1,540 matches
-
nume Feri ne-au pus să ne aliniem, nu obligatoriu după înălțime, important era să stăm frumos aliniați, nu prea departe unul de celălalt, iar când ne aliniaserăm cu toții, muncitorul pe nume Traian i-a dat și lui Prodan o sapă, așa, a spus, tu nu trebe să muncești, doar să le arăți celorlalți cum se folosește unealta, ia înfige-o frumușel în pământ. La început, Prodan n-a vrut, mi-am dat seama de asta după felul în care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mă gândeam deci la toate astea și spatele mă durea tot mai rău, mă dureau și palmele, însă de oprit din lucru n-am îndrăznit să mă opresc. Bineînțeles, Prodan nu mai lucra de mult, se plimba în urma noastră cu sapa în mână, îndemnându-ne să lucrăm, lui Áronka i-a și tras una peste cur, dar unul dintre muncitori i-a zis să nu mai facă așa ceva, că-l rupe-n bătaie, e de-ajuns să fie atent și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
când am întors o dată capul, apoi s-a pus și Prodan lângă ei, în urma noastră rămânând să patruleze doar frate-su, iar când m-am uitat a doua oară, atunci am văzut că jucau cărți. Deodată Áronka, vrând să înfigă sapa în pământ, a picat pe jos, i-a alunecat talpa de pe lamă, a căzut într-o rână și a rămas întins acolo, cu un picior în groapă, de parcă n-ar mai fi avut de gând să se ridice, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să nu-mi fie teamă, că vocea sângelui o să-și spună cuvântul, iar dacă o să fiu destul de curajos, atunci toate o să se termine cu bine. Apoi cei doi muncitori s-au așezat la loc, pe pătură, după ce Traian lovise două sape între ele, strigând că pauza-i gata, se mai lucrează o oră, după care toată lumea e liberă să plece la masă, cu condiția să revină în două ore. Atunci ne-am pus iarăși pe săpat, eu mai eram încă amețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
strigând că pauza-i gata, se mai lucrează o oră, după care toată lumea e liberă să plece la masă, cu condiția să revină în două ore. Atunci ne-am pus iarăși pe săpat, eu mai eram încă amețit, părea că sapa sapă de la sine, aruncam pământul peste umăr, trăgeam cu coada ochiului spre drum, numai că nimeni nu venea, nu voiam să mă uit tot timpul, dar nu puteam să mă abțin, și atunci am închis ochii ca să nu văd drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
trăgeam cu coada ochiului spre drum, numai că nimeni nu venea, nu voiam să mă uit tot timpul, dar nu puteam să mă abțin, și atunci am închis ochii ca să nu văd drumul pustiu, îi deschideam doar cât să înfig sapa în pământ, dar nici asta nu mă ajuta, și cu ochii strânși vedeam chipul tatei, și în vreme ce pământul se fărâmița, mă gândeam la vărsatul de vânt, dar n-am vrut să-mi imaginez bășicile, și atunci, deodată, s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
măgari, și unul avea o talangă de gât, și baraca era mare de tot, și era vopsită în cenușiu, și sus, pe ea, ședea nu știu cine, înfofolit într-o pătură, care mâna măgarii cu un băț lung, și atunci am scăpat sapa din mână și m-am uitat la mogâldeața aia, purta o cască de miner, nu i-am văzut fața, iar mersul nu-l recunoșteam, și baraca se tot apropia, a intrat în fine pe teren, iar chipul celui ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
luminează și mai mult când vede că în disecția politicianismului actual, foarte regretatul Academician Florin Constantiniu, nu este singur. În România profundă, atâtea conștiințe pertinente sunt atente la jaful năvalnic neobolșevic, mascat de democratizare și care a adus poporul la sapă de lemn. Memoria istorică e o componentă a identității naționale pe care acești nelegiuiți n-o au, nu vor s-o aibă. Aduși de valuri și vânturi la suprafață și împinși la mal, repede l- au escaladat ca toți impostorii
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
