1,450 matches
-
mare plăcere, i-am răspuns, ridicându-mă de pe șezlong. — Am putea lua prânzul și să ne petrecem toată după-amiaza Împreună. Casa are cel mai tare living săpat În piatră. Mortal, nu alta, spuse ea, strângându-și sacul și punându-și sandalele aurii din piele. În Careyes este o idee general acceptată că lipsa unui salon de primire săpat În piatră Înseamnă moarte din punct de vedere social. Dacă nu ai așa ceva În casă, nimeni nu-ți vine În vizită. Dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
zile înainte, chiar de la domnul învățător. O știa perfect. Nu avea nevoie de sufleor. În pantaloni scurți, albaștri, noi; cu o cămașă din americă albă și ea aproape nouă, proaspăt apretată și călcată cu un fier încins cu mangal, cu sandale tot albe împrumutate de la sora lui Lala, care purta același număr cu el, întră în scenă sigur pe sine. În față o sală mare, plină ochi cu spectatori. Chiar din apropierea scenei, îl privea direct în obraz cel mai respectat și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din nou pe urmele lor. În fața lor, o punte suspendată ca la Nistorești (Prahova) ce scurtează drumul spre Breaza, cu scânduri rupte și putrede. Multe scânduri lipseau. Nu aveau unde pune piciorul. Dacă pășeau, cădeau în gol. Surioara își pierduse sandalele și călca desculță pe cuiele ruginite de care nu se putea feri. Nu aveau de ce să se sprijine. Puntea se balansa, gata-gata a se nărui și a-i arunca în hău. Pericolul era iminent. Nu mai era nici o speranță de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o bluză roșie din pânză de steag cu un decolteu în formă de inimă ce lăsa să se vadă o parte din sâni, o fustă plisată, bleumarin, până dincolo de genunchi ce camufla perfect conturul părților intime ale corpului și niște sandale negre, aproape bărbătești. Cu toată certitudinea caracteristică unui bărbat bine educat, cu soția în același timp, făcu doi pași și se pregăti să sărute mânuța acelei gingașe persoane, ce apăruse de după nenumărații franjuri, când simți că și mama lui Mișu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bătrânii păstrau amintiri atât de plăcute și îndepărtate, și aceia erau anii amurgului rasei imohag, fiindcă unii dintre cei mai viteji războinici ai săi conduceau camioane pentru câte un patron „francez“, făceau parte din armata regulată sau vindeau pânzeturi și sandale turiștilor cu cămăși în culori țipătoare. în ziua când vărul lui, Suleiman, a părăsit deșertul ca să locuiască în oraș, hotărât să care cărămizi ceasuri în șir, plin de ciment și var, pentru bani, Gacel a înțeles că trebuia să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe Suilem. —îngroapă-l, îi ceru. Și pregătește-mi cămila. Pentru prima dată în viața lui, Suilem nu îndeplini porunca stăpânului său, și după un ceas intră în cortul acestuia și se aruncă la picioarele lui, încercând să-i sărute sandalele. — Nu face asta! îl imploră. N-o să obții nimic. Gacel își trase piciorul, nemulțumit. Crezi că trebuie să accept o asemenea jignire? întrebă cu voce răgușită. Crezi că aș putea trăi în pace cu mine însumi după ce-am îngăduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui, enormi și nevinovați, îi oglindeau neliniștea când targuí-ul l-a apucat de coarne, i-a întors capul spre Mecca și i-a tăiat beregata cu o mișcare rapidă a pumnalului său încovoiat. Sângele țâșni în clocot, stropindu-l pe sandale și pe jaique, la poale, dar Gacel nu observă, satisfăcut că iscusința sa de vânător fusese, încă o dată, deosebită și că atinsese animalul în locul exact. Căderea nopții îl surprinse pe când mai mânca, și nu se iviseră încă primele stele când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nisipul, nici ca piatra, diferită de tot ceea ce pipăise până atunci, și s-a simțit tulburat, iar surpriza a fost atât de mare, încât i-a trebuit un timp ca să-și dea seama că îi înghețau picioarele, aproape goale în sandalele ușoare. Se întoarse foarte încet, gânditor, aproape îngrozit de descoperirea sa, cumpără de la o negustoreasă o pătură groasă, de la alta un blid de cușcuș cald și se întoarse la locul său, să mănânce în tăcere, privind noaptea ce cădea, peisajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care vorbea atât de mult Suilem și pe care o pomeneau cu respect cei mai norocoși călători ce petrecuseră câte o noapte în jaima sa; și când un val lung, mai îndrăzneț, înaintă impetuos pe nisip gata să-i ude sandalele și să lingă poalele veștmântului, spaima ce puse stăpânire pe sufletul său fu atât de mare, că nu izbuti nici măcar să facă un pas înapoi și să o ia la fugă. Marea din care se născuseră cândva strămoșii săi, „garamanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Ei respiră alături de mine cu cărțile lipite de nas. Multe Înjurături se spun În gînd. Limuzinele porneau de-a lungul Căii Victoriei, coborau În spatele Palatului, pe lîngă Cișmigiu, pînă la Liric. Pe covorul roșu, Întins pe treptele de la intrare, călcau sandale de argint și pantofi de lac. „Era frumoasă iară el bogat...