KorAP: Find »[drukola/base=sanctuar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...90 >

2,236 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

în locuri sacre. Dar, așa cum trebuie să ne așteptăm, mai ales confruntarea cu religia canaaneană va fi aceea care va avea consecințe considerabile. De altfel, această confruntare se prelungește până în secolul al VH-lea î. Hr. Ca urmare a asocierii Iahve-El, sanctuarele preiahviste aparținând cultului lui El, precum și numeroase sanctuare canaaneene, îi sunt închinate lui Iahve 33. Mai surprinzătoare este confuzia care se făcea, în vremea judecătorilor, între Iahve și Baal. Se întâlnesc nume compuse cu baal chiar în familii reputate pentru

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
așteptăm, mai ales confruntarea cu religia canaaneană va fi aceea care va avea consecințe considerabile. De altfel, această confruntare se prelungește până în secolul al VH-lea î. Hr. Ca urmare a asocierii Iahve-El, sanctuarele preiahviste aparținând cultului lui El, precum și numeroase sanctuare canaaneene, îi sunt închinate lui Iahve 33. Mai surprinzătoare este confuzia care se făcea, în vremea judecătorilor, între Iahve și Baal. Se întâlnesc nume compuse cu baal chiar în familii reputate pentru credința lor iahvistă. Faimosul Ghedeon se numește și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
oferită lui Iahve. Ei au împrumutat, în plus, numeroase practici canaaneene în relație cu agricultura, și chiar anumite ritualuri orgiastice 35. Procesul de asimilare se intensifică ulterior, sub regalitate, când auzim vorbindu-se de prostituția sacră a celor două sexe. Sanctuarele sunt clădite după modelele canaaneene. Ele comportă un altar, massebah (pietre ridicate), asherah (stâlpi din lemn simbolizând-o pe zeița canaaneană cu același nume), vase pentru libațiuni. Printre obiectele rituale, reținem pe cele mai importante: teraphim-ii (idoli sau măști) și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
altar, massebah (pietre ridicate), asherah (stâlpi din lemn simbolizând-o pe zeița canaaneană cu același nume), vase pentru libațiuni. Printre obiectele rituale, reținem pe cele mai importante: teraphim-ii (idoli sau măști) și efod-urilc (la început un veșmânt aplicat idolului), în jurul sanctuarelor se organizează personalul cultual care le și păzește. E vorba, în primul rând, de preoți și de leviți; ei oferă jertfe și scrutează voința lui Iahve prin intermediul sorților și a efod-urilor. Alături de preoți și de leviți se întâlnesc ghicitorii și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și de leviți; ei oferă jertfe și scrutează voința lui Iahve prin intermediul sorților și a efod-urilor. Alături de preoți și de leviți se întâlnesc ghicitorii și prezicătorii (ro'eh), dar suntem slab informați asupra atribuțiilor lor. Prezicătorii nu erau legați de sanctuare precum profeții (nâbâini). Exemplul cel mai ilustru este Valaam (Numerii, 22-24): el îl vede pe Iahve în vis sau în stare de veghe; el trebuie să-i vadă pe israeliți pentru a-i putea blestema. Acest tip de extatic este

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
nâbâim (ci. HI Regi, 18:19 sq.; IV Regi, 10: 19). Dar e vorba de un tip de experiență extatică destul de comun în Orientul Apropiat antic, cu excepția Egiptului. Sumerienii cunoșteau "omul care pătrunde în Cer", nume 33 Vezi lista acestor sanctuare în G. Fohrer, op. Cit., pp. 111-113. Asupra sincretismului cultelor, vezi G. W. Ahlstrom, Aspects ofSyncretism în Izraelite Religion, pp. 11 sq.; H. H. Rowley, op. Cit., pp. 58 sq. 34 Cf. H. Ringgren, op. Cit., p. 56; G. Fohrer, op. Cit., p. 105

