2,500 matches
-
puterea călcăilor și să-i deie direcția la dreapta sau la stânga, întru atâta era drumul de pravalatic 199, un drum anume croit ca să lunece sania de la sine pe pământ gol. Ne-am urcat deci fiecare câte într-o așa-zisă sanie cu câte un călăuz între hlube în loc de cal și... să dea Dumnezeu bine!... Lunecam în jos cu o iuțeală amețitoare, așa că de multe ori eu, care eram în frunte, când mă uitam îndărăpt la cei ce veneau în urma mea, mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în 6 ceasuri. Cursă fantastică, în care era de admirat ghibăcia și puterea călăuzilor care, cu picioarele mereu încordate, nu pășeau, ci lunecau brăzdând pământul cu călcăile fără să îngenuncheze o singură dată, ceea ce ar fi avut de efect răsturnarea săniei și căderea noastră în prăpastie. Mă rog, când m-am văzut jos, mi-am făcut cruce; mi s-a părut că m-am scoborât din ceri. A doua zi am plecat din Martigni cu drumul-de-fier și ne-am oprit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un timp, a transformat valoric opera după prezentarea în fața publicului. Dar pentru ca zestrea noastră de creații de operă să sporească, trebuie să existe mai întâi o motivație. Nimeni nu-și poate permite astăzi să depună o imensă muncă doar trăgând sania pe uscat, fără un folos! După cum s-a văzut, multe teme căutau o motivație patriotică pentru că așa se cerea, și numai dacă ne uităm la textele clasicilor luate uneori ca pretext de libret, ne și edificăm! Or, sentimentul patriotic, azi
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
în care lucra era totdeauna curată, sculele, de câte ori lăsa lucrul, le curăța și le punea la locul lor. ”56 Asemenea lui Iftimie Ignătescu erau mai mulți meșteri „rotari” în Lunca. Meșterul rotar făcea și osii „tocmea” tot carul, pluguri, grape, sănii, juguri. Foloseau diferite esențe de lemn: ulm (pentru butucul roții), frasin, carpen, stejar. Între cei mai cunoscuți meșteri rotari amintim pe Ghiță Hură, Toader Bârgăoanu, Toader Ignătescu (Chifan), Costică Ciobănuc, Gheorghe Prodan Tomescu, Alexandru Hură. Acești meșteri făceau după priceperea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
După arestarea preotului Păvăluță, rămâne singur în toată parohia și mil amintesc, că, atât cât a putut și a fost mai tânăr, străbătea prin nămeți toată parohia, iar când a mai îmbătrânit și îl durea tare un picior, mergea cu sania sau cu căruța. Am arătat deja lucrările de reparare și reconstrucție a bisericii făcute în timpul păstoririi sale. Despre părintele Cadar, ca om, pe care l-am cunoscut chiar din primii ani de liceu și de la el am învățat atâta limbă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai insistent despre dezvoltarea turismului, a turismului rural, despre valorificarea potențialului turistică al țării. Pentru turism rural și agroturism este necesară îndeplinirea mai multor condiții: a) factorii de mediu - cadrul natural - Ce oferă? Vânătoare și pescuit, sport, călărie, pârtie de sanie și schi etc.; b) infrastructură; c) baza materială: locuri de cazare, în construcții destinate acestui scop, cu toate utilitățile, cu asigurarea igienei, curățeniei; d) un personal specializat; e) un mediu ecologică cu valorificarea produselor din gospodării specializate etc. Ca orice
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Xenia tot la Agafton. Iachift (sau Iachint, iar pe numele laic, Iancu) este cel mai original între toți: hirotonisit arhimandrit la Socola, bea vârtos din vinul mănăstirii și arendează pământ, fumează și se îmbracă în civil; la trăsură sau la sanie, iarna, înhamă patru cai albi, pentru a-și demonstra noblețea nativă. Vorbea binișor franțuzește și nemțește și-i plăcea grozav vânătoarea. Matei, fratele poetului, povestește într-o scrisoare către Corneliu Botez că, venind la Ipotești, în toamna lui 1865, Iachint
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
