3,072 matches
-
atitudinile cinice și de presupusa decadență morală a societății În care viața politică ar fi fost redusă la promovarea preferințelor individuale Înguste. Ca toate formele occidentale de conservatorism, neoconservatorismul american rămâne concentrat asupra noțiunii de creștere organică și este oarecum sceptic În ceea ce privește posibilitatea de perfecționare sau progres a societății umane. Această viziune este Însă completată de o serie de crezuri liberale. Mai mult decât oricare alte grupări politice din SUA, neoconservatorii doresc să mențină universalizarea doctrinelor liberale ale Revoluției Americane cuprinse
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
morală, neglijează în schimb amănuntul pitoresc, culoarea locală. A folosit uneori și pseudonimele G. Ilar, Grigorie Ilaru și Aluneanu. SCRIERI: Ore de dezgust, București, 1854. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, III, 249-250; Iorga, Ist. presei, 111, 123; Roxana Sorescu, Scepticul tânăr Grigorie Ilaru, RITL, 1972, 4; Martin, Metonimii, 135-146; Remus Zăstroiu, Grigore R. Bossueceanu, un luptător pentru Unire și Independență, ALIL, t. XXXVI, 1977-1978; Dicț. lit. 1900, 120; Faifer, Semnele, 337. R.Z.
BOSSUECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285822_a_287151]
-
sintaxa abruptă, eliptică proiectează aceste „vecernii” în vag și în nedeslușit. O disperare care nu urcă pe culmi, o frământare izbucnind în emfază și în irațional agită solilocviul din Cartea întunerecului (1940). Este, cu spasmele unui epic hipernevrotic, jurnalul unui sceptic, torturat de incertitudini, absorbit de reverii, glorificând „tensiunea astrală a nopții” care declanșează resorturile profunde ale vieții, dar și ațâță, demonic, instinctele. Romanul Avram Iancu (1940), cu o prefață scrisă de Liviu Rebreanu, îmbină ficțiunea cu documentul, într-o narațiune
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
politică și artistică a lui B. Înclinat să-și analizeze semenii, el își afirmă în cele 757 de secvențe ale cărții - aforisme, sfaturi, schițe de moravuri - luciditatea, cultura și propensiunea etică. Poate fi recunoscut aici un spirit ales, ironic și sceptic, capabil să formuleze concis și plastic judecăți generale. Broșura Trăiască viața!... (1916) este o culegere de articole, unele cu un pronunțat caracter autobiografic. SCRIERI: Sub mască, București, 1916; Trăiască viața!..., București, 1916; Grădina lui Glaucon sau Manualul bunului politician, București
BANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285609_a_286938]
-
s-a ilustrat niciodată ca poet liric. Dacă simțea uneori nevoia să se tânguie, e din pricină că, spirit cârtitor, avea sentimentul că lumea este altfel de cum ar trebui să fie și că el, poetul, e veșnic prigonit. De aici, unele cugetări sceptice, străbătute de un sentiment al zădărniciei și îmbibate de un umor cam acru, cu privire la oameni și la soartă. Veșnic nemulțumit, posac și cârcotaș, B. ar fi o figură aproape antipatică, dacă nu ar avea destul spirit să se ia și
BALACESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
colective, elogiind fapte de spirit sau moralizatoare. Inspirate din Esop, cele șase fabule pe care le-a compus se remarcă prin forma clasică și prin conținutul moralizator adaptat realităților rusești. Cele unsprezece scrisori literare și filosofice dezvăluie un poet reflexiv, sceptic, decepționat, melancolic și contradictoriu. Cunoscător al mișcării iluministe, C. a propagat în Rusia ideile europene despre progres, cultură și civilizație, natură și societate, recomandând sistemul raționalist, cartezian. Opera sa este tipărită postum. Prima ediție a Satirelor este scoasă la Londra
CANTEMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
mersi, Corvium! Sergheiov se ridică de jos și se uită uimit la geamul de lângă el, gândindu-se la ce soartă ar fi avut dacă ar fi fost afară. Înghețat! Dumnezeule mare! Încet, încet, toți și-au reluat îndatoririle. Unii, mai sceptici, nici nu se mișcaseră din locul unde încremeniseră. Credeau că va mai fi ceva. În timp, și ei își aduseră aminte că aveau treabă de făcut. Majoritatea era mirată să vadă aburii respirației lor în interiorul colegiului. Din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
toți sunt egale"1277. Din cauza faptului că "se șoptea la început (...) populațiunii mahometane că școlele nostre sunt religioase și copiii săi ar fi amenințați pe nesimțite să perdă credința părinților lor pentru a găsi alta nouă"1278, locuitorii musulmani erau sceptici în a-și trimite copiii la școală. Pentru a dovedi netemeinicia unor astfel de zvonuri, prefectul județului Constanța a cerut "să se numească hogi, profesori de religiune mahometană, pentru copiii musulmanilor ce frecuentă școlele române"1279. Prin urmare, "ceea ce Patria