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
rele sau de critici împotriva anumitor acțiuni ale suveranului 38. Încă în primele secole ale cuceririi și colonizării se remarcă o influență canaaneană în același timp profundă și multiformă, într-adevăr, se împrumută de la canaaneeni sistemul ritual, locurile sacre și sanctuarele; clasa sacerdotală se organizează după modele canaaneene. În sfârșit, profeții care nu vor întârzia să reacționeze împotriva supremației preoților și împotriva sincretismului cu cultele fertilității sunt, ei înșiși, produsul unei influențe canaaneene. și totuși profeții se reclamă de la cel mai

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
reînnoiască periodic lumea (prin lupta ritualică între două grupuri de celebrând, rit din care subzistă urme în India și în Iran). Zeii erau considerați ca fiind prezenți la festivități, alături de oameni, și ofrandele aduse lor erau arse. Indo-europenii nu ridicau sanctuare: foarte probabil, cultul era celebrat într-o incintă consacrată, sub cerul liber. O altă trăsătură caracteristică: transmisia orală a tradiției și, în timpul întâlnirii cu civilizațiile din Orientul Apropiat, interzicerea de a folosi scrisul. Dar, cum era de așteptat, având în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
capră, pentru a le fecunda - și flamini, preoții prin excelență; pe de altă parte, structurile și comportamentele diferite ale primilor doi regi ai Romei: Romulus, care întemeiază cele două culte ale lui Jupiter cel temut, și Numa, care întemeiază un sanctuar pentru Fides Publica și profesează o devoțiune cu totul particulară față de această zeiță care garantează buna credință și înregistrează jurămintele. Opoziția Romulus-Numa conține în principiul său opoziția Luperci-flamini si, pe de altă parte, ea corespunde în toate privințele polarității Varuna-Mitra

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
dialectica religioasă indiană, așa cum apare ea în reinterpretarea și revalorizarea continuă a miturilor, a riturilor și a formelor divine. Capitolul IX INDIA ÎNAINTE DE GAUTAMA BUDDHA: DE LA SACRIFICIUL COSMIC LA SUPREMA IDENTITATE ĂTMAN-BRAHMAN 72. Morfologia ritualurilor vedice Cultul vedic nu cunoștea sanctuarul; riturile se efectuau fie în casa sacrificantului, fie într-un teren învecinat acoperit cu iarbă, pe care se instalau trei focuri. Ofrande erau laptele, untul, cerealele și prăjiturile. Se rnai sacrificau capra, vaca, taurul, berbecul și calul. Dar o dată cu epoca

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
marelui stejar al lui Zeus" (Odiseea, 14, 327 sq.; 19, 296 sq.). Astfel, în ciuda faptului ca nu era creatorul lumii, al vieții și al omului, Zeus se arată a fi regele necontestat al zeilor și stăpânul absolut al Universului. Mulțimea sanctuarelor consacrate lui Zeus dovedește caracterul lui panelenic 12. Conștiința atotputerniciei sale este admirabil ilustrată în faimoasa scenă din Iliada (8, 17 sq.), unde Zeus îi desfide astfel pe olympieni: "Legați de cer un lanț cu inele de aur, apoi atârnați

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
a tras concluzia, cam pripită, că întreg ansamblul - chasma cu vapori, coborârea Pythiei în coridor (adytori) - ar fi o imagine mitică destul de recentă 19. Totuși adyton-ul exista și, după cum arată Mărie Delcourt (pp. 227 sq.), vechimea și structura telurică a sanctuarului de la Delfi implicau o "coborâre" rituală în regiunile subterane. Deoarece nu s-a aflat nici o "cauză naturală" care ar fi putut să producă transa, s-a bănuit autosugestia Pythiei sau sugestionarea ei de la distanță de către profet. In fond, nu se

