1,662 matches
-
strălucire, spune ea și plescăie din limbă. Hainele astea, continuă, arătând spre geanta mea, sunt complet nepotrivite pentru zbor, fie și numai ca să te schimbi în ele la sfârșit. Ridic din umeri, iar ea îmi deschide valiza și începe să scotocească prin ea. ― Asta, mormăie ea, scoțând un tricou alb imaculat. Asta, mai spune, ținând în mână o pereche de pantaloni strâmți și dând aprobator din cap. Și asta, adăugă, alegând un pulover negru mare, ca să ți-l pui lejer pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
doar la aeroport, și când nu-i porți pe ochi, poartă-i pe cap. Îmi arată cum să-mi ridic perfect părul cu ochelarii, care trebuie spus că par să confere pe loc o nuanță de strălucire. ― Hmm, spune ea, scotocind prin poșetă. Ce mai avem noi aici? Scoate două sticle de apă Evian și un tub ce arată ca un spray de păr, după care o selecție de recipiente care arată exotic. Apa e clar pentru tine, s-o bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vedem curând. Ies din baie înfășurată într-un halat de baie alb și pufos pe care Brad, grijuliu cum e, mi l-a agățat pe spatele ușii; am un alt prosop alb și pufos imens înfășurat peste părul umed. Îmi scotocesc în geantă și scot de acolo o mică broșură cu instrucțiuni de la AT&T. Citesc instrucțiunile, după care mă așez pe pat și ridic receptorul. 1 800 225 5288. ― Bună ziua și bine ați venit la AT&T. Pentru a începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai tare, să audă toată lumea. ― A, da, a mormăit el atunci, afișându-și zâmbetul sfios care avea să-i asigure curând statutul de mare cuceritor în devenire. ― Prietena mea și cu mine credem că ești fantastic! A exclamat femeia repede, scotocind prin geantă, de unde a scos un stilou și o bucată de hârtie ruptă și mâzgălită. Sincer, a continuat ea. Ne luminezi casa în fiecare seară. Nu-i așa, Jean? a țipat ea, uitându-se spre prietena ei, care arăta de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și un pui semipreparat ambalat în celofan. Dar nu mă opresc aici, cu toate că știu că ar cam trebui. Mai scot niște pachete de salate gata făcute, brânză și prăjituri fără grăsimi. Arunc o privire furișă la castronul cu pâine și scotocesc până găsesc o felie de pâine din făină integrală. Apoi stau la masa din bucătărie și mănânc. Și mănânc. Și mănânc. Și mănânc. ― A, salut, spune Ben, sperând că n-a greșit numărul. Pe robot e o voce bărbătească, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dau diseară? ― Da... Alt scâncet, alt zâmbet obraznic. ― Bine, dar s-o păzești prețul vieții, că e una din preferatele mele. Presupun că vrei să ți-o acum, aduc să vezi cum pică? ― N-ai vrea? Îmi deschid valiza și scotocesc prin grămada de lucruri: nu este acolo. Deschid sertarul unde-mi țin lenjeria: nu-i nici acolo. Mă uit în baie, în dormitor și în bucătărie. Mă uit sub canapea, pe canapea și în spatele canapelei: Nicăieri. ― La naiba. Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai încolo. Peste o săptămână-două. Hangiul, cu arsura gândului la galbenii luați de lotru de la negustori și că i se cuvine o răsplată mai mare, a căutat un motiv să-i forțeze mâna: ― Numai că săptămâna viitoare vin jandarii să scotocească prin împrejurimi și știi cum e. Nu dai, au doi ochi. Dacă dai, au doar unul sau nici unul. Depinde cât ai scos din pungă... ― Bine. Ține și pe aiștia - i-a aruncat lotrul încă o pungă cu câțiva galbeni. Ai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ei. Eram pe aici pe undeva. Am ieșit la lumină și am cercetat cu grijă fiecare dâmb sau tufă de pe islazul din fața mea. Țipenie! Am luat-o pe drumeagul pe care m am întors adineauri. Am mers ca un lunatic, scotocind fiecare viroagă. Simțeam că pic din picioare de oboseală și de foame, dar poate cel mai tare de frică. <Ce am să pățesc, fiindcă nu m-am prezentat cu caii pentru a duce tunul la cazarmă și acum uite că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
