1,649 matches
-
extrem de tare, care o făcuseră să se simtă și mai agitată decât În mod normal. Făcuse și pipi o dată la douăzeci de minute. Când a trebuit să meargă la closet ultima oară nu mai era hârtie și a trebuit să scotocească prin geantă Îndelung după un șervețel. Citise revista Hello!. De două ori. Ca multe alte femei inteligente, Încerca să se convingă că nevoia ei de a afla bârfe despre celebrități era strict pentru a le ironiza. Adevărul era că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de cap. Și-a petrecut după-amiaza organizând stocurile. Depozitul era mic și neaerisit și avea mereu dureri de cap când stătea acolo. De obicei, o slăbeau pe drumul spre casă, dar de data asta nu s-a Întâmplat așa. A scotocit prin dulăpiorul din baie și și-a dat seama că nu mai avea deloc nici Advyl, nici Tylenol. Tot ce a putut găsi erau niște analgezice cumpărate pe rețetă, rămase acolo de când și-a lovit umărul În timp ce rearanja vitrina. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fără ea. Ajungea mai devreme la gară, era îmbrăcată cu o rochie frumoasă, cumpăra o revistă, apoi se plimba liniștită pe peron. Trenul era acolo, o aștepta, un tren elegant, roșu și gri, spunea. Vroia să urce, dar pierdea timp scotocind în poșetă în căutarea biletului. Vroia să citească destinația, de aceea pierdea timp... Trenul o pornea încet și ea rămânea acolo și nu mai avea nici poșetă, nici pantofi. Gara, în spatele ei, era pustie și ea era goală, „ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu mine? De ce nu stă în casa de peste drum, cu bărbatul pe care uneori îl văd plimbându-se în chiloți, un bărbat robust cu un pic de burtă? De ce nu traversează strada, intră pe poartă și se duce acolo, să scotocească în beuty-case pe patul bărbatului? Da, ar fi mai bine dacă ar face-o acum, cu expresia asta puțin bovină. Poate eu o iau pe micuța roșcovană, care trăiește cu bărbatul robust cu burtă, poate e simpatică, poate vorbim un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
devenim îngrozitori cu acela care ne-a creat iluzii, Angela. În cafeneaua aceea o privisem ca pe o trecătoare, ca pe unul din trupurile inutile care aglomerează lumea, străzile, autobuzele. Trupuri pe care în fiecare zi le deschid și le scotocesc, fără bucurie, fără milă. Privirea mea chirurgicală coborâse de la ochii ei la mâna pe care își sprijinea bărbia, rușinând-o, descoperind mici urâțenii, câteva fire de păr pe barbă, degetul mic strâmb, două dungi pe gât. Se întorsese sub mizerabila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Am aprins-o, o bună parte din becuri erau arse. Ridicați storurile, deschideți tot! i-am spus asistentei, care execută ca un robot. — Unde sunt instrumentele? Intră într-o cămăruță în care se întrezăreau ușile unui dulap metalic, începu să scotocească pe rafturi, m-am repezit după ea. Stătea în patru labe, din fundul unui sertar a tras afară o pungă sigilată plină de foarfeci, nimic altceva decât foarfeci. Se uită la mine, habar nu avea ce anume îmi trebuia exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
doar de trecut nasturii prin butoniere. Mă părăsea tocmai acum, când știa că o iubesc, când mă învățase s-o fac. Îi priveam sfârcurile și sânii căzuți, unul de o parte, unul de cealaltă. Sfârcuri trandafirii, transparente ca niște larve. Scotocind în geamantanul ei, dădusem din întâmplare peste săculețul cu bijuterii în care păstrase unghiile mele tăiate. Îl țineam în buzunar, era un săculeț moale de catifea bej, i l-am ascuns între mâini. Uite, ține-ți bijuteriile, Italia, bucățelele acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe-atât de temeinică. Aspira nici mai mult, nici mai puțin decât să resusciteze în ochii compatrioților săi trecutul nostru - adică prezentul strămoșilor lor - și, cunoscând eroarea tuturor celor ce încercau s-o facă doar prin mijloacele fanteziei, căuta și scotocea în tot soiul de vechi documente pentru a dura pe fundații inebranlabile edificiul eruditei sale științe istorice. Nu exista eveniment din trecut, oricât ar fi părut el de nesemnificativ, care să nu aibă în ochii lui un preț inestimabil. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Omul chiar era un nenorocit. Eu îi mărturisesc ceva ce nu am mai spus nimănui. Recunosc că sunt un criminal. Și el decide să caute ceva prin dosare. Când se întoarse la birou, ținea în mână un dosar. Îl deschise, scotoci printre foile de hârtie și îmi întinse una. Ce e asta? De ce nu o citiți? Îmi pare rău, doctore, dar nu am venit aici ca să citesc despre problemele altor oameni. Cred că o să vă intereseze. Am luat bucata de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