familiilor în blocuri cu lungi culoare, într-un capăt bucătăria, în altul wc-ul. Statul la coadă și într-un capăt și în celălalt!... La bătaia de tălangă sau sunet de goarnă, lumea urma să iasă în răspântie să-și ia sapa, cazmaua, etc., etc. și să pornească la spargeri de normă pe câmpuri, cântând: „Pân’ la urmă o să piară dușmanii poporului...” și Dumnezeu le-a ascultat cântecul: i-a luat pe fugă din istorie. Din abatorul de la Pitești, Gheorghiță ajunge în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Savele, de ce în 23 de ani românii nu s-au mai scuturat de frica indusă la scară națională de acești factori dezagreganți; de ce-i ascultă și acum pe comuniștii în prelungire; să ne mai întrebăm de ce românii au ajuns la sapă de lemn? De ce pleacă din țară unde văd și nu văd cu ochii? Nu este cazul să facem bilanțul enorm al pagubelor pe care ni le-au produs alogenii comuniști în frunte cu conducătorii lor evrei? Despăgubirile ar fi imense
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
i se încredințau câțiva boboci, pe care trebuia să-i păzească (avea, de acum, o sarcină, o răspundere, după puterile lui). Pe măsură ce copilul creștea, lua în primire păscutul mieilor, apoi al oilor sau vitelor, până când se dovedea vrednic să mânuiască sapa, secera, coasa sau plugul. În felul acesta, copilul era integrat treptat în munca și preocupările familiei, fiind pregătit pentru timpul când va ajunge „gospodar la casa lui”, munca devenind, prin exemplu și exercițiu, un mijloc educativ de maximă importanță. Îmi
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
mai democratic, recomandat călduros de marele om de stat Băsescu, în relația cu presa, bineînțeles. Dar poporul, poporul care înseamnă talpa, dacă nu opinca țării, cum a sărbătorit această zi de importanță națională, mă veți întreba. Păi românii, ajunși la sapă de lemn nu au sărbătorit, ci au mâncat, mai mult sau mai puțin pe săturate de ziua României, fiindcă s-a decretat pe ascuns o altă sărbătoare, măreața sărbătoare a fasolei cu ciolan, a sărmăluțelor și țuicii fierte, date în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Băsescului, zmeul trăscăului, și terminatorul flotei românești. O să mă contraziceți, spunându-mi că de fapt, aceste vremuri, sunt vremuri demne de plâns de milă și nicidecum distractive, dar vă rog să vă gândiți un pic bunii mei concetățeni, ajunși la sapă de lemn, ce face românul când încă nu i-a ajuns cum se cade, cuțitul la os? Cred că ați ghicit, face haz de necaz și se veselește nevoie mare, distrându-se pe rupte de răul altuia. Păi unde ați
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cetățenii, pentru a ieși din marea recesiune. Noi, am cumpărat o mare parte din datoriile lor, așa că, acum lucrează pentru noi”, spune profesorul. Mesajul poate părea pueril și naiv, privit de la înălțimea analiștilor noștri economici, care ne-au adus la sapă de lemn, dar pus în contextul internațional, capătă cu totul altă relevanță. Iar la noi, Băsescu vorbește în continuare de creștere economică în 2011... Noi ca anticomuniști convinși de Băsescu, refuzăm să acordăm atenție ratingurilor Dagong. Chiar domnii americani la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
O chema de câte ori avea nevoie să o ajute când făcea curățenie generală; să-i lipească cuptorul de pâine care se afla în curte sau să-i văruiască prin camere, de obicei, primăvara, înainte de Paști sau o chema când era de sapă prin grădina de legume sau la vie. Au plecat cu toții la cules de porumb, în remorca atașată de tractor. Vremea frumoasă de afară te scotea din casă, la muncă, astfel că, pe ulițele satului se auzeau huruiturile roților de la căruțe
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
înroșite mintea-mi zdrobită de lanțurile durerii aleargă prin vreme în trecut în prezent despletind amintiri rătăcește prin dansul limbilor ce-mi pictează tavanul pe fond negru adorm și trag cortina peste încă o zi din vremea care curge, și sapă... Cutie de suflet... pe degetul muntelui pereche mi-am încolăcit aura sufletului obosit și stingher peste care am simțit zăvorul inimii tras cutie de suflet în adâncul peretelui ce tresaltă în înlănțuirea tangentă a piepturilor aprinse de scâncetul dorului scăpătat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
într-o cetate, Tăcerea în mine si-a făcut popas, Și-mbracă ceasul de singurătate Iar inima nicicând n-o să tresară, Și nici privirea limpede de apă, Când visul pur pe frunte se coboară, În somn ce umbra clipelor o sapă. Din noaptea ce-a trecut atât de lesne, Ca o șoaptă-ntunecată veșnic, Fiori mă trec din creștet până-n glezne, Ce ard ca lumânările în sfeșnic. Iubesc surâsul... Iubesc surâsul zilei care vine În linii suple ce unduind se scurg
