1,560 matches
-
cu aparatul de știut, spontani țigani, virtuțile pe care le ții cît nu le știi, în locul social dat evreii lui Marx au privilegiul să fie evrei, cu toate stigmatele privilegiului cine sînt eu? da' cît stă trenu' aicea, bată-l scîrba! fată, ăia care m-o ofensat! ce nu poți să spui vine conținut al mesajului, dacă sîntem suporturi energetice cum suportăm? Podu Iloaiei dar ei în clipa asta simțeau c-o să rămînă, călătorie de studii și te aștepți la concluzii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mai..., ai încercat? Cum? întreabă Dorel. Păi, cum să-ți spun, cu...picioarele mai..., Doamne, mi-i și rușine. Dorel s-a prins cam despre ce-i vorba și și-a schimbat stilul de muncă. Natașa nu era rea de scîrbă și se străduia să învețe figuri noi. N-o mai lungim degeaba! După un an de zile, rezultatul a fost zero barat. Soacra băiatului, ca orice soacră, rîdea și glumea adică: Ei, Natașa, poate trebuie să schimbi cocoșul... Dorel ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
condiția mea se îmbrăcau frumos, trăiau bine dacă aveau prieteni printre turiști. În general, erau pensionari foarte generoși și, uneori, le trimeteau bani, chiar cîte un an, doi. Adică lunar. Eu nu mă puteam apropia de bătrîni, nu-mi era scîrbă, dar îl vedeam în ei pe bunicul dinspre mamă. Mă jenam și cînd mă atingeau puțin, începeam să plîng. Norocul tău, Zulueta. Te protejai într-un fel... Dar ar fi fost preferabil. Eu m-am îndrăgostit de Domenique, un francez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o diminuați barem, prin rulmenți și unsori, În mașinăriile voastre, căci e rea. Dar nu ungeți șinele tramvaiului, dimpotrivă presărați nisip; frecarea e, carevasăzică, bună. Și sunt convins că dacă ar dispare frecarea, bucuria din mașinării se va transforma În scârbă când veți patina pe asfalt În plină vară, altfel decât pe „rolele“ care se dau de-a dura pe Copou, din calea cărora fug mai abitir ca dracu’ de tămâie. Vă iert totuși subiectivismul: Într’o lume relativă, fără șanse
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lui se perindă multă lume, cu zeci și sute de mii, dar nu s-a Întâmplat niciodată să se plângă cineva că i-a dispărut un leu barem. Ba uite că acuma s-a Întâmplat, dacă a avut-o pe scârba aia smolită lângă ea ca s-o ispitească. Aia e, că Steluța a căzut În abatere... mmmâânuu. În privința banilor, Pepino poate să pună mâna-n foc pentru Steluța. Și dacă s-o fi dus cu tovarășul ăla al nostru negricios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu blândețe Aia. Știu că Pământul-Mumă îmi va încredința trupul viermilor care nu mă vor cruța: să purifice materia degradată e chiar datoria lor. Și totuși nu sunt deloc liniștit. Oricât mă străduiesc, nu pot să-mi stăpânesc frisoanele de scârbă teribilă. Mă traumatizează ideea că acești prădători nesătui stau permanent la pândă ca să mă transforme într-un hoit fără identitate. Ritual Aproape în fiecare zi mă duc singur pe țărmul mării. A devenit un ritual foarte plăcut. Aștept briza ușoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cadavre de oameni și animale cărora li se dădea foc în gropi speciale, săpate ziua. Fumul înecăcios și duhoarea încinsă te opreau să-naintezi în afara zidurilor. Înăuntrul acestora, miasmele fetide îți infestau nările, aducându-ți în corp o stare de scârbă imensă. Dinaintea acelei realități mortificante, fantezia mea de poet devenea săracă și stearpă. Poezia nu are niciodată instrumente suficiente ca să descrie degradarea. Pe străzi, trupuri de oameni lungiți pe jos, în pozițiile cele mai bizare și perverse, scoteau sunete stranii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și densă începe să-mi curgă din gură. Mă privesc în oglindă și simt o teribilă spaimă văzând în ce stare de degradare am ajuns. Continui să-mi masez gingiile și să scuip materia aceea grețoasă. Simt că leșin de scârbă. Ies din cameră, dau vreo câteva raite în jurul casei și am aceeași senzație respingătoare. Repet de mai multe ori operația curativă, cu același efect purulent. La sfârșit iese sânge înnegrit. Toată gura mea pute acum a cadavru, și chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