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și prin apă, confruntări clasice de inițiere, și a trăit chiar, câtva timp, printre fete, îmbrăcat ca o fată, urmând unui obicei specific al anumitor inițieri arhaice de pubertate 44. Eroii sunt asociați, de asemenea, cu Misterele: Triptolemos are un sanctuar și Eumolpus un mormânt, la Eleusis (Pausanias, 1,38,6; 1,38,2). În plus, cultul eroilor este solidar oracolelor, mai ales riturilor de incubație care vizează vindecarea (Calchas, Amfiaraos, Mopsos etc.); anumiți eroi au deci legătură cu medicina (în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
nu este nici larvară, nici pur spirituală, ci constă într-o supraviețuire sui generis, pentru că ea depinde de rămășițele, urmele sau simbolurile trupurilor lor. Într-adevăr, contrar obiceiului general, rămășițele eroilor sunt înmormântate în interiorul cetății; ele sunt admise chiar în sanctuare (Pelops în templul lui Zeus din Olympia, Neoptolemus în acela al lui Apollon, la Delfi). Mormintele și cenotafurile lor constituie centrul cultului eroic; sacrificii întovărășite de jeliri rituale, rituri de doliu, "coruri tragice". (Sacrificiile destinate eroilor erau asemănătoare cu cele

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
revelă în toată splendoarea sa, într-o lumină orbitoare. Ea cere să i se ridice "un mare templu cu un altar dedesubt", în care ea însăși îi va învăța riturile pe oameni (v. 271 sq.). Apoi părăsește palatul. O dată clădit sanctuarul, Demeter se retrage înăuntru, mistuită de dorul fiicei sale și o cumplită secetă începe să pârjolească pământul (v. 304 sq.). În zadar îi va trimite Zeus soli rugând-o să revină printre zei. Demeter îi răspunde că nu va pune

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
la eventuala generalizare a acestei tehnici de obținere a imortalității, adică la întemeierea unei inițieri susceptibile de a-i transforma pe oameni în zei prin intermedia! Focului. Zeița își va dezvălui identitatea și va cere să i se ridice un sanctuar, după ratarea imortalizării lui Demophon, și îi va învăța pe oameni riturile sale secrete abia după ce își va fi regăsit fiica. Inițierea de tip misteric se distingea net de aceea pe care o întrerupsese Metaneira. Inițiatul în Misterele din Eleusis

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
riturile sale secrete abia după ce își va fi regăsit fiica. Inițierea de tip misteric se distingea net de aceea pe care o întrerupsese Metaneira. Inițiatul în Misterele din Eleusis nu obținea nemurirea. Un foc mare ilumina la un moment dat sanctuarul din Eleusis. Dar, deși se cunosc câteva exemple de cremațiune, este puțin probabil ca focul sa fi jucat un rol direct în inițieri. Puținul pe care îl știm despre ceremoniile secrete indică faptul că misterul central implica prezența celor două

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
pe greci. Unii autori au explicat cumplita secetă ca o consecință a coborârii în Infern a Persephonei, zeiță a vegetației. Dar imnul precizează că seceta a fost provocată mult mai târziu de Demeter, și anume, atunci când s-a retras în sanctuarul ei de la Eleusis. Se poate presupune, după Walter Otto, că mitul originar vorbea despre dispariția vegetației, nu însă a grâului, deoarece înainte de răpirea Persephonei grâul nu era cunoscut încă. Numeroase texte, precum și monumente figurative, atestă și faptul că grâul a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Demophon a provocat epifania strălucitoare a lui Demeter și întemeierea Misterelor. 97. Inițierile: ceremonii publice și ritualuri secrete Conform tradiției, primii locuitori din Eleusis erau tracii. Cele mai noi săpături arheologice au permis sa se reconstituie în mare parte istoria sanctuarului. Eleusis pare să fi fost colonizat către 1580-1500 î. Hr., dar primul sanctuar (o cameră cu două coloane interioare sprijinind acoperișul) a fost clădit în secolul al XV-lea; și tot în secolul al XV-lea au fost inaugurate Misterele (Mylonas