“ cînta tanti Marie și mama mare făcea terț. Parcă te și plictisești de la o vreme de atîtea imagini plămădite dintr-un fum alburiu, parcă derulezi negativul unui film, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Domnul și Doamna Crăpelniță, Domnul și Doamna Oatu. Fata aceea tînără durdulie și atrăgătoare cu buclele Încărcate de paiete, cu unghiile albastre stropite cu bronz, rochia ei roz cu volanul balansînd În jurul gleznei puternice, prinsă-n cataramele de metal ale sandalei din plastic maro, nu mai plutește În brațele distinsului Ghepard, irezistibil chiar și În declinul său. Ghepardul nu e nicăieri. Ghepardul nici n-a trecut vreodată pe aici. Ce plictiseală. Degeaba, pe aceste meleaguri nu se putea naște Lampedusa, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plătesc cu zîmbetul pe buze și să spun: vai, ce frumos! de ce sînt obligată să accept În intimitatea mea aceste lucruri oribile care Îmi trezesc repulsie și să mi le cumpăr ca și cum le-aș dori la fel cum fac cu sandalele cu furourile cu farfuriile cu tapetele cu emisiunile de televiziune cu noile construcții urîte și lipsite de imaginație după chipul și asemănarea cuiva atît de diferit de mine pînă și propria mea limbă vorbită de el Îmi devine străină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
moartea departe de casă. Calc În băltoace de praf. Piciorul mi se afundă pînă la gleznă În praf. E catifelat și moale, are culoarea pudrei Rachel II pe care o folosea pe vremuri mama, cînd eram mică. Picioarele mele În sandale se albesc pînă la genunchi, picioare mate, pudrate, picioare de gips, picioare de manechin. Înaintez În cascade, În explozii de praf. Nu mai am buze, nu mai am gene. Limba se Îngroașă, se Încarcă, se face păstoasă, amară. Laringele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
profiți, să-l absorbi În trup, să-l Închizi acolo În viscerele tale, să hiberneze În tine promisiunea că viața continuă. Nu poți să stai În casă, nu poți să ratezi aceste ultime Întâlniri. Cu brațele goale, cu picioarele În sandale cobori scara alergînd, nu ai răbdare să aștepți liftul și ieși pe alee, unde copacii, pămîntul, roiurile de muște au Înțelepciunea copiilor, par a nu se sinchisi de ce va fi mîine. La scara 3 bărbatul În cîrje cu piciorul amputat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
subțiri; lîngă domnișoara Pantil - o femeie Între două vîrste, cam tuciurie, cu obrajii plini de coșuri și cu ochii holbați; lîngă domnul Newey - „domnul Frederick Newey“, subliniase doamna Bellairs, apăsînd pe primul nume - un individ cu părul cărunt, Încălțat cu sandale, fără ciorapi; lîngă domnul Maude, un tinerel miop, care se ținea ca o umbră de domnul Newey, servindu-l Întruna cu tartine cu unt, și lîngă domnul Collier, un tip care, deși se vedea că nu face parte din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În cravașă pe Abraham Lincoln, iar Aristotel căuta să-i dea la gioale, când Babe Ruth interveni decisiv cu bâta de baseball. Șahiștii din fostele țări sovietice Îl Încolțiseră pe Bobby Fischer și-l gâdilau, strigându-i: „Cedează!“ Una dintre sandalele lui Iuliu Cezar se abătu peste ceafa lui Al Capone, Însă când șișul sclipi scurt În palma mafiotului, dictatorul o luă la fugă speriat, Împiedicându-se de togă. Văzând acestea, Damocles scoase sabia, iar Wilhelm de Ockham, briciul. Ascuns după