citiți, nu să le numărați! Să vedeți ce scrie-n ele". Dacă ați observat, m-am retras total pentru că m-am scârbit, sincer, de tot ceea ce se întâmplă. S. B.: Aici, eu nu sunt de acord cu dumneavoastră. Pentru că pe scârba dumneavoastră și a altora care se retrag cresc ceilalți. M. M.: Nu-i adevărat. Sistemul a creat-o. Și-am să vă dau un singur exemplu, cu orice risc. Mă iau pe mine, om care s-a dus de la comandant
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
veche, care s-au păstrat în româna modernă în cazul imperativului (Du-te!), al imprecațiilor condiționale și subjonctivale (Lua-l-ar naiba!; Ducă-se pe pustii!), precum și în câteva alte contexte puternic marcate stilistic (Fi-mi-ar / Fi-ți-ar scârbă / silă) sau intenționat arhaizante (Făcutu-s-a! Cândva am trăit într-o românie democrată!, internet, http://comunitate.ziare.com (2011)), sunt efectul persistenței în faza veche a românei literare a unei gramatici V2 relaxate (în sensul definit de Ledgeway 2007
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
PH.1500-10: 124r) b. Cevămu face carii cu multe păcate sântemu vinovați? Cumuvămu scăpa de acea muncă iute, frațiloru, și de untuneareculu neluminatu și de scrâșnitulu dinților și de legătura nedezlegată și de viermii neadurmiți și de foculu nestinsu, de scârbe și de greime, de amaru și de boală și de suspinare? Cevăm face atunce, cându vămu fi trași întru adânculu focului și munciloru? (CC2.1581: 36) c. Ce-au cerșut Mihaiu voievod de la împăratul? (DÎ.1600: XXXII) d. O, dragul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
astfel alteritatea absolută. După ce se expune privirilor în toată splendoarea urâțeniei sale, băiatul începe să recite cu o voce sonoră, îndelung exersată, un fel de rugăminte-litanie : Doamnelor și domnilor care mă priviți cum arăt Nu vă speriați, nu vă fie scârbă Nu am fost mereu așa cum mă vedeți. Cinci bănuți sau un leu, măcar o pâine sau altceva Doresc eu acum Sunt ars la tren, de copil, 27.000 de volți s-au descărcat prin corpul meu Vreau să fac și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
3 de naziști (1940-1944), 80% dintre francezi au colaborat cu ocupantul, iar Gestapoul (temuta poliție fascistă) a primit 3 milioane de telefoane, prin care francezii se turnau unul pe altul, ca într-o întrecere, încât polițiștilor germani li se făcuse scârbă. Și, atunci, ce aveți voi cu Musca Monei care, până mai zilele trecute „nu le fac să fie azi”, lua jar că ea a mers numai la arat, n-a făcut și n-a dres cu gura, și-a amintit
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Și trudnic vreau dorința să mă poarte Spre ceea ce nicicând nu pot atinge; E-n josnicie cinstea care-învinge! Ci soarta, de la care niciodată N-aștept vreun bine, alta vrea să fie - Osânda clipei ce mi-e scrisă mie... Cerând cu scârbă partea ce mi-e dată, Oricui mă-ncredințez atunci mai bine Că n-am nimic din ce mi se cuvine... CAPITOLUL VI Penitenciarul din Alba Iulia Pentru a nu fi expuși unui control sovietic, maiorul Muscă, comandantul închisorii, ne-a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
porție de mâncare. Când Manea s-a îmbolnăvit, Țoțea s-a mutat în celulă cu el ca să-i îngrijească rănile pline de viermi. Numai Țoțea l-a îngrijit până a murit, mâncat de viermi ca Irod, căci gardienilor le era scârbă de el. * Mulți ofițeri superiori au murit în Aiud plătind blestemul rostit asupra armatei române în momentul profanării osemintelor eroilor din primul război mondial. Căci în acel moment nici un ofițer superior sau inferior nu a protestat atrăgându-și împlinirea blestemului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în idiș. Domnul Rozin privea și el atent de pe marginea priciului fără să schițeze vreun gest. După ce cei doi s-au retras pe priciul de jos, vorbind în șoaptă, s-a retras și el exclamând cu glas de superioritate și scârbă: „Jidani nenorociți!”