protecție și m-am dus în instalație, unde se defectase peste noapte unul din cuptoarele de coacere a filamentelor. Pe la zece, cuptorul a fost aprins din nou, iar eu, lac de transpirație și murdar de cărbune, intru în birou, fluierînd Sanie cu zurgălăi, așa cum făceam ori de cîte ori eram obosit și mă întorceam să stau un timp pe un colț de birou ori pe vreun scaun liber. Intru, arunc în sus casca în semn de salut, o las să cadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nucă, ținea minte că în copilărie fura nucile din bucătăria bunicii, își îndesa buzunarele și fugea în camera de la stradă pentru a înghiți miejii pe nemestecate, uitându-se pe fereastră spre uliță, minunându-se de puterea armăsarilor focoși care trăgeau sănii acoperite cu cergi. Auzi clopoței și pocniturile bicelor. Iar dinții se înfipseră cu poftă în miejii de nucă, permițând gustului de copilărie trecută să depășească barierele timpului și spațiului. Înghiți încă o gură cu vin și murmură spune-mi o
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Leningradul În blocadé! - Sé le moaré de foame copilul pe un scaun, iar ei de pe altul sé nu se poaté ridică! - Sé moaré corbul negru al capitalismului! - Nu lumii nucleare! - În drum spre groapé sé-nghețe cel care-i duce cu sania și sé cadé! - Sé moaré pe scaun cu ochii deschiși! - Sé între cineva sé-i réstoarne cu piciorul, sé ia scaunele sé facé focul! - Sé se Încélzeascé la mîini și la picioare! - Sé viné pe urmé altcineva sé-i tragé de picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pe porc. Zece minute Înainte de a-l fi téiat În patru și de a-l fi dus În spinare În casé. Șasa s-a vézut trezit de ceasul cel roșu, mare, cu buton și cu télpi de fier că o sanie, care sună foarte tare. Mama i-a préjit doué oué pe care el le-a mîncat cu pîine și ceai, somnoros și nespélat, gîndindu-se la ceasul blestemat, la clasa lui pliné și la Învéțétoarea care se oprea din vorbit cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
somn Își trase bocancii și trecu În fața oglinzii, unde Își aranjé pérul. Și-l piepténé pe dreapta, așa cum se cuvine unui pionier. Pe urmé Își trase cémașa și-și lué ghiozdanul. Ceasul cel roșu cu télpi de fier că o sanie avea acul cel scurt la opt și acul cel lung la noué. Acul cel mic, subțire și galben, stétea la șapte, ca Întotdeauna, si Șasa nu-și putea aduce aminte dacé sunase sau nu. Ghiozdanul i se hurduca În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pavagiului. Luna fugea prin nori, noi fugeam duși de-o soarte de fier. Mă bucuram c-o să mor în curând, dar, vai, decepțiune! Ieșirăm afară de barieră la o căsuță mică. Acolo ne coborârăm din căruță ca să ne punem într-o sanie c-un cal numai, c-un soldat cu pușcă și c-un cociș înarmat și el. Sania zbura ca o nălucă a văzduhului prin câmpia cea albă sub cerul arămiu. Zburam mereu asemenea viselor teribile a poeților norvegieni pin câmpii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mor în curând, dar, vai, decepțiune! Ieșirăm afară de barieră la o căsuță mică. Acolo ne coborârăm din căruță ca să ne punem într-o sanie c-un cal numai, c-un soldat cu pușcă și c-un cociș înarmat și el. Sania zbura ca o nălucă a văzduhului prin câmpia cea albă sub cerul arămiu. Zburam mereu asemenea viselor teribile a poeților norvegieni pin câmpii numai de neauă, în urletul cel departat și flămând al lupilor, în vâjâitul geros al vântului, zburam
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
demonul din mine trezindu-se și strîngîndu-mi sufletul cu ghearele lui... Asta-i, asta-i ce doresc... Numai nimic nu jumătate, nimic nu meschin... totul întreg, sau să turbez de bucurie, sau să turbez de durere... Turbarea, iată idealul meu! Sania zbura pe stradele ninse și largi ale orașului, în aer clipea, ca o pleavă [de] diamante, câte un fulg de ninsoare, luna trecea în floarea chihlibarului pin nourii vineți, închegați p-ici, pe colo în bucăți rupte și negre, răriți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
luna trecea în floarea chihlibarului pin nourii vineți, închegați p-ici, pe colo în bucăți rupte și negre, răriți și desfăcuți pe alte locuri în fâșii și-n trențe de argint, deasupra cerul cu bolta lui oțelită, pe strade în urma săniei se desemnau urme-n omăt, ca și când gelăul ar fi trecut lung, lung pe [o] podeală de tei... zurgălăii cailor de la sanie zângăneau în răstimpul treapătului cailor și în sanie, înveliți în blane de lup cu fața de postav măsliniu, era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe alte locuri în fâșii și-n trențe de argint, deasupra cerul cu bolta lui oțelită, pe strade în urma săniei se desemnau urme-n omăt, ca și