așteptau. Toate violurile, crimele, spargerile și bancurile politice erau atribuite acestor ciudați cu bărbi, plete, valize și role. Toate echipajele de poliție, trupele de intervenție rapidă, geniștii, procurorii, criminaliștii, mașinile pompierilor și ale Salvării veneau la gară luând la puricat pe toți călătorii lumii a III-a, a II-a și întâi, pentru ca, apoi, să strângă cercul în jurul studenților. Faptele, după îndelungi cercetări, dovedeau nevinovăția bieților rătăciți acasă. O a II-a categorie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
muncitorilor cu căști care au înălțat orașul, grinzi de beton cu mustățile de fier striat φ10, o dormeză, două parazăpezi și un stabilopod rătăcit cine știe cum. Și, înșirate în spatele lor cu stroboscopul girofarelor feliind întunericul, mașini de poliție și cele ale Salvării. Ca o imensă legiune luminată de făclii se zărea, în depărtare, grâul. Polițiștii țineau legătura prin stație cu colegii lor din celelalte fronturi mai bine dotați logistic și având ca avantaj și bariera Dunării, pe când aici baricadele nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca o pendulă spre cer. Un spic, un snop, un lan țâșniră sub tălpile noastre prin asfaltul șoselelor, prin podeaua caselor de la marginea orașului. Mașinile poliției și cele ale pompierilor căutau să se retragă, dar nu mai găseau șoseaua. Zadarnic salvările își activaseră sirenele. Grâul nu se dădea la o parte, blocând cu trupul lui blond toate intrările în oraș. Trupul se lățea, căpăta volum, spicele erau înspăimântătoare nu prin înălțime, ci prin zvârcolire, fără ca vântul să le atingă. Împietrit, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vorba vine! pentru că bietul de el inventa noi metode de a sta mai comod ca să nu-și afecteze niciun oscior din trupul lui obosit de stat într-o singură poziție: aceea de așteptare a viitorului. Ca urmare a evoluției orașului, salvările nu mai opreau sirenele nici noaptea ca să dovedească, tu o știi, că ele există, deoarece bolnavii aveau medicina băbească a trecutului, mai eficientă decât cea modernă, oamenii mureau când le suna ceasul și înviau la loc când le sosea vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu are nicio oprire în parcurs. Și e incredibil de scurt. Am coborât în gara Brăila. Un copil se oferi să mă ajute. L-am refuzat. O tânără mă luă de braț zâmbindu-mi stereotip. Era în costumația de la Armata Salvării. Am alungat-o. Un polițist m-a condus spre o ceată de infractori într-un colț de gară. Cu toții aveau în mână plicul verde cu anunțul telegrafic. I-am recunoscut pe foștii mei colegi din antichitatea tinereții. Doar Mioara Alimentară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acela al delirului în clipele de agonie, când Îngerul Morții își pregătește coasa pentru tăierea firului de argint. Cu această imagine în față, a fost singurul curajos care a mers împotriva curentului, deși știa că e scurs la vale, era salvarea lui, dovadă că și nereușita face parte din sensul vieții. Conștient că există ca nimicnicie veritabilă, ca nonsens dovedit, ca absurd demonstrat, a oferit cu atât mai mult, convingerea sacralității vieții. Sunt un nimeni important râdea el de propriul avatar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
