1,514 matches
-
producție au fost Gh. Ioniță, Ion Doruțiu, Constanța Mauriciu, Dumitru Iliescu și Ralf Biok. Decorurile au fost concepute de Sever Frențiu, care a realizat schițele. Acesta și-a reziliat contractul în septembrie 1974, munca sa fiind continuată de ceilalți trei scenografi: Filip Dumitriu, Ioana Cantuniari și Richard Schmidt. Printre asistenții care au colaborat la acest film sunt de menționat Valentin Teșa (asistent de sunet), Valentina Bălan, Paula Dima și Mircea Ciocâltei (asistenți de montaj). Filmul a fost vizionat de conducerea Consiliului
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
au fost realizate în perioada mai - septembrie 1972 sub comanda regizorului Sergiu Nicolaescu, în decoruri reale și nu pe platouri. Regizorul mărturisea că „pentru acest film nu am tras nici un metru de peliculă pe platou”. Decorurile au fost realizate de scenograful Radu Boruzescu. A fost reconstituit un colț al Bucureștilor de altădată: mahalale insalubre, maidane, străzi pavate cu piatră, vile somptuoase. Costumele au fost proiectate de soția scenografului, Miruna Boruzescu. Filmări au fost realizate în zona Gării de Est (Obor) (scena
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
am tras nici un metru de peliculă pe platou”. Decorurile au fost realizate de scenograful Radu Boruzescu. A fost reconstituit un colț al Bucureștilor de altădată: mahalale insalubre, maidane, străzi pavate cu piatră, vile somptuoase. Costumele au fost proiectate de soția scenografului, Miruna Boruzescu. Filmări au fost realizate în zona Gării de Est (Obor) (scena de la început în care comisarul este omorât de bandiți), în curtea Palatului de Justiție (scena întrecerii de tir între Miclovan și Patulea), în vecinătatea fostului hotel Victoria
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
care a jucat rolul unei amazoane. Datorită interesului ei dramaturgul a fost numit "Poet Laureat" în 1638. A ajutat și muzicieni, în particular compozitorul englez Nicholas Lanier. Regina iubea mult sculptura și decorul și l-a numit pe Inigo Jones scenograf și arhitect al lucrărilor realizate sub patronajul său. Henrietta Maria era interesată și de design-ul grădinilor, dar nu de horticultură. L-a însărcinat pe grădinarul francez André Mollet, cu realizarea grădinilor în stil baroc la Wimbledon. Printre alte lucruri
Henrietta Maria a Franței () [Corola-website/Science/310284_a_311613]
-
perfecționistă de mai târziu și contribuind, așadar, la formarea conștiinței unei adevărate profesioniste. a jucat la Teatrul Dramatic din Galați până în anul 1964, când a fost invitată să se alăture colectivului Teatrului Bulandra din București, condus de regizorul, actorul și scenograful Liviu Ciulei. Aici și-a făcut debutul în 29 ianuarie 1964, în piesa "Jocul de-a vacanța" de Mihail Sebastian, sub îndrumarea aceluiași Valeriu Moisescu. Marile roluri le-a creat în principal pe scena Teatrului Bulandra (cu o excepție notabilă
Gina Patrichi () [Corola-website/Science/310528_a_311857]
-
prin decizie guvernamentală, Teatrului „ Eugène Ionesco” i se acordă un sediu propriu - clădirea fostului centru de agrement „Moscova”. Teatrul „Eugène Ionesco” îl are ca director artistic pe Petru Vutcărău, în același timp unul dintre regizori. Lista completă a actorilor, regizorilor, scenografilor, coregrafilor și compozitorilor teatrului, inclusive a celor colaboratori, poate fi găsită aici: . În prezent, la teatrul „Eugène Ionesco” se joacă următoarele spectacole: Teatrul a mai jucat și alte diverse spectacole, devenite însă arhivă, cum ar fi „6 ½”, „Un orb și
Teatrul „Eugène Ionesco” din Chișinău () [Corola-website/Science/310431_a_311760]
-
Victor Antonescu (n. 16 iulie 1936, București) este un regizor de film, animator, scenograf și scenarist român de filme de animație. Victor Antonescu s-a născut la data de 16 iulie 1936 în orașul București. Câștigatorul premiului II pe țară la concursul interșcolar de desen din anul 1953, Victor Antonescu, s-a impus peste
Victor Antonescu (regizor) () [Corola-website/Science/306188_a_307517]
-
proza cotidiană și desen. În anul 1924, odată cu lansarea revistei "Dimineața copiilor", Iordache (cunoscut sub pseudonimul Iorda) începe să creioneze un personaj de benzi animate numit Haplea, după scenariul lui Nicolae Batzaria (1874-1952). Începând din anul 1924, lucrează și ca scenograf și regizor de teatru, fiind adus de către Victor Ion Popa, care-l cunoștea pe Iorda. Marin Iorda este creatorul celui mai vechi film de desene animate românesc păstrat în Arhiva Națională de Filme. Este vorba de "Haplea" (1927). Cu ajutorul unui
Marin Iorda () [Corola-website/Science/306211_a_307540]
-