stare să taci măcar cinci minute consecutiv. Apoi o rugă să-i mărturisească ce anume Îi plăcuse la articolul său de vineri. Nina răspunse: —Așteaptă. Auzi o ușă trântindu-se, apoi, peste o clipă, apa curgând din robinete, umplând cada. Scotoci prin toate buzunarele până găsi cutia cu pastile contra arsurilor stomacale. Făcând haz de necaz, repetă cuvintele lui Ted: —Nu ești În cea mai bună formă. Și ale Yaelei: —Mare dobitoc ești. Când Nina ieși din baie, peste douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
inima Întunericului. Îl scutură un fior de spaimă. Aprinse lumina, se sculă și se așeză În indispensabilii săi lungi și Îngălbeniți pe podea, În fața dulapului maroniu. Fu nevoit să folosească forța pentru a deschide sertarul de jos, care era blocat. Scotoci vreo douăzeci de minute prin carnete vechi, reviste, ciorne, fotocopii, articole și tăieturi din ziare, până dădu peste un dosar din carton gros, pe care scria: Ministerul de Interne - Departamentul de Servicii Municipale. Extrase din dosar un teanc de scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-l lua În seamă, doctore. Fetița i-a murit, nevastă-sa a murit, fratele lui a murit. Și n-are un ban la sufletul lui. Vorbește gura fără el. E un om pe care Dumnezeu l-a uitat. Fima se scotoci prin buzunare și nu găsi decât mărunțiș. O rugă deci pe patroană să-i treacă de data asta consumația În cont. Săptămâna viitoare, când va primi salariul... Dar ea Îi tăie vorba cu căldură și delicatețe: — Nu contează. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
unde a văzut cu ochii. Ordinea priorităților, Își zise Fima aproape cu tristețe și aproape cu glas tare, ordinea priorităților e incorectă. Ce păcat, spre exemplu, de Țvi Kropotkin, un om atât de muncitor, care trebuie să piardă trei ani scotocind după detaliile atitudinii Bisericii Catolice față de călătoriile lui Magellan și lui Columb, ca un individ care sortează nasturii unor haine ce s-au transformat de mult În zdrențe. Sau de Uri Gefen, care aleargă din iubire În iubire, perfect treaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
becul electric. Și Armin voia să-și expună vestigiile, mai ales că el avea o întreagă pivniță la dispoziție, de aceea se interesă la Muzeul de Științe Naturale de vitrine vechi și dulapuri cu geam. Ne-au dat voie să scotocim și am găsit acolo, la ora amurgului, un talmeș-balmeș de animale împăiate, măști din Africa și Asia de Sud-Est, lănci și scuturi. Se afla acolo și un sarcofag în roșu și negru, acoperit de un praf scămoșat. Obrazul sprijinit de brațele încrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care ți l-am făcut eu cadou. — Dar l-am purtat, nu? — Da, cu un polar pe deasupra, pe care ai refuzat să-l dai jos, deși era înăbușitor de cald în restaurantul ăla. În timp ce noi ne ciondăneam în legătură cu cadourile, Danny scotocea căutând jocul. Ieși purtându-l triumfător ca pe un steag al regimentului inamic. Nu ar fi mai bine să plec eu acasă și să rămâneți voi doi singuri? am sugerat înainte ca Maria să sugereze ceva mai puțin diplomatic. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu m-a deranjat. Mi-aș fi deschis bucuroasă o arteră ca să-mi torn șampania direct în sânge, dacă ar fi fost necesar. Nu-i nici o problemă. Dar trebuie întâi să mănânc până nu leșin. Un cuțit ai adus? Ed scotoci în pungă. Nu, dar am niște șervețele murdare și un Reader’s Digest din 1974. Nu prea mă pricep la chestii de genul ăsta, nu-i așa? — Ai adus mâncare și băutură. Asta e tot ce ne trebuie. Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
afecțiune. — Da, este, am aprobat, după ce m-am gândit la asta un moment. Da, este. Și a doua oară când am spus-o, am și crezut-o. Când ne-am întors acasă, Mark s-a dus direct în bucătărie ca să scotocească prin dulapuri. Eu m-am așezat pe vine în fața colecției de casete video. —Ce ai vrea să vezi? i-am strigat prin ușă. Matrix? Moulin Rouge? Ocean’s Eleven? A băgat capul pe ușă. —Originalul sau cel nou? Am rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