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Inițierile: ceremonii publice și ritualuri secrete Conform tradiției, primii locuitori din Eleusis erau tracii. Cele mai noi săpături arheologice au permis sa se reconstituie în mare parte istoria sanctuarului. Eleusis pare să fi fost colonizat către 1580-1500 î. Hr., dar primul sanctuar (o cameră cu două coloane interioare sprijinind acoperișul) a fost clădit în secolul al XV-lea; și tot în secolul al XV-lea au fost inaugurate Misterele (Mylonas, Eleusis, p. 41). Misterele au fost celebrate la Eleusis vreme de aproape

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
sacre, hiera. Spre sfârșitul după-amiezii, procesiunea traversa un pod pe râul Kefisios, unde oameni mascați aruncau insulte asupra celor mai de seamă figuri ale orașului 4. La căderea serii, cu torțe aprinse în mâini, pelerinii pătrundeau în curtea exterioară a sanctuarului. O parte din noapte era consacrată dansurilor și cântecelor în cinstea zeițelor, în ziua următoare, aspiranții posteau și aduceau sacrificii; în ce privește însă riturile secrete (telete) suntem constrânși sa emitem doar ipoteze. Ceremoniile care se desfășurau în fața și înăuntrul telesterionului se

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Meineke). Foucart considera că ritualurile (dromenci) comportau și o călătorie prin întuneric, diverse apariții terifiante și pătrunderea pe neașteptate a mystului într-o pajiște iluminată. Dar mărturia lui Themistios este târzie și reflectă mai ales concepții orfice 6. Săpăturile de la sanctuarul lui Demeter și al telesterion-ului au arătat că nu existau camere subterane în care mystii să coboare ritualic în Infern 7. S-a încercat, de asemenea, să se reconstituie ritualul inițiatic plecând de la formula secretă, acel synthema sau cuvântul de

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-au jucat în istoria religiozității grecești, ele au adus, indirect, o contribuție semnificativă la istoria culturii europene și în special la interpretările secretului inițiatic. Prestigiul său unic a sfârșit prin a face din Eleusis un simbol al religiozității păgâne. Incendiul sanctuarului și suprimarea Misterelor marchează sfârșitul "oficial" al păgânismului 12. Acest lucru, însă, nu implică deloc dispariția păgânismului, ci numai ocultarea sa. Cât despre "secretul" de la Eleusis, el continuă să obsedeze imaginația cercetătorilor. 11 Cf., de exemplu, Galien, De usu partium

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
unui templu în cer, de către membrii panteonului, exaltă victoria (de multe ori de tip cosmogonic; cf. Marduk) a unui zeu și consacră promovarea sa la treapta supremă (cf. Baal). Evident, acest episod mitologic se traduce pe pământ prin ridicarea unui sanctuar în onoarea/eului (cf. § 50). Zarathustra și religia iraniană aceste cuvinte: "prin planta barsom noi îi adorăm pe Mithra și Ahurâ, glorioșii (Stăpâni) ai Adevărului, incoruptibili în veac: (noi adorăm) stelele, luna și soarele. Noi îl adorăm pe Mithra, Domnul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
David, prelungire a legământului de pe Sinai. În această valorizare a unei instituții străine, ca un nou act al istoriei sfinte, trebuie văzută originalitatea ideologiei regale israeliene 4. Solomon a clădit Templul de la Ierusalim lângă palatul regal; el asociază astfel cultul sanctuarului monarhiei ereditare. Templul devine reședința lui Iahve printre isracliți. Chivotul legii, care însoțea până atunci armatele, este așezat în obscuritatea "Sfintei Sfintelor" (debir). Dar din sanctuarul său, sfințenia lui Iahve iradiază peste orașul și pământul întreg (Ps. 14: 1; 23

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]