continua să se holbeze la mine. Mi-am dat seama, cu o stare de calmă resemnare, că soarta mi-era pecetluită. Câteva secunde mai târziu, frica a explodat pur și simplu înlăuntrul meu. Incapabilă să mai suport, am început să scotocesc prin geantă în căutarea Valiumului. Asigurându-mă că taximetristul nu știa ce fac, am ridicat pe furiș capacul și am scos vreo două pastile. în timp ce mă prefăceam că-mi masez fața, mi le-am îndesat în gură. După care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai primit nici un semn de la Luke. O voce lăuntrică îmi șoptea necontenit, încercând să mă liniștească: „o să te sune“. Dar Luke nu m-a sunat. Biata Brigit a fost obligată să iasă cu mine în fiecare seară, fiindcă voiam să scotocesc tot orașul în căutarea lui. Oriunde m-aș fi dus, chiar dacă asta nu însemna decât un drum până la magazinul din capătul străzii, de unde cumpăram zece cutii de Pringles, mă găseam într-o permanentă stare de alertă și eram mereu machiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
șocată. Dormeam! — Stinge lumina aia de căcat, mi-a ordonat cealaltă. Nu, am zis eu. Asta e camera mea și trebuie să-mi caut niște lucruri. —Curvă ce ești, a bolborosit Helen, aplecându-se peste marginea patului și începând să scotocească prin geantă. —Ești bine? a întrebat Anna. Părea surprinsă. — Da, am răspuns eu scurt. — Poftim, a zis Helen întinzându-i Annei o pereche de ochelari de soare. Puneți-i la ochi ca să putem să ne culcăm la loc. Helen și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ardelean de-al nostru. Numai pe jumătate, iar dacă judecăm după locul nașterii, e moldovean sadea. Tot încăpățânat ai rămas! oftă Pop, turnând în pahare. Îți place ție să mă contrazici, dar nu-i nimic, m-am învățat cu tine. Scotocise în muntele de bagaje cu care venise și scosese de acolo o nouă sticlă de pălincă. Inspectorul zâmbi văzând ce scria pe eticheta lipită pe ea: "pentru boieri". Asta-i numai pentru sufletul nostru, ținuse bătrânul să îi explice lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s-o poată privi în față. Spune odată despre ce este vorba! Trebuie să ne întoarcem acolo. Tata era la telefon. Moș Calistrat s-a prăpădit și se pare că totul a început din nou. Iarăși au apărut indivizi care scotocesc prin munți și nenorocirile au luat-o de la capăt. Toma rămase tăcut, îi dădu drumul femeii lăsându-și brațele să cadă pe lângă trup. Se răsuci pe călcâie și se așeză tăcut pe pat, alături de copilul care continua să plângă. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o am eu aici. Poate mă poți ajuta. Poftim? întrebă Cristi luat pe nepregătite. Vorbiți serios? Sigur că vorbesc serios, nu glumesc cu chestiile astea! Cred că voi fuma și eu o țigară! spuse Cristi ridicându-se de pe pat și scotocind după pachet în buzunarul sacoului din șifo nier. Mi se pare mai mult decât atractivă propunerea dumneavoastră. Ia una de aici de la mine! îl îndemnă Pop, văzându-l că nu-și găsește țigările. Nu știu dacă-ți plac astea ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
facă așa, n-are decât. E bine că venirăm aici să căutăm prin pădure, spuse el absent, schimbând vorba, dar numai noi doi n-o să putem face mare lucru. Pentru treaba asta e nevoie de mai mulți oameni care să scotocească zona. De dimineață, Cristi sosise la secție cu mașina lui și îl luase pe tânărul agent la o cercetare pe teren. Pop mormăise ceva în barbă când îi spusese ce are de gând să facă și se opusese vehement. Cristi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
după care se apucaseră să pieptene malul stâng pe o distanță de câteva sute de metri, tot fără nici un rezultat. Acum trecuseră pe versantul drept continuând cercetarea. Mergeau la distanță unul de altul, atât cât să se vadă între ei, scotocind fiecare locșor din pădure. Vasilică transpira abundent. De sub chipiu i se scurgeau șiroaie de sudoare pe care și le ștergea din când în când cu o batistă cadrilată pe care o scotea dintr-unul din buzunarele uniformei sale fermecate. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