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lipiți pământului, vai de maica lor, și pe deasupra, puturoși și bețivi... Pe lângă ăștia, mai sunt și țiganii spoitori de la Dobreni, care nici n-au pământ, dar nici nu vor să-l muncească!... Dacă s-ar găsi alții să dea cu sapa-n locul lor și ei să se aleagă cu bucatele, ar fi primii dintre toți, dar așa... Cu cine mama dracului să faci întovărășire?.... Nouă ne-ajunge dacă se face întovărășire și pe 15 20 de pogoane de pământ, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Pușlamaua mi-a zis că lângă el bannero. Am tras un șut în drapel. Un roi de insecte își luă zborul, bâzâind. Dolphine scrâșni: — Scârbelor! Și le vântură cu torța. Din groapa de la picioarele noastre se ridică un miros fetid. — Sapă, i-am spus. Dolphine se apucă de treabă. Eu am trecut în revistă fantomele - Betty Short și Laurie Blanchard - și am așteptat să aud lopata lovindu-se de oase. Când am auzit prima oară zgomotul, recitam un psalm pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îndeplini decât munci fizice. Nu știu dacă țineți minte, dar apăruseră odată la noi pe piețe niște nasturi în formă de romb, din plastic. Aici erau făcuți. Vagoane întregi de nasturi erau trimise de-aici, apoi mături, fărașe, lampioane, tocătoare, sape, abțibilduri. Dar totul s-a dovedit a fi nerentabil, căci, deși prețul forței de muncă era practic zero, trebuiau aduse aici materiile prime, ceea ce costa enorm. Oamenii s-au retras, i-au lăsat în plata Domnului. — Hai să mergem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și că nu era, în ciuda nenumăraților pistrui, tocmai urâtă. Se vedea cât colo că era o femeie pe care te puteai baza, la o adică, femeie muncită, care nu se sfia, când era momentul, să pună mâna pe furcă, pe sapă sau pe topor și să-ți dea una-n cap dacă te apropiai prea mult. — Să facem câțiva pași... propuse timid comandantul. — Să nu se interpreteze... răspunse cu aceeași timiditate tânăra. — Sunt căsătorit, am copii, prezint toate garanțiile, nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nu totdeauna se nasc legende. De pildă, o legendă a automobilului nu s-a născut. - Sau mai corect spus a durat foarte puțin: o clipă, datorită dezvoltării și răspândirii rapide a tehnicii timpurilor moderne. Fiindcă, după câțiva ani, flăcăul cu sapa care se crucea văzând căruța diavolului a putut să se facă șofer. - Atunci de ce a rămas legenda centaurului? Oare calul s-a răspândit așa de încet? - Da, firește. Calul era scump. Târziu după hicsoși, în Egipt un cal costa cât
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
socotește cineva, leafa unui ceramist nu e un capăt de țară și Cosiția, verișoară a doamnei Frofrony, acceptă să pripășască în tabăra ei, alături de un câine, un canar și-o pisică, și-un ceramist. Cele șase luni de muncă drăcească sapă, în sufletul blajin al lui Ulpiu, cicatrici exemplare. E adus, din nou, pe buza prăpastiei, dar nu din cauza efortului propriu-zis, ci doar pentru că persoana sa e, din nou, ținta infernalelor vexațiuni amoroase. Doamna Cosiția e un satrap, iar viața ei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chaos - tu, lipsă de viață, 70Tu, ce pân și la geniu spui numai ce-i în cărți; O, slabă fulgerare... cea, cărui nu te teme, Îngheți nervul vieții din fugătoarea vreme, Când alții cu-a lor gânduri mereu în lume sapă, - Istorie e viața ce scrisă e pe apă -; 75Pe tine, dulce-amică, pe tine întuneric, Tu, care c-o suflare stingi jocul cel feeric Al lumei sclipitoare - pe tine, gând de noapte, Te stinge o femee cu tainicele-i șoapte. Nimic
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iar Va nu știa de ce ochii fetei Îl fixau cu acuitate. Tu Înțelegi ce spun eu? Va răspunse: Îhî, oleac-așa. Bine, am să spun de la Început! Știi vr-un corp sau organ care la temperatură se mărește? Nț! Fieru’ băi! Și sapa Înfierbântată În soare la prășit? Da, băi căpățânosule! Și sapa și ceva ce ai tu și habar n-ai ce! Adică, tu crezi că demiaza, când soarele Îi cel mai fierbinte Îi sporu’ mai mare la prășit pentru că sapa se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]