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Floare-albastră! floare-albastră! Totuși este trist în lume! {EminescuOpI 56} ÎMPĂRAT ȘI PROLETAR Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare, Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin? Nici o scînteie-ntrînsul nu-i candidă și plină, Murdară este raza-i ca globul cel de tină, Asupra cărui dânsul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Saddam Hussein din Irak și președintele Rwandei, Juvénal Habyarimana. Consultantul urma să-i ajute să pună la punct un plan cu multiple abordări pentru a satura programele de știri cu imagini pozitive. La sosirea consultantului, miniștrii au fost la Început sceptici. Era un bărbat destul de tânăr care zâmbea tot timpul, deci cum să-l ia În serios? A făcut și câteva remarci ofensatoare la adresa poziției țării lor În lume. Și apoi veni cu o sugestie surprinzătoare: introduceți cuvintele „noua Birmanie“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o bombă și ar fi explodat, i-ar fi aranjat pe toți cei de acolo. Ar fi făcut victime. Nu puteai să previi impactul exploziei. Deși ni s-a spus să eliberăm zona, pentru că putea fi periculos, toți eram cam sceptici. Dacă nu ești supus presiunii pericolului, treci cu vederea diverse lucruri.“ „În Japonia nu există un sistem prin care o organizație să acționeze eficient și rapid când se întâmplă un asemenea dezastru.“ Yanagisawa Nobuo (s-a născut în 1935; este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
amploare în mintea mea. De la început, mi-am propus să refac dezechilibrul existent în informațiile legate de atac. De aceea, m-am axat pe adevărul privit din perspectiva victimelor. După ce am trecut de treapta aceasta, am început să devin din ce în ce mai sceptic: „Oare deținem informații adevărate, precise despre Aum?“ În Underground, Aum a fost ca un fel de „amenințare neidentificată = cutie neagră“, care, dintr-odată, pe neașteptate, a atacat oamenii. De data aceasta vreau să descopăr conținutul cutiei negre, așa cum pot eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
deplorabile, ați fost dezamăgit? Da. Atunci imaginea mea despre adulți s-a năruit complet. Îmbătrânești, capeți experiență și inteligență, însă interiorul nu evoluează defel. Ți se schimbă înfățișarea, dobândești inteligență, iar restul rămâne la fel ca în copilărie. Sunt foarte sceptic în ceea ce privește sentimentul de dragoste. La vârsta de nouăsprezece ani mi-am făcut ordine în gânduri și am ajuns la această concluzie. Dragostea pură pentru cineva și dragostea pasională sunt două lucruri total diferite. Cu alte cuvinte, atunci când iubești pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o să reușesc să-mi rezolv toate problemele. Devenisem interesat de domnișoara Takahashi. Nu pot spune că nutream sentimente de dragoste. Însă, mă captivase total. Ea era foarte angrenată în sectă, oare era bine pentru ea să se lase înghițită? Eram sceptic în privința sectei și m-am gândit că ar fi bine să-i spun și ei lucrul ăsta. Cea mai rapidă cale pentru a face asta era să mă integrez în grup. Astfel, puteam să mă întâlnesc și să vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
această privință, paginile unor filozofi sensibili la așa ceva, precum Cicero și Tertulian, Pascal și Kant, Nietzsche și Kierkegaard, Heidegger și Wittgenstein. Dar și paginile unor scriitori pe care îi socotesc admirabili, precum Kafka sau Borges. Unora dintre ei, aparent mai sceptici, le-am oferit pe alocuri rolul călăuzei din umbră. Un îndemn neașteptat în această privință l-am resimțit odată cu lectura unor scrieri semnate de Eugeniu Coșeriu, Umberto Eco, Arthur C. Danto sau Graham Priest. Cred că lor și altora apropiați
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a omului. Însă îi este proprie, fapt care, dincolo de ceea ce avertizează logica clasică, îți cere să o recunoști nemijlocit. Și să o privești altfel, la distanță de reacțiile obișnuite în fața a ceea ce trece dincolo de regulile comune ale sensului. Un argument sceptic ne spune că, de fapt, ceea ce sesizăm - sub numele sensului sau al nonsensului - nu reprezintă ceva în sine. Ceea ce sesizăm privește modul în care ceva se arată într-o anume experiență. Nu se arată univoc și dintr-odată, ci cunoaște
