2,394 matches
-
televiziuni cu circuit închis...” (imnul 115). Avem de-a face, pe ansamblu, cu o meditație poematică despre trecerea timpului, neliniștea apropierii sfîrșitului fiind conjurată prin interograrea continuă a lui Dumnezeu. O scriere ce se vrea „totală” și ascensională. O carte savant construită, în care poezia se subsumează - repet - rugăciunii, dînd seama de cele esențiale. Căci, dacă nu poate servi drept ars moriendi, ea caută măcar să recupereze efemeritatea vieții în relație cu alteritatea supremă. Rezultatul, neobișnuit, poate lăsa senzația de prea mult
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
un tom polemic scris cu vervă gazetărească, dar pe deasupra e un volum în care polemica e însoțită de o diatribă veritabilă, lucru rarisim azi. Diatriba e acel act de agresiune făcut de pe o poziție care poate fi apărată cu mijloace savante, pe cînd polemica goală e schimb de replici fără sprijin într-o concepție inițială. Tocmai de aceea polemicile de idei au dispărut, lor lipsindu-le diatriba unui gînditor la care ofensa se hrănește din cîmpul unor gînduri, nu doar din
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
a vivacității asumate de stilul jurnalistic însuși: în comentarii glumețe, ironice - și mai ales in titluri. Procedeul e destul de justificat în intitularea unei rubrici clar legate de oralitate - "Bancu' zilei" (L 2521, 1998, 23) -, sau cînd contrastul comic cu termeni savanți ori cu neologisme la modă e intenționat: "Nea Becali, potoleste-te odată cu clonatu' asta..." (ACaț 9, 1997, 8); "megastaru' fi-va tata" (RL 2013, 1996, 8). Apar însă și destule excese: transcrierea pronunțării nu e totdeauna suficient de motivată - mai
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
e ca o haină. Arareori te dezbraci de ea. O pui pe scaun, pe pat, pe cuier, dar niciodată în cui. Afară de cazul în care e tocită, deteriorată, degradată. Sau prea largă. Ori a intrat la apă. Ca, bunaoară, muzica savantă, care prin înmuieri, spălari, clătiri și uscări repetate s-a ponosit și strâmtorat, devenind aproape inutilizabilă. Din a te face să urli fiindcă o dorești, s-a ajuns la a-i vedea pe alții în vis cum o îmbracă. Și
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
a te face să urli fiindcă o dorești, s-a ajuns la a-i vedea pe alții în vis cum o îmbracă. Și te simți trădat de muzica purtată în altă parte, aidoma femeii ce zâmbește rivalului tău. 2. Muzica savantă și-a croit opusurile din varii stofe și pânzeturi, care de care mai surfilate și mai apretate: tergalul pentru Evul Mediu, gabardina pentru Renaștere, brocartul pentru Baroc, mătasea și satinul pentru Clasicism, catifeaua pentru Romantism, melana și celelalte țesături sintetice
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
se vadă tivul, de când materialul din care este croită începe să se uzeze, rărindu-se, scămoșându-se, zdrențuindu-se, de când își exhibă cu nonșalanță metabolismul, viscerele, arderile ca niște poveri de temut ce ruinează armonia dintre suflet și trup, muzica savantă slujește ceea ce este frivol în existența oamenilor serioși și ceea ce este serios în viața oamenilor frivoli, probând că știe de ce fuge, dar nu mai știe ce caută. 12. Așa cum nu rupi un cârlig pentru ca să îți prinzi la butonieră o floare
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
împotriva obiceiurilor consolidate, ca un pseudo-dușman al tuturor mărginirilor. 13. Un proverb arab spune că oricât ar fi de încinsă, apa tot stinge focul dacă este aruncată peste el. Din păcate, oricât de groasă, de matlasată ori de îmblănită, muzica savantă nu mai este în stare să apere trupul și cu atât mai puțin sufletul omului contemporan de gerurile și viscolele noilor vremuri.