când gelăul ar fi trecut lung, lung pe [o] podeală de tei... zurgălăii cailor de la sanie zângăneau în răstimpul treapătului cailor și în sanie, înveliți în blane de lup cu fața de postav măsliniu, era doctorul de Lys, cu urechile-nfundate într-o căciulă de jder, și Angelo, a cărui blană se ținea abia de umeri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de argint, deasupra cerul cu bolta lui oțelită, pe strade în urma săniei se desemnau urme-n omăt, ca și când gelăul ar fi trecut lung, lung pe [o] podeală de tei... zurgălăii cailor de la sanie zângăneau în răstimpul treapătului cailor și în sanie, înveliți în blane de lup cu fața de postav măsliniu, era doctorul de Lys, cu urechile-nfundate într-o căciulă de jder, și Angelo, a cărui blană se ținea abia de umeri, încît pieptul era neacoperit de ea, așa cât
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Pe cap o pălărie naltă de castor, și fața palida lasată-n voia răcelei și a fulgurărei fulgilor de ninsoare, care-i păreau o binefacere în amețeala sufletului său. Ochii erau legați c-o batistă de mătasă neagră. Unde se ducea sania el n-o știa... în fine, ea intră pe o poartă într-o ogradă solitară îngrădită c-un gard putred de mult, deasupra căruia atârna în șiruri dese și vii, ca un val nestrăbătut, răurusca desfrunzită, neagră, ghemuită cu miile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
osteneală și poate că această oboseală îl făcea imperceptibil pentru nouă dureri și nouă delirii... - Haide, zise ea, să ieșim de - aici... Ea-i legă ochii... și ieșiră iute în aerul cel rece a nopții de iarnă. Afară aștepta o sanie a cărei cai băteau pământul de nerăbdare... Cezara-l apucă pe Angelo-n brațe ca pe un copil, îl aruncă în sanie, într-o blană mare, sări și ea lângă el, înfășă blana împrejurul lor [al] amândurora... Caii începură a zbura și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de - aici... Ea-i legă ochii... și ieșiră iute în aerul cel rece a nopții de iarnă. Afară aștepta o sanie a cărei cai băteau pământul de nerăbdare... Cezara-l apucă pe Angelo-n brațe ca pe un copil, îl aruncă în sanie, într-o blană mare, sări și ea lângă el, înfășă blana împrejurul lor [al] amândurora... Caii începură a zbura și ei erau învăluiți ca-ntr-un cuib pufuit de vrabie, își scoteau capul numai când voiau... Ca și când ar fi fost
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei... fericiții! Spre sară veni de Lys să-l ia din nou... - Nu mă mai duc... nu voi s-o mai văd... - Nu vei mai vedea-o, îți promit... - Atunci... atunci, haide! După ce-i legă ochii, ei ajunseră iarăși cu sania în curtea descrisă deja. Coborâră scările în suteranele amicilor întunericului... De Lys îl lăsă singur... El își luă legătura de la ochi... Se afla într-un cabinet mic, tapisat cu negru... Un cămin de marmură roșie, cu foc, o oglindă-n
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe Angelo, d-șoară, zise el cu tonul fără espresie și firesc, cum e felul lui de a vorbi... Nu", zic eu. "Haide-n astă - sară în clubul Amicilor întunericului, dacă vrei să-l vezi... Dar nu voi să-l văd... " "Sania mea te va lua", zise el. Dar nu voi să merg cu sania d-tale... " " Ea va sta la portița grădinei d-tale", zise el, ridicîndu-se și surâzând. Angelo, m-am dus noaptea în grădină, am deschis portița, m-am
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
felul lui de a vorbi... Nu", zic eu. "Haide-n astă - sară în clubul Amicilor întunericului, dacă vrei să-l vezi... Dar nu voi să-l văd... " "Sania mea te va lua", zise el. Dar nu voi să merg cu sania d-tale... " " Ea va sta la portița grădinei d-tale", zise el, ridicîndu-se și surâzând. Angelo, m-am dus noaptea în grădină, am deschis portița, m-am pus în sanie și iată-mă-s. Ea luă dreapta lui în amândouă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
va lua", zise el. Dar nu voi să merg cu sania d-tale... " " Ea va sta la portița grădinei d-tale", zise el, ridicîndu-se și surâzând. Angelo, m-am dus noaptea în grădină, am deschis portița, m-am pus în sanie și iată-mă-s. Ea luă dreapta lui în amândouă mânuțele, o bătu ș-o sărută apoi... - Lilla! - Lasă-mă, Angelo... eu nu mai am ce-ți da... ți-am dat tot... De mult n-am mai fost stăpână pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]