destăinuiesc, încredințat că niciodată nu vei avea cutezanța să mă denunți, tocmai tu, care de când te cunosc, trăiești uzurpând drepturile celorlalți, călcând peste cadavre, pentru ca să-ți însușești ceea ce nu ți se cuvine. - Stai să-ți citesc o poezie, îi replicai, scotocindu-mi febril buzunarele înțesate cu hârtii mototolite. Dar Omul cu ciocul de aramă făcu: „nu” din sprâncenele abia vizibile, pe fruntea sa jupuită. Mai adăogă câteva cuvinte ciripite din sucombatul meu vocabular și, fredonând apoi, cu toate tonurile false, cântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și batjocoritor. Ca un logodnic timid îi lua brațul, să o petreacă prin cele mai elegante localuri vieneze, oferindu-i șampania și crabii, cu distinsă și largă generozitate. Spre ziuă, când patronul îi prezenta respectuos socoteala, acest copil adorabil își scotocea, inconștient, toate buzunarele, cu imperturbabilă seninătate, până când patronul surâzător cu perfidie, îl ruga să nu se mai obosească pentru o sumă atât de minimă. Socoteala era un cec sigur, acoperit la prezentare de către un frate al acestui nomad celebru, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să mor! interveni frățiorul dinlăuntrul meu, cuprins de un acces sentimental, dulceag și răsuflat. - Călușul! Unde e călușul? Făcui eu, disperat, alunecându-mi degetele în buzunarul vestei. Fiindcă nu l-am găsit alergai să-l caut la hotel unde am scotocit prin geamantanele și cărțile, împrăștiate pe covor. Abia din ultima valiză de mucava scorojită scosei la iveală mașina unei lămpi de petrol No. 5, un fitil No. 8, o sticlă de lampă No. 11 și un guler moale No. 49
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
închis în cerc de foc iubirea fără graniță pentru femeia cumplită, al cărei cuvânt mă plesnea adesea ca un bici, peste ochii mei, care nici nu clipeau. Unchiul scăpătat se așeză acum la biroul meu, sigur de sine. Deschide sertarele, scotocește prin ele, și-și strecoară în buzunarul lui bricheta și stiloul meu. - „Aă allo!” strigă unchiul scăpătat la telefon. „Allo! „Cenușa? Trimiteți mașina să ridice un mort. Notați numele și adresa”ă Mi-a găsit pachetul cu țigări. Scoate una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de cum intră În holul principal și să scoată sunete de exasperare când ajunse În bucătărie. În timp ce Joan și Minnie mânuiau măturile și cârpele, bureții de sârmă și prosoapele de vase pentru a aduce locuința cât mai aproape de ordinea obișnuită, stăpânul scotoci prin sertare și dulapuri după hârtii personale, scrisori, fotografii și manuscrise, din care făcu un foc În curtea din spate. Rămase aplecat sumbru deasupra filelor care se chirceau, Înnegrindu-se și prefăcându-se În cenușă, Împungându-le din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
păru să Îl Înghită În noul an. Asupra Londrei se abătu o epidemie de gripă, căreia În căzu pradă familia Smith, și, timp de o săptămână sau chiar mai mult, se văzu nevoit să mănânce la club sau, alteori, să scotocească patetic prin bucătăria din De Vere Gardens. Mama și sora lui Carrie Balestier se Îmbolnăviră, lipsind astfel de la nunta cu Kipling, deși acesta nu era motiv de prea mare regret, pentru că făcea petrecerea și mai mică, mai scurtă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
distrus toate scrisorile. De ce? — Cred că-și pierduse voința de a trăi, la vremea aceea, și nu voia să lase În urmă nici un fel de document privat. Are o obsesie În domeniul acesta. Detestă gândul că oamenii i-ar putea scotoci indiscreți prin viață, după ce moare. — Și scrisorile pe care le-a primit după aceea? — Cred că le-a ars când a fost la Lamb House, În octombrie. Kidd mi-a povestit că a făcut un foc mare de tabără din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
patului și o naștere pe care s-o prevezi fără probleme. Iar dacă într-o bună zi țăranul dat dispărut în Rusia ar fi apărut totuși în poartă... Întors acasă târziu... Afară în fața ușii... De multe ori încă am mai scotocit prin căpițele de fân de-a stânga și de-a dreapta drumului de țară, mai puțin pentru tânăra femeie cu fața mare, pe care se odihneau lumina lunii și o sumedenie de pistrui, mai mult în căutarea mea, a eului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]