Jerome "Jerry" Seinfeld (n. 29 aprilie 1954) este un actor, scenograf și producător de film american. S-a născut în Brooklyn, New York, într-o familie de evrei; tatăl său, Kálmán, era originar din Ungaria, iar mama sa, Betty, din Siria. Este un comic de tip „observator”, comedia sa bazându-se pe
Jerry Seinfeld () [Corola-website/Science/305609_a_306938]
-
repetate rânduri dar fără succes, să evadeze. După ieșirea Rusiei din Primul Război Mondial, a rămas acolo și a studiat sculptura la "Academia de Arte" din Moscova (1919-1921). În acest timp, a proiectat costume pentru teatru și a lucrat ca scenograf, devenind și adept al constructivismului. La sfârșitul anului 1921 a revenit la Timișoara. Împreună cu prietenul său, pictorul Albert Varga, timp de doi ani (1922-1923) a întreprins o călătorie de studii la München și Dresda (la școala liberă de arte "Der
Ferdinand Gallas () [Corola-website/Science/305721_a_307050]
-
Fabian E. Anton (n. 14 iulie 1975, Ploiești) este un scriitor român. De profesie scenograf și regizor, s-a afirmat de-a lungul anilor mai ales ca poet, fotograf, grafician, jurnalist și editor. Bunicul matern a fost decorat de regele Mihai I cu medalia „Virtutea militară“ pentru curajul și devotamentul de care a dat dovadă
Fabian Anton () [Corola-website/Science/305839_a_307168]
-
tendințele artei franceze moderne, cu culorile strălucitoare ale școlii băimărene, cel de-al doilea a reușit să treacă de la constructivismului artei ruse, prin influențele barlach-iene, la forme de exprimare înrudite cu creațiile lui Ivan Meštrović. Plastica semnată de multilateralul sculptor (scenograf, decorator, grafician, om de litere) a evoluat de la concepția cubistă (Nud cu balalaică, Frontonul Căminului Muncitoresc din Timișoara) spre forme din ce în ce mai pure, cu o putere deosebită pentru exprimarea sentimentelor umane cele mai profunde La începutul anilor ’30 mutarea de la Cluj
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
studiază și creează în atelierul renumitului pictor basarabean Mihai Grecu. Andrei Sârbu debutează în 1968 cu lucrarea “Muscata din casă parinteasca” în cadrul expoziției autumnale de la Muzeul Național de Arte Plastice din Chișinău. Tot în același an își începe activitatea în calitate de scenograf al Teatrului “Luceafarul” din Chișinău în cadrul colaborării cu Esther și Mihai Grecu, Ion Ungureanu și Ilie Todorov. În 1971 îl secundează pe Mihai Grecu la elaborarea și executarea eboșei desenului pentru decorul monumental al interiorului Pavilionului URSS de la Târgul internațional
Andrei Sârbu () [Corola-website/Science/299996_a_301325]
-
și Tv.București). 1972 turneu artistic înPolonia,cu Teatrul de păpuși Ciufulici din Ploiești cu spectacolul „Punguța cu doi bani”(în calitate de compozitor al muzicii). 1972-Delegat al Romîniei la Festivalul Internațional al teatrelor de păpuși ,la Opole-Polonia,împreună cu regizorul Cristian Mihalache,scenograful Irina Borovschi și actrița-scenograf Marcela Fenato. 1973- muzică spectacolului „Czolowek z czerwona parasole” (Omul cu umbrela roșie)de Titel Constantinescu,la Teatrul de păpuși din Walbrzych-Polonia. 1974-transferat de la Liceul de Muzică- cu rezervarea catedrei,- la Centrul județean de îndrumare a
Leonida Brezeanu () [Corola-website/Science/313094_a_314423]
-
interpretată de Orchestra Simfonică a Cinematografiei, dirijată de Constantin Bugeanu. Copia standard a fost finalizată la 30 noiembrie 1964. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 13.300.000 lei. Decorurile acestui film au fost realizate de arhitectul scenograf Constantin Simionescu. Acesta a colaborat la mai multe filme regizate de Mircea Drăgan, pe care-l considera un „regizor pedant, sensibil, care avea încredere deosebită în munca mea”. Decorurile realizate de el au scos în evidență epoca istorică în care
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
considerând că „epoca respiră prin fiecare colț de casă, prin fiecare zid de cetate sau conac, cu tot ce are în față”. Într-un interviu publicat în aprilie 2003 în revista "Clipa", tipărită de o organizație românească din SUA, maestrul scenograf a prezentat mai multe probleme întâmpinate în timpul realizării filmului "Neamul Șoimăreștilor", primul film în format ecran lat-color. Pelicula Eastman color folosită la filmări era de cea mai bună calitate, dar a cauzat câteva probleme neprevăzute. Simionescu a prezentat astfel problema
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
m-a obligat să dau o atenție specială combinației de culori. A fost necesar să colorez cadrele în care erau personaje, întrebuințând culori menite să evite o suprapunere cu culorile folosite pentru decor”". Munca susținută depusă de operatori și de scenografi a fost recunoscută de specialiștii în domeniu, filmul obținând Premiul de excelență pentru calitatea imaginii și pentru ingeniozitatea mișcărilor de aparat la al IV-lea Congres UNIATEC de la Milano. De asemenea, producătorul american de peliculă a acordat Studioului Cinematografic București