. N-am înțeles atunci jignirea adusă propriului său popor. Până în ziua când a sosit în vizită un grup de ofițeri securiști, al căror șef era un colonel evreu, care trecea din cameră în cameră și ședea de vorbă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu ți-e rușine? O, tâlhăresc, domn’ șef, în Codri de lumină... N-ai vrea să tâlhărim un strop și pentru tine? Pentru mine? Da, cred că ți-ar face bine... Banditule, păstrează-l pentru tine! Și scuipă temnicerul, în scârbă, printre dinți. ... rămân cu Visul meu, încă trei luni de zile... ... și crește-n „adormire” un trup sfințit în mine, ca-n Lazăr putrejunea se face Monastire și fiecare rană e-o boabă de rubin, iar lanțul se preschimbă în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a putut ține echilibrul pe podeț și a răsturnat mortarul în șanț. Crezând că e obosit sau neatent l-am dojenit prietenește: Domnule Nicolae, fii puțin mai atent că pierdem mortarul! Țiganul s-a uitat la mine peste umăr, cu scârbă, a scuipat printre dinți și n-a zis nimic. După două roabe, iar a vărsat una. Domnule Nicolae, dacă te dezechilibrezi, uite îți mai pun un panou. Și am lărgit suprafața de trecere. Țiganul s-a uitat iar la mine
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
scuipat printre dinți și n-a zis nimic. După două roabe, iar a vărsat una. Domnule Nicolae, dacă te dezechilibrezi, uite îți mai pun un panou. Și am lărgit suprafața de trecere. Țiganul s-a uitat iar la mine cu scârbă: Ia ascultă, bă! Ce mă tot domnești? Domni suntem noi, la roabă? Ce dracu’ ești așa prost? Tu nu pricepi că dacă nu răstorn eu roaba în șanț, îl bagă ăștia pe pereți mâine dimineață, până vine ăl’lalt? Ce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
când mai răbufnește din mine! Am acceptat până și minciuna aceea, pentru că n-am avut încotro, și doream cu atâta ardoare să fiu fericit, mă rog, nu chiar fericit, știu că așa ceva-i imposibil, dar voiam măcar puțină liniște în scârba asta de viață ratată a mea, voiam să mă odihnesc și eu un pic... dar, nu! Nici măcar să mă odihnesc nu m-ai lăsat!... Nu-i adevărat... Fii atentă, fii atentă. Mi-am spus că nu există decât o alternativă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
asta afurisită aici? mormăi pe un ton care nu părea să aștepte un răspuns. Puțin mai târziu, adăugă îngândurat: era bună la jocul de cricket, când era la școală. Bizara violență a incidentului mă buimăcise și, după un șoc de scârbă, am revenit la acuta conștiință a prezenței lui Hartley care, pe întreg parcursul episodului, nu se clintise și părea nici să nu fi observat ce se întâmplase. Pe urmă mi-am amintit de ce-mi spusese Gilbert în legătură cu un glas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
O, nu te speria, n-avem de gând să-]i inventariem păcatele, ne simțim mult prea veseli pentru așa ceva. Dar a fost un gest elegant și splendid din partea lui Peregrine să-ți dea brânci în groapa aceea. Întotdeauna îmi făcea scârbă gândul că te iertase. Îmi pare rău numai că nu te-ai înecat, ar fi fost mai estetic. — Nu înțeleg de ce nu te-ai înecat, comentă Perry. — A fost un act de violență pitorească și curată, urmă Rosina. Îmi place
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de fasole cu câteva boabe, de făceai excursie ca să prinzi o boabă... Și asta era mâncarea la prânz. Și totul era derizoriu în perioadă de foamete... Și deținuții se plângeau: Aaa, ne e foame... El așa în trecere și-n scârbă: Și mie mi-e foame... Nu ne scoate la aer, și avem nevoie de aer. Și eu am nevoie de aer. Și un ziarist oltean, mai obraznic, dacă a văzut că ăsta nu ține cont de nimic, și tot repetă
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
frecvent, că - asigură o anumită structură ritmică enunțului, sprijină mai ales începutul rostirii; se alătură altor două elemente lingvistice cu aceeași funcție: da, ia: „-Da, ce te frămânți așa, om bun? -Ia, vreu să zvârl nuci în pod, bată-l scârba să-l bată, nu-i nici de-o treabă... -Că degeaba te trudești, nene!...” (I. Creangă) În structurile în care se realizează modalizarea enunțului lingvistic prin mijloace lexicale sau lexical-sintactice, conjuncția (că, să) asigură dezvoltarea relației sintagmatice, care nu devine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acțiunea, transformarea) de planul semantic al verbului (sintagmei, propoziției)-predicat. Ca predicat sintetic, predicatul narativ se realizează prin: • verbe de acțiune: „Bolnav în al meu suflet, în inimă bolnav, Cu mintea depravată și geniul trândav, Închin a mea viață la scârbă și-ntristare Și-mi târâi printre anii-mi nefasta arătare.” (M. Eminescu) „Nimic nu înrăiește poate mai mult decât zădărnicia.” (O. Paler) • verbe de percepție (a vedea, a auzi, a simți etc.): „Pribeag, cum sunt, / Mă simt azi cel mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]