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
să rămâie mai prejos de ‘cellalt’”, în vreme ce locotenentul invită doar vreo trei fete, între care și Marta, pe fața căreia Apostol vede „o mândrie și o bucurie rău ascunsă”. Dorința, atâta câtă este, pare dictată numai de sentimentul rivalității - un savant dozaj de gelozie și mimetism, menit să umple de otravă sufletul lui Bologa, pe zi ce trece: „Se simțea nenorocit și-l băteau gânduri de moarte. Se compara cu locotenentul în inima Martei și era sigur că Marta alege uniforma
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
profesorul berlinez Otto Flamm e invitat de Academia Franceză să țină o conferință privitoare la aspectele matematice ale jocurilor de noroc. Sigur că în spatele acestor teorii inofensive se află afaceri politice de-a dreptul tenebroase. Altfel, pe parcursul călătoriei cu Zeppelinul, savantul și tânăra lui secretară n-ar fi fost însoțiți de la o distanță proteguitoare de doi agenți ai guvernului german. Presupusa eficiență marțială a acestora n-are ocazia să se manifeste. Discursul lui Flamm e impecabil din perspectivă retorică, în așa
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
găsiți la timp". "Toți specialiștii patriei n-au reușit să dea de oamenii ăia degerați într-o pădure" El a continuat: "Trăim într-o țară care, în numele comandamentelor globale antiteroriste, investește anual camioane cu bani în tot soiul de device-uri savante, chipurile, capabile să găsească acu-n carul cu fân. În pratică, însă, toți specialiștii patriei n-au reușit să dea de oamenii ăia degerați într-o pădure. Care aveau mobilele la ei. I-a găsit pădurarul...". Iovan, declarat, din păcate
Ciutacu, vorbe dure despre accidentul aviatic din Munții Apuseni () [Corola-journal/Journalistic/49210_a_50535]
-
și să ne facă să înțelegem liniștea noastră cotidiană din epocă, acceptarea fără vreo tentație de problematizare a absurdului dens în care viețuiam. O pagină bună de literatură poate face uneori pentru cunoașterea specificului unei epoci mai mult decât studiile savante de istorie. S-a spus că piesele lui Shakespeare sunt cea mai bună cale de cunoaștere a specificului Angliei elisabetane, iar la noi, comediile și schițele lui I.L. Caragiale oferă panorama exactă a lumii românești din preajma anului 1900. Puse cap
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
Daniel Cristea-Enache Cum evoluează, cum se maturizează un tânăr cronicar? La început, opiniile îi sunt ferme, tăioase, peremptorii, iar stilul - naiv, emfatic, cu prețiozități de seminar universitar. Vrea să arate cât știe și introduce în spațiul unei recenzii considerații savante, interpretând în exces și trecând dintr-o subtilitate în alta. Cititorul avizat surâde: treptat, criticul își va limpezi expresia și își va lărgi orizontul, renunțând la scientisme și la tonul dogmatic al începătorului, pentru a înregistra nuanțele literaturii. Unghiul ascuțit
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
lucru care m-ar fi pus în încurcătură. Un minut de concentrare a creierului meu minunat și cea mai complicată întrebare se rezolva în cel mai simplu mod. M-au dus chiar și la Institutul Creierului, ca să mă arate profesorilor savanți. Aceia au măsurat, cu ajutorul electricității, inteligența mea și pur și simplu au rămas mască. Niciodată n-am mai văzut ceva asemănător", - au spus ei. Eram căsătorit, dar o vedeam foarte rar pe nevastă-mea. Ei îi era frică de mine
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
le controleze geanta la ieșirea din instituție și că patronul e cu ochiul în permanență pe producție! Așa se explică desigur "deturnarea" infracțiunilor spre zone necunoscute sau slab reprezentate până în 1989: jaful armat, răpirile, violurile în serie, asasinatele bestiale, escrocheriile savant orchestrate, cu participarea unor personaje de înaltă calificare profesională. Revenirea în prim-plan a securității (aflată, pe față sau mascat, la conducerea mai tuturor instituțiilor financiare din România) dovedește că unica organizație independentă din vremea comunismului (Ceaușescu nefiind, la rigoare
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
după dispariția lui Iosif Sava. Acesta devenise un etalon în materie, reușind să topească într-o formulă numai de el știută, erudiție, spirit ludic, promptitudine în reacții, știință a dozării (intuia perfect momentul în care trebuia să taie dizertațiile prea savante ale invitaților sau să lase suspansul asupra unor răspunsuri prin introducerea faimoaselor sale reprize de muzică) și cabotinism. Iosif Sava nu ezita să se pună pe sine în ipostaze intelectuale inadmisibile (nici pînă astăzi nu știu dacă unele dintre ideile
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
drept cel mai semioclast curent cu putință. Și totuși, ca să rămânem numai în perimetrul românesc postbelic, de la Ion Pop la Matei Călinescu, nu puțini sunt criticii importanți care i-au dedicat analize sobre și profunde. Aceasta e, de altminteri, linia savantă pentru care Paul Cernat optează fără ezitări. E adevărat că în cuprinsul studiului sunt citate cu îngăduință lucrări marginale, ca aceea din 1932 a lui Const. I. Emilian, Anarhismul poetic, (prima teză de doctorat referitoare la poezia perioadei) sau aceea