auzi el vocea Ilenei care venise fără s-o audă. Nu eram sigură dacă ai coborât. Nici n-am mai urcat în cameră. Dă-mi și mie o țigară, te rog! Am să mă apuc iar de fumat, adăugă ea scotocind în pachetul pe care i-l întindea Cristian. Vreau să renunț dar după tot ce s-a întâmplat în noaptea aceasta simt că trebuie să fumez. Chiar despre asta vreau și eu să întreb. Mi-ai rămas datoare cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu grijă de lângă ea și ieși afară din cort. Aerul curat al nopții de munte îl învălui cu răcoarea lui plăcută. Nu era îmbrăcat decât cu o pereche de izmene și o cămașă subțire, cu mânecile largi. Înainte de a ieși scotocise în buzunarul pantalonilor de lucru de unde își luase țigările. Intenționa să tragă câteva fumuri în speranța că se va mai liniști și îi va veni somnul. După cum erau așezate stelele pe cer, știa că miezul nopții abia trecuse. Până la revărsatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se așteptase să găsească mare lucru. Spune-mi, te rog, se îndreptă el spre Ileana, nu ai cumva la tine un șervețel de hârtie steril? Ileana stătea la distanță și îl privea albă la față. Nu-i răspunse, dar se scotoci în buzunarul de la blue-jeans și îi întinse un pachețel cu batiste de unică folosință. Nu te speria, o liniști Cristi, ocupat să așeze frunzulițele stropite în hârtie, nu știm încă dacă este sânge cu adevărat, iar dacă este, nu știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
noi, ceva mai sus pe malul pârâ iașului. Coșmelia aceea pe care ai văzut-o și tu ieri, când am fost la peșteră. Catârii pășteau liniștiți sub copaci, numai cu căpăstrul pe cap, fără alt harnașament pe ei. Calistrat se scotoci în buzunarul de la piept scoțând pachetul de țigări. No, pe tine nu te mai îmbii pentru că știu că nu-ți plac, spuse el, suflând fumul pe nas, fumează de ale tale dacă vrei. Din moment ce catârii erau acolo, însemna că Fritz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plece singur și să îl lase pe tânărul lui subordonat să-l păzească. Asta nu se mai potrivea cu planul pe care și-l făcuse dar, deocamdată, important era să-l vadă pe comisar plecat. Nu protestă când bătrânul îl scotoci în buzunar după cheia da la lacăt, ba chiar îi indică acestuia unde să caute. De îndată ce o găsi, Pop se urcă în mașina de poliție și porni la drum. Imediat ce luminile din spate se pierdură în întuneric, Boris reîncepu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
călit. Urma să fac coca pentru plăcintă. Nu știam unde ține făina. Ce să fac? Se făcuse seară, unchiul Zaharia nu mai venea. Începusem să intru chiar În panică, gândindu-mă că s-a Întâmplat ceva cu el. Să-i scotocesc prin cămară nu-mi permiteam, așa că mam hotărât să-l aștept. Cum stăteam așa, descumpănită, am auzit un tril și am văzut o păsărică ce se așezase pe pervazul ferestrei de la bucătărie, ațintindu- mă cu capul lăsat pe o parte
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
lui întunecați și buni era o licărire minunată: — M-a nedreptățit, căci și eu știu ce înseamnă să visezi. Am și eu viziunile mele. În felul meu sunt și eu artist. Cu toții am tăcut o vreme, iar Tiaré și-a scotocit buzunarul încăpător și a scos o mână de țigări. Ne-a dat câte una la fiecare și am fumat tustrei. În cele din urmă a zis: — Întrucât ce Monsieur se interesează de Strickland, de ce nu-l duci să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cîrnățărese? Există, prin urmare și femei cinstite? Dacă-i cu putință așa ceva de ce (nu se află și soția mea printre ele? Abia atunci vine pedeapsa: o împușcă. Pendula bătuse ora trei după miezul nopții când am coborât din pat și, scotocind prin bibliotecă, am dat peste cartea lui Gib Mihăescu. Voiam să recitesc povestea (am parcurs câteva pagini), dar n-a fost chip să continui până la capăt. Morala care se desprinde din acele pagini mă zguduia: ― Și Mihaela ar fi putut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
trebuia să-l găsesc pe ultimul scamator din șirul de șapte, ca să-l împuște casierița. Aveam trei posibilități. Prima era să pornesc prin oraș, să smulg de pe vreunul dintre stâlpii rămași în picioare un afiș cu poza lui Ulrich, să scotocesc prin pivnițe și poduri, precum și prin mormintele comune, să întreb peste tot, pe scurt: să fac pe detectivul, apoi, după ce îi voi fi găsit urma, să-l pândesc, să pun mâna pe el și să-i spun să aștepte, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]