iubești pe scumpul dispărut. În ocurență, mortul meu nu era nici scump nici mai puțin dispărut. Alesese tocmai acest moment unic din viața sa ca să apară într-a mea. Nu era vreme să filozofez. Pusei mâna pe telefon ca să chem salvarea; amintirea conversației din ajun îmi opri gestul. „Ce coincidență!”, mă gândii. O să urmez oare sfatul interlocutorului din ajun? Nu cumva era unul din provocatorii aceia mondeni care spun enormități ca să epateze galeria? Mi-ar fi plăcut să chem pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Olaf Sildur locuia la Versailles. Nimic altceva nu-mi atrase atenția. Mă întorsei în apartament unde mortul mă întâmpină cu discreție. -Olaf, ce-o să mă fac cu tine? Nu răspunse. Glasul datoriei îmi notifică din nou să chem poliția ori salvarea. Știui atunci cu o certitudine definitivă că aș fi incapabil de asta. Mai întâi pentru că nu mă mai simțeam nevinovat. Ar fi ușor de dovedit că fusesem în mașina lui. Cum să justific această curiozitate? Îi inspectasem portofelul, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
două rânduri: cu privire la cabina telefonică și cu privire la mașină. Exista oare vreo legătură între serată și evenimentul de azi-dimineață? Nu urmasem sfaturile pe care le împărțise cu dărnicie individul acela. Este de presupus că, fără el, aș fi chemat de-ndată salvarea, fără vreo umbră de ezitare. Vorbele acestui monden mă opriseră, mă făcuseră să reflectez iar pe parcursul acestor minute de conciliabul intim în mintea mea se strecurase gândul nebun al unui schimb de identitate. Și dacă cineva complotase pentru ca eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
să-mi schimb atitudinea: va sfârși prin a bănui că exista o problemă. M-am așezat gândind că era prea târziu ca să fugim. Nu mai aveam de ales. Această din urmă frază mă liniști. Atâta vreme cât cred într-o posibilitate de salvare, mă enervez, sunt cuprins de angoasă. În momentul în care înțeleg că nu există așa ceva, devin zen și fermecător. Dacă tot ne năpusteam spre catastrofă, cel puțin să ne bucurăm de viață. Sigrid aranjă farfuriile pe masă și puse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
treacă toate avuțiile la privat. Cam așa ceva, e de acord Bătrînul, și ia uite cum le făceau ăștia jocul, la NBC, la mama dracului, mușcaseră momeala, secretarul de stat Backer, care zice că sprijină orice efort de a ajuta Frontul Salvării Naționale din România care încearcă să scuture jugul unei dictaturi foarte opresive, asta cam în același moment în care Piticul și Scorpia se găseau în fața plutonului de execuție. În rest, aceeași poveste, Poștașule, ei acolo, noi aici, Cheney, Roland Dumas
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
domnul Președinte, din fericire, ne putem baza pe toți ceilalți, i se pare. — Dacă o să ne trezim cu un partid surpriză condus de alde Copoiul și Cap de Piatră, nu știu zău pe unde o să mai scoatem cămașa cu Frontul Salvării, sau cum ați spus c-o să se numească, zice Petrică. Cu atît mai bine, răspunde domnul Președinte, din punctul ăsta de vedere o să ne favorizeze, e normal să se întîmple așa, o să apară partide noi ca ciupercile după ploaie, va
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
alea de teapa ta care-ți cunoșteau trecutul la fel de bine cum îl cunoșteai și tu pe-al lor. — Cînd a aflat Roja cum și-a intitulat domnul Președinte partidul a făcut o criză violentă de isterie, zice Gulie, Comitetul Frontului Salvării Naționale fusese ideea Bătrînului, pe care i au suflat-o neaveniții care aflaseră de ea, profitînd că el nu se mai putea mișca de acasă. închipuie-ți, Curistule, prin ce frămîntări a trecut urmărind totul în direct la televizor, cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spune Gulie. Cîți credeți că au prins șpilul? reia Bătrînul, cîți din cei chiar aflați acum la putere își dau seama că sînt manipulați, cîți din cei care au fost trecuți cu sau fără voie pe primele liste ale Frontului Salvării Naționale, sau au fost băgați cu forța în primul guvern? — Bine ați făcut că le-ați tras șuturi în fund, că n-au avut vorbitor la dumneavoastră, dom’ Colonel, spune Tîrnăcop. — Te uiți și tu în stînga, în dreapta, și ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]