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
unui dezinhibat autocentrism. Mai mult, fiecare vers și aproape fiecare cuvânt, reluat în forma lui originară și însoțit de o nouă, multiplă traducere - în funcție de context -, este explicat de autoare pe îndelete, cu proverbiala răbdare a dascălului clasicist, dar fără pedanterii savante, și plasat în rețeaua unităților semantice pe care o configurează un număr limitat de distihuri. Nu ne îndoim că oricare cititor, inclusiv specialist, are nevoie de așa ceva. Amatorul - pentru că simpla traducere, fie și cea mai exactă gramatical, așteaptă, provocator, un
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
descrie tovărășii de călugărie mai mult pentru a fixa, pe hîrtie, obiceiuri și cutume, mai toți practicînd activ yoga, meditînd, si actualizează spiritualitatea cărților sacre, pe care, unii, le citesc. Cu siguranta, aici, in mînăstire, a studiat, măi adîncit, viitorul savant practicile yoga, descrise, apoi, în cartea omonima. Să notez că memorabile sînt paginile despre cobră neagră și despre leproși. Dl. Mircea Handoca a pregătit, după ediția a II-a, din 1935, a acestei cărți o foarte bună ediție, însoțită de
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
însele, carcasele își recuperează conținutul, grafiile gratuite promit, într-o altă viață, dezvăluiri esențiale. IOAN Ștefan Câlția: pofta imensă de a povesti face din el un personaj inepuizabil, imprevizibil și posesiv. Vecin cu Bosch, călător prin terifiantele spectacole sabatice, amestecă savant halucinația cu viclenia în dezlănțuiri infernale care mai mult incită decît înspăimîntă. Infernul său nu are nimic punitiv, el creează chiar o anumită stare de confort; ființa se relaxează, morfologia devine labilă, vegetalul, zoologicul și umanul se intersectează și sfîrșesc
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
sufletului). Medicina e arta vindecării, nu știința ei. Sau cu vorbele lui Stoicescu: „Trousseau, distinsul clinician, zicea că cel mai rău savant este acela care nu este niciodată artist și cel mai rău artist este acela care nu este niciodată savant. La nici o altă știință nu se pot mai bine aplica tezele lui Trousseau decît la medicină.” (p. 196) Octavian Buda, licențiat în medicină și filosofie, și-a alcătuit volumul dintr-o intenție augustă: „Este o invitație la a medita asupra
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
plăcerile de altădată, se pare că încă există persoane dornice să-și vadă cu orice preț numele, în ipostaza de autor, pe o carte. Un asemenea caz este poeta Mirela Mares, autoarea unui volum cu un titlu înșelător prin prefixul savant care nu trimite însă nicăieri: Metaprovocare. (Poate pentru că de vreo provocare pur și simplu nici nu se pune problema.) E un caz de poezie sovăielnic-adolescentină, abia trecută de vîrstă infantilă. Nimic nu prevestește, aici, vreo sclipire lucida de maturitate. Fără
Nici o provocare by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17693_a_19018]
-
fidel sensul incursiunilor mele melodice, armonice, ritmice. Un singur auditor este de ajuns. Altminteri, cred că nu aș putea compune. - Așadar, unul sau mai mulți ascultători; un public real și un altul imaginar, virtual. Dar care este rostul creației muzicale savante în lumea noastră? - Ernest Hemingway numea marea "the last free place on earth". Cred că muzica așa-zisă cultă e ca marea: o oază de libertate. Celelalte tipuri de muzici sunt, mai curând, "a business"; cu tot dinadinsul simple, atrăgătoare
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
place on earth". Cred că muzica așa-zisă cultă e ca marea: o oază de libertate. Celelalte tipuri de muzici sunt, mai curând, "a business"; cu tot dinadinsul simple, atrăgătoare și, foarte important, familiale (dar și de vânzare). între muzica savantă, cum îi zici, și muzica de consum, este aceeași diferență ca între o banană și un cangur. Pe de altă parte, cred că cea dintâi are abilitatea de a comunica idei și chiar de a ne salva, discret, conștiințele, în timp ce
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
ori să nu mai scrie deloc, "soluția lui Gribouille", "care se băga în rîu ca să nu-l mai ude ploaia", ori să adopte un alt semnificant, apucîndu-se bunăoară de cinema sau de teatru sau de pictură, ori să se facă savant, "teoretician intelectual, să nu mai vorbească decît dintr-o perspectivă morală, curățată de orice senzualitate a limbajului". Idei ce pot fi regăsite parțial și la Phillipe Sollers, care combate "formalismul", considerat un fenomen specific francez, un "neoacademism francez". Ar fi
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
Liviu Dănceanu Și-a edificat muzica savantă a ultimelor decenii formele-i specifice? S-a întrupat ea oare în configurații, siluete, profiluri ori în tipare, modele, calapoade, șabloane lăuntrice proprii, în stare să le articuleze și să le motiveze sintagmatic? Exceptînd cîteva răzlețe preocupări de edificare a
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]