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
Crucișătorul Potemkin este cel mai cunoscut. S-a născut la Riga, în Letonia în 1898. Studiază la Petrograd construcții, ca și tatăl său, dar nu termină facultatea. Începe să picteze, iar în 1920 întemeiază împreună cu Meyerhold teatrul Proletcultului unde devine scenograf și regizor de teatru. În spectacole împrumută elemente din circ și din music-hall și introduce elemente cinematografice. Odată ajuns la această forma de teatru “agitație-atracție”, Eisenstein condamnă celelalte forme de arte și moștenirea acestora cultural artistică, considerându-le de nivel
Serghei Eisenstein () [Corola-website/Science/313838_a_315167]
-
(n. august 1928, Ploiești) este un arhitect, scenograf, scriitor și gastrozof de origine română. A absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu“ din București în 1952. După o perioadă de asistență pe lângă scenografi cu renume, ca W. Siegfried și Toni Gheorghiu, face grafică și lucrează ca arhitect la Institutul
Sergiu Singer () [Corola-website/Science/323922_a_325251]
-
(n. august 1928, Ploiești) este un arhitect, scenograf, scriitor și gastrozof de origine română. A absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu“ din București în 1952. După o perioadă de asistență pe lângă scenografi cu renume, ca W. Siegfried și Toni Gheorghiu, face grafică și lucrează ca arhitect la Institutul Proiect București. În 1956 devine membru al Uniunii Arhitecților și al Fondului Plastic. În 1957 este angajat de Toma Caragiu la Teatrul de Stat
Sergiu Singer () [Corola-website/Science/323922_a_325251]
-
devine membru al Uniunii Arhitecților și al Fondului Plastic. În 1957 este angajat de Toma Caragiu la Teatrul de Stat din Ploiești și obține, chiar la prima lui scenografie, Premiul Tineretului. În 1962 câștigă prin concurs postul de prim-pictor scenograf la Teatrul Tineretului din Capitală. La ambele teatre lucrează cu regizori importanți, care îi influențează evoluția în domeniul teatral. Tot în 1962 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici și participă la expoziția de scenografie organizată de UNESCO la Paris cu
Sergiu Singer () [Corola-website/Science/323922_a_325251]
-
împreună spre țară. Scenariul acestui film a fost scris de Titus Popovici și achiziționat în 1975 de Casa de Filme 3. El a fost aprobat la 2 iulie 1976 de către vicepreședintele Consiliul Culturii și Educației Socialiste, Dumitru Ghișe. Regizorul și scenograful filmului se deplasează în noiembrie 1976 în Cehoslovacia și R.D.G. pentru a găsi și închiria "„costume și rechizite necesare unui tip de film pentru care în studiourile noastre nu există practic nimic”". Delegații români au purtat discuții cu studiourile DEFA
Profetul, aurul și ardelenii () [Corola-website/Science/319397_a_320726]
-
C.C.E.S., iar regizorul Dan Pița cere în februarie 1977 să fie eliberat din munca la acest film, ca urmare a decalării termenelor de producție. Conducerea C.C.E.S. aprobă intrarea filmului în faza de producție, producându-se unele schimbări în echipa de scenografi: Helmuth Stürmer - decoruri și Florica Mălureanu, apoi Lidia Luludis - costume, sunt înlocuiți. Filmările au avut loc în perioada 18 aprilie - 23 iulie 1977. Filmul a fost vizionat la 3 octombrie 1977 de conducerea C.C.E.S., care l-a aprobat. Copia standard
Profetul, aurul și ardelenii () [Corola-website/Science/319397_a_320726]
-
recuzită de la studiourile din R.D.G. și Bulgaria și s-a aprobat ca filmările să se desfășoare la Moeciu, Zărnești și Baia/Babadag - Tulcea. Regizorul acestui film a fost desemnat Mircea Veroiu, primul film din serie fiind regizat de Dan Pița. Scenograful Nicolae Drăgan a realizat schițele și construcția decorurilor în proporție de 50%, iar apoi a plecat în străinătate, lucrul la film fiind preluat de asistentul său, Nicolae Șchiopu. Rezultatul a fost un „orășel arătos și bogat”, în care personajele poartă
Artista, dolarii și ardelenii () [Corola-website/Science/319419_a_320748]
-
doar de idei, pentru că la teatrul sovietic nu avea acces la momentul respectiv), iar pe de altă parte de experiențele colajelor și desenelor militante politice ale artiștilor dadaiști Georg Grosz și John Heartfield (aceștia vor deveni și colaboratori ai săi, scenografi și autori de desene și afișe pentru diverse spectacole). Pișcător dezvolta un teatru profesionist, cu actori profesioniști, care își propune să reprezinte pe scena problemele politice internaționale, într-un limbaj accesibil și dintr-o perspectivă a clasei muncitoare. Piesele se
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]