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Așadar, destule reprezentări și imagini pot fi considerate „lipsite de sens“. De altfel, unii autori au simțit nevoia să ia distanță față de constituirea obișnuită a sensului și față de modul obișnuit în care semnificăm. Este ceea ce întâlnim, de pildă, la unii sceptici vechi (Sextus Empiricus oferă destule mărturii) sau la autori precum Năgărjuna, Dionisie Areopagitul și Nicolaus Cusanus. Spusele lor nu ignoră logica obișnuită, doar că, imediat ce sesizează limitele acesteia, asumă un alt mod de vorbire. Nu mai evită paradoxul și antinomia
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
absența sa completă. Iar aceste limite ar fi în definitiv intangibile. Doar că iarăși operăm cu două variante, chiar dacă actualizarea lor este văzută gradat, în trepte. Nu s-ar putea aduce în discuție și alte variante? Ne amintim că vechii sceptici se opresc la o cvadruplă posibilitate. Astfel, vorbind în termenii care ne preocupă aici, ceva poate fi: (1) cu sens, (2) lipsit de sens, (3) și cu sens, și lipsit de sens, (4) nici cu sens și nici lipsit de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
puțini filozofii care îndrăznesc să afirme deschis acest lucru și, pe deasupra, săși motiveze într-un fel afirmația. De pildă, Socrate, cu dexteritatea sa aparte în a recunoaște locurile prăpăstioase ale gândirii. Sau, așa cum am văzut, Aristotel (Metafizica, XII, 10). Deopotrivă scepticii și stoicii vechi, în dese rânduri. Cicero face și el acest lucru, spre cinstea sa. Afirmația pe care o am în vedere se află în Despre divinație, II, 58: „Însă, nu știu în ce fel, nimic nu poate fi spus
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Ajung să creadă exact ceea ce nu e de crezut (quae non sunt credenda). Încât, te poți gândi că ei caută mai curând neinteligibilul ca atare decât ceva ce poate fi înțeles. Reacția lui Cicero nu se datorează doar atitudinii sale sceptice, proprie celor care țin de filozofia ce se practică în Noua Academie. Nu pune la îndoială ideea de divinație, nici pietatea semenilor săi. Vede însă cum apar tot felul de practici curioase, cel mai adesea triviale. Astfel îi apare orice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
e simplu de înțeles de ce ar căuta cineva, în discuțiile sale, mai ales situații aporetice, fără nici o ieșire. Aveau destule motive cei vechi să-l socotească átopos, nicicând la locul său. La fel s-a spus însă și despre câțiva sceptici sau, puțin mai târziu, despre unii stoici și învățați creștini. Știm că lui Tertulian (cca 160-220), scriitor creștin din Cartagina, i s-a atribuit o spusă care, după multe secole, a generat discuții nesfârșite: „Credo quia absurdum“ („Cred deoarece este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
față imediat un argument neo bișnuit: „Dumnezeu se poate preschimba în orice, neîn cetând să rămână precum era.“ Este o afirmație ce pune la încercare logica aristotelică. De fapt, Tertulian cultivă gândirea antino mică, însă cu totul altfel decât unii sceptici sau sofiști ai tim pului. O consideră justificată de însăși diferența radicală dintre cele divine și cele umane. Își dă seama că Marcion, când a com pus canonul biblic al învățăturii sale, a lăsat deoparte ceea ce l-ar fi tulburat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
aici, în spațiul vorbirii cu celălalt. Ele deschid către ceea ce, în ultimă instanță, se arată ca atare paradoxal. Altfel spus, evenimentul Întrupării nu este straniu doar pentru cei care îl văd nedemn de Dumnezeu. Nu înseamnă nebunie doar pentru cei sceptici sau neîncrezători. Ne amintim ce se spune în I Corinteni: înțeleptul să se facă nebun dacă dorește să fie cu adevărat înțelept („Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înțelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
totuși seama că este cu neputință o astfel de cunoaștere. Sau când, întrebându-se cu privire la criteriul adevărului, știe bine că nu deține așa ceva, dar că, în același timp, pare să dețină un adevăr prealabil, anume că adevărul îi este necunoscut. Scepticii vechi, la care trimite aici gânditorul danez, aveau o plăcere suspectă în a da la iveală asemenea paradoxuri. Însă când în atenție este tocmai faptul de existență, parado xul nu mai este unul al intelectului.<ref id="166">Søren Kierkegaard
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
122-129 sensul ~ 65, 130 semnificații multiple ale ~ 23 filozofie absurditatea unor enunțuri ale ~ 18-19, 21, 30, 60, 68- 76, 82, 85-86, 90, 92- 95 aporii și limite ale ~ 64-67, 70-76, 82-83, 102- 106, 113- 114, 151-158, 161, 164, 178-180 argumentul sceptic al ~ 15-16, 34, 166 atitudini ~ excentrice 30, 34- 35, 60, 177-178 nonsensuri ale ~ 110-113, 116 privirea speculativă a ~ 10, 15, 18, 59, 83, 94, 106 finitudine experiența propriei ~ 155, 159, 169 (n. 171) (vezi și „limită“) simț al ~ 16 (n.
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]