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Volkswagen Passat bleumarin parcat zilnic față liceul de artă orele 8-14 În ultima săptămână pe bord crăcănat volumul Pizdeț Vakulovski brunetă mignonă posibil profesoară desen sugerăm percheziționarea portbagajului suspectă trafic marijuana liceu B 40428 Nissan Patrol roșu-Ferrari tânără 19-20 ani sandale Mihai Albu tricou mulat negru Kenvelo jeans asortat Diesel ochelari soare migdalați Carolina Herrera ceas bărbătesc posibil Breguet probabil amantă baron local În sesizările astea numerele erau reale, descrierile corespundeau, dar n-am aflat niciodată dacă cineva a avut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și sonoră în același timp. După acele momente înălțătoare și relaxante am nimerit într-o ploaie torențială de vară de munte, care, vrei nu vrei, te readuce cu picioarele pe pământ și în apa care ți curge prin și peste sandale. Splendid și înviorător în cetatea veche, cu străduțe înguste și ziduri înalte, toate întreținute în cea mai perfectă curățenie și ordine. În altă zi am hălăduit peste Dunăre la un castel sus pe vârful muntelui, sau ne-am plimbat până la
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
lipsă de aer, lucru pentru care și-a dezbrăcat sutana. Rămânea într-o cămașă de câlți de cânepă din care țăranul își face saci pentru cereale. Pe spate, cămașa avea aplicată o cruce, dintrun material negru și în picioare avea sandale. În această ținută simplă și asupra cu crucea în mână și cu un toiag din lemn de corn, Părintele Nil Dorobanțu a cutreierat și a răscolit sate, propovăduind cuvintele dumnezeiești ale Sfintei Scripturi. „Dumnezeu este pretutindenea de față, în ceruri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
din Lisa căzuți în primul război mondial. Numele lor erau săpate cu litere aurite pe patru plăci de marmură. Acolo se ținea, duminica, hora. Țipetele vesele ale clarinetului și bufniturile tobei, amestecate cu praful stârnit de cizmele flăcăilor și de sandalele fetelor, luau monumentului orice nimb de solemnitate. Nimeni nu se gândea la cei "căzuți". Noi, copiii, cu atât mai puțin. Când ne săturam să căscăm gura la horă, ne aduceam și noi obolul la lipsa de respect față de istorie, hîrjonindu-ne
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
văzuse, scrisă pe un pergament vechi, "Cartea morților". Răsfoind-o, se întristase. "M-am gândit că sfârșitul poate veni dintr-o dată, ca apusul soarelui în Africa, și că trebuie să fiu pregătită". La fel de serioasă, a adăugat că Hermes, zeul cu sandale de aur, plecase dintr-o peșteră să vânture lumea. Asta, însă, mi-a stârnit bănuieli: "Chiar ai fost în atâtea locuri?" Ea a pufnit, brusc, în rîs: "Le-am visat, Luca. Eu aduc lumea la mine. E mai simplu". M-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
din urmă. Și e Întreg, n-a pățit nimic. Tre’ să fi căzut din mașină după ce am terminat cu primul bivol. Bărbatul Între două vârste se apropia șchiopătând, cu șapca lui tricotată, În tunica kaki și-n șort, Încălțat cu sandalele de cauciuc, cu chipul Întunecat și scârbit. Îi strigă lui Wilson din mers ceva-n swahili și toți văzură cum vânătorul alb se schimbă la față. — Ce-a zis? Întrebă Margot. — Cică primul bivol s-a ridicat și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
catafalc din ramuri de mesteacăn - copacul prezicătorilor - și de paltin, prin crengile căruia vântul suflă scoțând sunete melodioase. Lângă ea fuseseră depuse colierele de chihlimbar pe care îi plăcea să le poarte, panglicile albe cu care își lega părul și sandalele, pentru a putea să treacă pragul și să străbată drumul spre lumea de dincolo. Lurr stătea lângă catafalc, cu botul pe labe. Nu se ridicase când Valerius intrase în sat împreună cu Julius Civilis și oamenii acestuia. Nu se mișcase nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sau divine, care le îngăduie atleților să depună un efort supraomenesc... Văd un fel de inițiere ce întărește sufletul, nu trupul. Am dreptate? Ești isteț, recunoscu Proculus îmbufnat. Se ridică. Nu se poate discuta cu tine, adăugă, aranjându-și curelușa unei sandale. Voiam să-ți mai amintesc - zise, ridicând un deget osos - că noi, grecii, în ciuda discordiilor dintre poleis, de la Athenae la Sparta, de la Thebae la Corinthus, trebuia să formăm alianțe împotriva persanilor și a altor populații. La jocurile de la Olympia, Nemea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
hohotele de râs ale publicului. Un rețiar aruncă plasa spre un secutor cu un coif uriaș, care-i făcea capul să pară mult mai mare decât trupul. În ultimul moment, secutor-ul se aplecă să-și lege șireturile de piele ale sandalelor, prefăcându-se că se ferește de plasă, care căzu peste arbitru. Hohotele mulțimii păreau să nu se mai sfârșească. Actorul rețiar își imobiliza adversarul și, în timp ce ridica mândru brațul pentru a-i da lovitura finală, îl izbea în față pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]